În poza de grup de la Kiev, cei trei lideri europeni – Macron, Scholz și Draghi – sunt relaxați și zâmbitori.
Zâmbitor e și Iohannis. Plus țeapăn și plin de sine, ca de obicei.
În tot acest tablou, distonează figura posomorâtă și fără vlagă a lui Zelenski. Omul care se răstea la liderii lumii și făcea militărie cu ei, pare prăbușit și resemnat. Legendarul său tricou kaki atârnă și el vlăguit, ca un steag în bernă.
Olaf Scholz, Emmanuel Macron, Mario Draghi et Klaus Iohannis ont rencontré aujourd'hui à Kiev le président ukrainien, Volodymyr Zelensky. https://t.co/7Lvmgd9rXb pic.twitter.com/dS9OC8YSbD
— Le JDD (@leJDD) June 16, 2022
Cu câteva ore înainte, imaginile din trenul către Kiev îi înfățișau pe Macron, Scholz și Draghi ciudat de voioși și joviali pentru niște lideri politici care merg să viziteze un teatru de război.
What a pic. Draghi, Macron and Scholz on a night train off to Kyiv. What a time to be alive. pic.twitter.com/000vJ6C29U
— Antonello Guerrera (@antoguerrera) June 16, 2022
Mesajul tuturor acestor imagini este cum nu se poate mai clar: Zelenski a pierdut. Visul său de a împinge războiul cu Rusia până în pânzele negre s-a spulberat.
Occidentul a refuzat să marșeze la autodistrugere, așa cum cerea regimul de la Kiev. Parisul, Berlinul și Roma au pus piciorul în prag, iar Washingtonul a fost nevoit să accepte.
În mai puțin de doi ani de mandat, Biden înregistrează al doilea șut în fund dureros de la istorie.
Primul a fost retragerea catastrofală din Afganistan.
Al doilea este acceptarea unei păci umilitoare cu Putin, după ce, luni de zile înainte de invazie și alte luni după, a împins cu toate forțele Ucraina și întregul Occident într-un război devastator, al cărui scop a fost răsturnarea de la putere a lui Putin.
(Urmează un al treilea șut în fund, cât se poate de previzibil: pierderea Taiwanului.)
Când Biden îi sufla vânturi din spate, Zelenski îi făcea albie de porci pe Macron, Scholz și Draghi.
Acum, când vântul transatlantic s-a fâsâit (Camilla poate depune mărturie), vizita celor trei la Kiev seamănă mai mult cu o intrare triumfătoare a învingătorilor în capitala predată.
Franța, Germania și Italia îi aduc lui Zelenski, ca îndulcitor pentru cucuta înfrângerii, promisiunea vagă a aderării Ucrainei la UE. O aderare care probabil nu va avea loc niciodată, pentru că niciuna din marile puteri europene nu o dorește.
(În locul poverii aderării, Macron, Scholz, Draghi și ceilalți granzi europeni visează la un acord gras de reconstrucție a Ucrainei, pe banii și materiile prime ale ucrainenilor, cu companii occidentale.)
Dar chiar și pentru această promisiune, ca o cutie de cadou cu fundă în care nu se află nimic, Zelenski va trebui să accepte negocieri de pace cu Rusia. Negocieri serioase, nu joc de glezne ca până acum. Negocieri care îl vor obliga la „cedări teritoriale” în favoarea lui Putin, cum cerea Kissinger.
(Probabil că aceste „cedări” vor fi mai mari și mai dureroase acum, decât înainte de război. Nu trebuie uitat că, potrivit Tratatelor de la Minsk, Putin s-ar fi mulțumit cu un statul de autonomie specială pentru Donbas. Dar Kievul și Washingtonul nu au acceptat. Au vrut război, și acum pacea costă scump.)
Al patrulea zâmbăreț din imaginea de la Kiev, Iohannis, se zice prin târg că a fost târât până acolo și băgat în poză, în virtutea funcției pe care probabil o va căpăta, de șef politic al „micului NATO”, format din țările est și central-europene care alcătuiesc acum Inițiativa celor Trei Mări.
Un cordon sanitar în fața expansionismul rusesc.
Iohannis va fi un Stoltenberg junior. Plauzibil.
Iar „Micul NATO”, care se va afla sub comanda și tutela Statelor Unite, reprezintăși o jucărie de consolare pentru octogenarul cu minte de copil de la Washington.
După toate probabilitățile, Basmul lui Zelenski, Făt Frumosul de la Kiev, se încheie aici.
Tristețea eroului planetar nu va dura mult: rămâne cu zecile sau sutele de milioane de dolari puse deoparte în ultimii ani, în conturi offshore.
Mai ales în ultimele luni, când el și clica din jurul său au avut pe mână arme de trilioane de dolari.
