Dumnezeu mi-a hărăzit să cunosc oameni binecuvântați ai acestui pământ, mari români cum nu știu dacă va mai avea România prea curând, adevărați sfinți și eroi care mi-au dăruit cu generozitate și mie, păcătosul, din binecuvântarea lor. Între aceștia, Părintele Sofian Boghiu, Apostolul de la Antim, sfântul care m-a botezat, Părintele Justin Pârvu, sfântul care m-a cununat, Patriarhul Teoctist, care m-a binecuvântat, sau Profesorul Radu Ciuceanu, eroul anticomunist din Mișcarea Națională armată de Rezistență, de la care am învățat cum se prinde și se trage cu pistolul mitralieră din mers.

L-am cunoscut pe Profesorul Radu Ciuceanu pe 22-23 decembrie 1989, în focurile Bibliotecii Centrale și ale Palatului Regal, și, chiar dacă nu ne vedeam perioade mai lungi de timp, eram mereu la fel de apropiați. Ne auzeam sau ne întâlneam, dacă era nevoie, la orice oră din zi sau din noapte. În ultimii ani i-am fost într-un timp „consilier personal”.

După ce Poșta Moldovei i-a onorat cu timbre, ne-am gândit și noi, într-o zi, cu mult înainte ca sfinții închisorilor să intre și în calendare, cum am putea să ne cinstim martirii și mărturisitorii din perioada comunismului, nu numai prin cărți și studii, pentru memoria publică de azi și a generațiilor viitoare. Am solicitat așadar Primăriei din Târgu Jiu conferirea Cetățeniei de Onoare post-mortem mucenicului Gherasim Iscu, starețul de la Tismana, salvatorul aurului României, care a fost condamnat împreună cu tânărul student Radu Ciuceanu și a sfârșit martiric în temniță, chiar de Nașterea Domnului a anului 1951, și Primăriei Capitalei același lucru pentru Părintele Sofian Boghiu, Apostolul Bucureștilor.

În fapt nu primăriile ar fi onorat memoria lor ci memoria mărturisitorilor ar fi onorat primăriile și orașele în cauză.

La Târgu Jiu nici cu pile nici cu tunul nu l-am înduplecat pe primarul Marcel Romanescu. Ba chiar s-a constituit și un mic grup de susținere a inițiativei Profesorului pentru camaradul său, sfântul Gherasim Iscu, format din câțiva academicieni și scriitori, unii mai cunoscuți primarului PNL (transcriere în baza textului). Degeaba. Deși la telefon era miere, în Consiliu era fiere. În 2019, când a avut loc demersul, se împlineau 70 de ani de la condamnarea celor doi camarazi de luptă, suferință și jertfă. în 2021 s-au împlinit 70 de ani de la moartea martirică a Părintelui Gherasim Iscu. Primarul PNL nu s-a deranjat. Nu se deranjează el pentru opera lui Brâncuși și Calea lui închinată Eroilor, batjocorite prin delăsare și năclăială pe creier. De ce s-ar deranja pentru un... „bandit”?!

Poate măcar acum, când în sfârșit martirul Gherasim Iscu este trecut în rândul sfinților, să-și repare singuri greșeala?

Dar mai „tare” a fost situația de la București, pe care o evoc acum, la prăznuirea blândului iconar mărturisitor Sofian Boghiu care are loc în aceeași perioadă cu pomenirea intrării în veșnicie a mucenicului luptător Radu Ciuceanu.

De analale „statului de strâmb” care ne sufocă. Prin prostie, prin ticăloșie, prin micime.

Noi propusem conferirea Cetățeniei de Onoare post-mortem vrednicului de pomenire Părinte basarabean al Rugului Aprins - proclamat Sfânt, la Mănăstirea Antim - cât și denumirea piațetei din fața mănăstirii cu numele „Arhimandrit Sofian Boghiu”.

Răspunsul Direcției pentru Învățământ și Turism a Primăriei Municipiului București, reprezentată de directorul Traian Constantin Petrescu, Șeful Serviciului Georgiana Turcu și Expertul Raluca Alexandrescu a fost de toată pomina.