Arme cu care nimeni nu știe sigur ce s-a întâmplat.
Grație gogomăniei sinucigașe a administrației Biden și a întregului Occident, învingătorii Războiului din Ucraina sunt Vladimir Putin și Xi Jinping.
Dar marele, adevăratul învingător, este Globalismul. Apropiata pace reactivează toate flageluri lăsate în „Piua” de război: pandemii, schimbare climatică, extratereștri...
În plus, inflația, foametea, sărăcia, criza energetică, odată amorsate, își vor continua galopul devastator, pregătind terenul pentru Marea Resetare.
Dar despre toate acestea și încă multe alte nenorociri care ni se pun la cale vom vorbi în curând.
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
Eu cred că au făcut doar o simplă vizită de imagine pentru a da mai multă încredere celor de pe front și pentru al asigura pe Zelenski de continuarea sprijinului militar și economic.
Nu cred că au învoire de la americani pentru a îi propune lui Zelenski o asemenea soluție, chiar dacă ar fi cea rațională.
Cel mai probabil războiul va continua fiindcă e în avantajul marilor producători de armament, dar în special un ajutor pentru economia USA și în plus toți vesticii trăiesc cu speranța că odată slăbită în deajuns Rusia, Putin va fi făcut dispărut și resursele Rusiei se vor deschide pentru exploatarea de către corporațiile globaliste.
În inima războiului, ea surprinde imaginile teribile ale unui conflict mortal și ale unui dezastru umanitar fără precedent. Documentarul Donbas este un road movie captivant, un film documentar captivant într-o țară sfâșiată.
A filma războiul nu înseamnă a filma luptele.
Dacă războiul este un spectacol, avem adesea tendința de a uita ce se întâmplă în jurul lui. În afara terenului său, populații întregi încearcă să trăiască sau, mai degrabă, să supraviețuiască. Donbas le oferă o voce. Prin documentarul său, Anne-Laure Bonnel privește conflictul în universalitatea sa și filmează această "latură" pe care nu ne-o arată suficient.
Într-un moment în care Vladimir Putin a decis să intervină militar în Ucraina, iar o campanie de propagandă fără precedent s-a declanșat împotriva Rusiei, este important să înțelegem contextul istoric recent pentru a nu ne lăsa influențați sau chiar păcăliți de minciunile mediatice care abundă în aceste zile... În acest război al informației, documentarul realizat de Anne-Laure Bonnel, jurnalistă independentă, filmat în Donbass în 2015, vine ca o moștenire foarte prețioasă pentru toți căutătorii Adevărului.
https://rumble.com/vwuau1-donbas-documentar-romana.html
https://warnews247.gr/prooimio-sygkrousis-se-kiniseis-aeronaftikou-apokleismou-nision-prochora-i-tourkia-ethese-thema-aigaiou-katalipsis-nision-sti-syskepsi-koryfis/
https://warnews247.gr/ektakto-tourkiko-non-paper-se-xenes-presveies-i-ellada-mas-apeilei-me-epektasi-ton-chorikon-ydaton-sta-12-n-m/
În spațiul geografic dintre cele trei mări (Marea Baltică, Marea Neagră și Marea Adriatică) – al sarmato-geților [1]- datorită abundenței resurselor și condițiilor extrem de favorabile vieții, oamenii au adoptat o formă de organizare obștească în care unitatea de bază era de tip „dacha” [2]. Oamenii care trăiau organizați în dachas aveau un stil de viață distinctiv diferit de cei ce locuiau între granițele Imperiului Roman. În primul rând erau liberi și aveau resursele necesare existenței relativ ușor de obținut din mediul în care locuiau fapt decisiv ce le garanta libertatea.
Această formă de organizare total diferită de cea din Imperiul Roman le adaugă pe lângă numele specifice în funcție de teritoriu și străbuni un supranume utilizat de romani acela de daci. Începând cu Cezar acest supranume este adoptat de cancelariile și documentele oficiale ale Romei; le vor utiliza pentru teritoriile cucerite la Dunăre cum ar fi: Dacia Romană etc.
Acest nume ce exprima un mod de organizare socio-economică și un stil de viață distinct în care componenta militară ocupă o poziție prioritară este utilizat până târziu în evul mediu:
- în epistolele bisericii catolice referitoare la partea nordică a Europei;
- în hărțile evului mediu timpuriu;
- în corespondența oamenilor politici referitor la Valahia, Moldavia, Maramureșul Istoric și Transilvania;
- în titlurile nobiliare ale unor personalități ale timpului: Petrus de Dacia și alții.
Din documentele istorice reiese că supranumele de „dachi”și „Dachia [3], [4] ” se refereau la acei oameni liberi ce locuiau în obștii de tip „dacha” ce aveau stil de viață distinctiv, diferit de a celorlalți europeni. Tot documentele istorice precizează că cei mai buni mercenari ai timpului sunt cei proveniți din teritoriile Daciilor.