Îl reproduc ca atare pentru a intra în istoria doreilor și bulăilor care căpușează instituțiile publice din această țară:

„Prin prezenta, vă facem cunoscut că Direcția Cultură, Învățământ, Turism a luat act de propunerea dumneavoastră, înregistrată la Registratura PMP cu nr. 1781204/10.10.2019, însă fără documente justificative cum ar fi: certificatul de deces, documente privind deținerea de distincții și premii legate de meritele sale la care faceți referire și alte recomandări, propunerea de atribuire a Titlului de Excelență domnului Sofian Boghiu nu poate fi înaintată spre dezbaterea și aprobarea Consiliului General al Municipiului București.”

De-asta merge România cum merge. Pentru că cei responsabili de cultura Capitalei țării nici măcar nu știu cine a fost „domnul Sofian Boghiu” și ce a făcut pentru ei. În plus, n-avea nici recomandări....

Desigur, Sfânta noastră Biserică a reparat micimile lumești ale autorităților laice și l-a trecut oficial în rândul sfinților pe Cuviosul Sofian de la Antim, acolo unde era încă de acum 23 de ani.

Slavă lui Dumnezeu pentru toate!

File din istoria nescrisă a României:

Către Primăria Municipiului București, Septembrie 2019

B-dul Regina Elisabeta nr. 47, Sector 5, București

Doamnei Primar General Gabriela Firea

Consiliului Local al Municipiului București

Stimată Doamnă Primar și

Stimați membri ai Consiliului,

Vă adresăm această suplicăîn calitatea de fost deținut politic, istoric și director al Institutului Național pentru Studiul Totalitarismului al Academiei Române pentru a susține o idee generoasă și valoroasă, atât pentru Municipiul București cât și pentru generațiile prezente și viitoare.

Este vorba de propunerea de conferire a Cetățeniei de Onoare Post-mortem unei mari personalități a României, figură emblematică a Fenomenului „Rugul Aprins”, al martirajului din închisorile comuniste și redeșteptării naționale de după 1989: Părintele Sofian Boghiu de la Mănăstirea Antim, cunoscut și drept „Apostolul Bucureștilor”.

După cum știți, Părintele Sofian ne-a luminat și susținut suferința în temnițele bolșevice și ulterior, după 1989, i-a mai dat Dumnezeu și misiunea reîncreștinării Poporului Român, fiind un adevărat far călăuzitor pentru tinerele generații ieșite din comunism.

Vă scriu așadar în numele celor mulți care și-au păstrat credința în Dumnezeu și destinul Poporului Român pentru a sprijini dreapta și chiar obligatoria datorie pe care o avem față de cei care ne-au fost nu numai exemple dar și purtători de har, smerenie și învățătură.

Recunoașterea lui ca Cetățean de Onoare al Municipiului București va fi un prilej fericit de unitate între instituția princepsa Bucureștiului și Biserica Ortodoxă Română cudrept-credincioșii ei.

Totodată vă propunem ca Piațeta din fața Mănăstirii Antim, unde se află bustul Sfântului Antim Ivireanu, să poarte numele marelui duhovnic al Bucureștilor, Părintele Sofian Boghiu.

În așteptarea momentului fericit de sărbătorire a acestui dublu eveniment,

Vă transmite cele mai calde urări,

un arheolog al Bucureștilor,

Academician Radu Ciuceanu

Directorul Institutului Național pentru Studiul Totalitarismului al Academiei Române

Decembrie 2019

Către Primăria Municipiului Târgu Jiu

Dlui Primar Marcel - Laurențiu Romanescu

Membrilor Consiliului Local

Scrisoare de Susținere a Propunerii Academicianului Radu Ciuceanu

cu privire la conferirea Cetățeniei de Onoare Post-mortem

Părintelui Arhimandrit Gherasim Iscu, la 70 de ani de la condamnarea celor doi

Am aflat cu mare bucurie de propunerea profesorului și academicianul Radu Ciuceanu, fost deținut politic cu 15 ani de temniță grea și fondator al Institutului Național pentru Studiul Totalitarismului, ca la 70 de ani de la condamnarea sa alături de fostul stareț de la Mănăstirea Tismana, Arhimandritul Gherasim Iscu, acesta din urmă să fie omagiat post-mortem prin conferirea Cetățeniei de Onoare a orașului Târgu Jiu. Gherasim Iscu este cunoscut și drept salvatorul rezervei de aur a României în perioada ultimului război mondial, rezervă pe care a ascuns-o inițial în beciurile Mănăstirii Tismana pentru ca apoi să fie transferată într-o peșteră, care azi a fost transformată de Banca Națională a României în Muzeu. Martirul Gherasim Iscu s-a săvârșit în noaptea de Crăciun, pe 25 Decembrie 1951.