Progresul societății umane și reformele impun transformări inevitabile.
Treptat sub presiunea evoluțiilor de tip feudal, ce solicitau disciplină și ascultare, această formă de organizare obștească se tot restrânge:
- din sud sub presiunea curentului islamic. Ultimele forme de oameni liberi, răzeși și moșneni, își pierd libertățile treptat până la începutul secolului al XIX-lea, făcând locul domeniilor nobiliare de tip fanariot;
- din sud-vest sub presiunea curentului catolic autonomiile se încheie prin secolul al XIV-lea făcând locul domeniilor nobiliare de tip Vest-european. Valahii transilvăneni sunt primii ce pierd dreptul de a purta arme și-n scurt timp ajung în starea cea mai de plâns dintre daci;
- din vest asupra centrul politic și religios al sarmato-geților - un centru religios mai mare decât cel al lui Decebal din Munții Orăștiei -, aflat în apropierea localități Mala Kopanya (Ucraina) și a Sighetului Sarmației, regii timpului preferă o rezolvare cât de cât amiabilă a pătrunderii reformelor culturale în paralel cu divizarea teritorială. Astfel că maramureșenii datorită comportamentului dur față de noile curente culturale își păstrează relative autonomii de tip dacic;
- din nord-vest sub presiunea curentului catolic intolerant ce a trecut la reprimarea bisericii ortodoxe și a șleahtei catolice ce dorea mână de lucru pentru domeniile lor se trece la transformarea în iobagi a oamenilor liberi și la desfințarea autonomiilor sarmato-gete.
Aceste acțiuni ale nobililor polonezi determină ca oamenii liberi să devină anticatolici convinși și să-și apere libertățile cu arma – dezvoltându-se o formă de luptă numită haiducie. Să fugă spre marginea regatului polono-lituanian, spre est spre Nipru unde la Praguri vor edifica propria autoguvernare. Vecinii tătarii îi vor numi „pribegi (cosac).
Lupta pribegilor pentru hrană și măiestria lor militară i-au dus în conflict cu turcii ce stăpâneau nordul Mării Negre, pentru aceștia pribeagul care jefuia numit „cosac” de tătari devine „lotru” ;
- în est forma de organizare este salvată cel puțin pentru un timp cu numele datorită conducătorilor de țări (țarilor) ce aveau încă nevoie de vitejia locuitorilor liberi în luptele cu mongolii, turcii etc. Treptat vor fi integrați în armata rusă. Sici-ul cazacilor zaporojeni este distrus de ruși în 1775.
CONSECINȚE:
- în centrul spațiului dintre cele trei mări s-a format pornind din preistorie comunități războinice ce au luptat pentru libertatea lor chiar atunci când disproporția dintre taberele beligerante nu era în favoarea oamenilor liberi. Elocvente sunt războaiele duse de Mircea cel Bătrân, Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul, Bogdan Hmelnițki, Pintea Viteazul, Ivan Mazepa, Dimitrie Cantemir și mulți alți.
- rezolvarea dilemei goți-geți, sarmați-geți, sarmisegetuse;
- istoria oferă un model de organizare a societății în vechime: cu oameni liberi „dachii”ce locuiau în obștii de tip „dacha” ce aveau stil de viață propriu diferit de restul europenilor aflați în pline epoci sclavagiste si mai târziu feudale!
Adnotări:
[1] Sarmato-geții au avut o viață politică destul de frământată, nu întotdeauna s-au înțeles perfect, mândria și orgoliile personale erau piedici insurmotabile în obținerea consensului necesar unor acțiuni unitare. În virtutea autonomiilor locale, țările din conglomeratul sarmato-get erau de multe ori în tabere diferite sau neutre (fapt vizibil în războaiele duse de Decebal).
Războinici viteji fără teamă de moarte, excesiv de mândri ceea ce-i împiedica să ajungă la consens pentru a acționa unitar ceea ce le-a generat mari probleme organizatorice.
Centrele de conducere politică (Sarmisegetusele – Înaltele Porți ale sarmaților și geților) au fost intinerante în funcție de autoritatea diverșilor conducători, în funcție de centrul hegemonic.
Un centru politic și religios al sarmato-geților important și de dimensiuni mai mari decât cel din timpul lui Decebal din Munții Orăștiei se afla în apropierea localități Mala Kopanya (Ucraina) și a Sighetului Sarmației, centru ce a jucat politic important în mileniul I d.Hr. După cum se vede maramureșenii au bine justificată tradiția lor nobiliară pentru că sunt descendenți ai împăraților sarmato-geți.