Din memoriile profesorului Radu Ciuceanu cunoaștem că „Părintele Gherasim Iscu a murit ca un martir. În plus, ceea ce nu se prea vorbește despre el este că starețul de la Tismana este de fapt omul care a salvat Tezaurul național de bolșevici. Mai mult: el ne-a ajutat foarte mult, pe mine și pe generalul Carlaonț, pentru rezistența noastră armată. Apoi a suferit cumplit la Penitenciarele din Craiova, Aiud, Poarta Albă și Tg. Ocna. Pentru că propăvăduia neclintit dreapta credință, pe Dumnezeul Iubirii. Nu se cunoaște cum s-ar cuveni jertfa lui supremă. Cu ultimele lui puteri a rugat să fie dus pe priciul celui care îl torturase, la rândul lui suferind. L-a spovedit și l-a împărtășit mărturisindu-i dragostea și iertarea sa și primindu-i pocăința și salvându-i sufletul. În aceeași noapte – de Crăciun! – au murit amândoi. "Cred s-au dus în Rai ținându-se de mână”, a scris Richard Wurmbrand. Aș vrea să văd tinerii României învățând din jertfa noastră pentru că numai în ei și în puterea Domnului ne mai stă speranța.”

„Să avem pilda Sfântului Nicodim și a altor mari părinți din această Mănăstire (Tismana), care și-au dat sufletul pentru credință, așa cum este și neuitatul stareț al mănăstirii, Părintele Arhimandrit Gherasim Iscu. A murit în închisorile comuniste apărând credința și dând mărturie de anii grei, de cele cinci decenii pe care le-am străbătut pentru a ne salva credința.” spunea vrednicul de pomenire Patriarh Teoctist.

„Arhimandritul Gherasim a fost un stâlp al rezistenței sufletești în temniță. La Canalul morții Dunăre-Marea Neagră a fost repartizat în brigada specială pentru preoți, unde tortura prin muncă, nesomn, înfometare și bătaie a cunoscut forme de maximă bestialitate. Batjocoriți, chinuiți, torturați, arhimandritul Gherasim și ceilalți preoți au suportat cu cinste calvarul. Mai târziu părintele s-a îmbolnăvit de T.B.C. și a fost adus la Târgu Ocna, unde a murit ca un înger în trup.” scrie Ioan Ianolide, memorialist și fost deținut politic mărturisitor.

„Să nu trecem în uitare istoria acestei țări și faptele uimitoare pe care eroii și martirii le-au așezat la edificiul său spiritual. Să nu uităm faptele celor care au dar sens și geniu acestei națiuni și care, sacrificând totul, au luptat pentru un ideal și ne-au lăsat moștenire o țară”, afirma anul acesta, IPS Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului, la ceremonia de comemorare a martirului Gherasim Iscu.

Considerând că orașul Târgu Jiu s-ar înnobila prin conferirea Cetățeniei de Onoare post-mortem Arhimandritului Gherasim Iscu (1912 - 1951) susținem și ne alăturăm propunerii Institutului Național pentru Studiul Totalitarismului și academicianului Radu Ciuceanu.

Academician Ioan Dumitrache, inginer energetician, Secretar General al Academiei Române

Academician Răzvan Theodorescu, istoric de artă, Vice Președinte al Academiei Române, Președintele Secției de Arte, Arhitectură și Audiovizual a Academiei Române

Academician Victor Spinei, istoric, arheolog, Vice Președinte al Academiei Române

Academician Bogdan Simionescu, inginer, Vice Președinte al Academiei Române

Academician Alexandru Surdu, filosof, Președinte al Secției de Filosofie, Teologie, Psihologie și Pedagogie a Academiei Române

Ilie Bădescu, sociolog, membru corespondent al Academiei Române, Director al Institutului de Sociologie al Academiei Române

Dinu Săraru, scriitor

Mihail Diaconescu, teolog

Nicolae Mărgineanu, regizor

Ion Constantin, istoric

Nae Georgescu, scriitor

Ion Spânu, jurnalist

Victor Roncea, jurnalist