Moștenirea imperială cu mesajul de luptători pentru libertate a fost transmisă voivozilor Moldovei, Valahiei, haiducilor cu o dorința de luptă pentru libertate a „pribegilor (cosac –cazacilor)!
[2] Forme de organizare ce le întâlnim și azi în România sub formă de „Case de vacanță” peste tot: la munte, la mare etc. unde omul se simte liber și nu numai...
[3] Școala Ardeleană utilizează scrierea sub această formă: Șincai îl numește pe Vlad Dracul „prințul Dachilor”, când Ioan de Hunedoara fuge de turci „prin Dachia” și tot el apoi: „s-au dus în Dachia (sau Valachia) și pe Dan IV l-au făcut povățuitoriu țerei și au poruncit ca Dachii să asculte de dânsul”. „Vlahii, carii tot o limbă au cu dachii, nici se deosebesc de dachii cei ce lăcuesc lângă Dunăre”. Petru Maior scrie Istoria pentru începutul românilor în Dachia, Buda, 1812.
Tot Șincai constată că dacii ciopliți în marmură au un port: „tocmai cum iaste portul românilor celor ce lăcuiesc pre lângă Sibiu”.
[4] În prezent termenul îl întâlnim sub forma „Dache” (Dacul) în numele multor oameni!
BIBLIOGRAFIE:
1. G. PANTECAN, Provincia medievala Dacia din Europa nordică, Bucuresti, 2010, Editura Dacoromana;
2. C. TROYA, Argumente pentru rescrierea istoriei Europene;
3. G. GHEORGHE, Lingvistica, istoria... Defilee de erori, Rev. Getica
4. IORDANES, Getica( despre originea și faptele geților), Fundația Gândirea;
5. C.J. HUERTAS, Nu venim din latină, Editura: GETO DACII, București, 2016
6. N.P. LEONĂCHESCU, Istoria și condițiile la limită tip Dirichlet, Rev. Getica
7. C. LUNDIUS, Zamolxis, Primus Getarum Legislator, Upsala, 1687;
8. M. VINEREANU Dicționar etimologic al limbii române pe baza cercetărilor de indo-europenistică;
9. PETRU MAIOR, Istoria pentru începutul românilor în Dachia, Buda, 1812.
Webografie:
1. GETICA – Studiu Introductiv de Gabriel Gheorghe, http://gandirea.ro/getica-studiu-introductiv-de-gabriel-gheorghe/;
2. Petrus de Dacia primul scriitor suedez;
https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/petrus-de-dacia-primul-autor-suedez;
3. C. TROYA, Despre arhitectura gotică, 1857 discurs de Carlo Troya; https://www.slideshare.net/anamariamoraru184/traducere-arhitectura-gotica;
4. C. TROYA,Fastici getici o gotici/
https://www.slideshare.net/anamariamoraru184/fasti-getici-o-gotici-carlo-troya;
5. N. ZENO, Despre originea barbarilor care au distrus Imperiul Romei, , Veneția, 1557.
http://ro.wikipedia.org/wiki/Imperiul_Roman_de_R%C4%83s%C4%83rit;
Parintele Elpidie a explicat de ce a inceput acest razboi si ca Dumnezeu este suparat si pe Romania si ca trebuie sa facem multa rugaciune de iertare de la El ca sa mai avem o tara. Deocamdata noi ne rugam doar ca sa inceteze razboiul,nu facem penitenta, nu credem ca ne va afecta prea mult. Deocamdata inca nu ne-am speriat de acest razboi si mai ales de pacatele colective (avorturi, talharie, crime, furturi, preadesfranare, desfranare) pe care le facem la un mare nivel mai ales dupa ce am aderat la UE. Nu e UE de vina, nu UE a pacatuit, noi am facut toate acestea crestini fiind cu Hristos fiind. Si ne inchipuim ca ne permitem doar sa fim asa caritabili cu un aer usor superior fata de ucrainieni si sa tinem discursuri emotionante?
Mai luminati par sa fie generatia Z din pacate spalata pe creier prin patimi care se inghesuie prin farmacii dupa iod. Desi ei zic ca nu mai cred se pare ca multi simt, prin vitalitatea tineretii, ca vom primi si noi partea noastra pentru pacate, nu doar rusii si ucrainienii si americanii care deja sufera pentru ale lor. Ce sa mai zic ca e razboi de zeci de ani pe alte continente, sufera oameni in Africa, Asia, lumea nu e in pace caci omul nu e in pace cu Dumnezeu. Acum ni se cere smerenie si pocainta noi dam pe glume si ingamfare? Pai ce va urma? Cu cat ne este Hristos mai aproape cu atat cresc asteptarile lui Dumnezeu pentru noi.
Nu doar ca nu ne este rau dar ii si cerem lui Dumnezeu sa ne dea din cele mai bune, ne justificam si vrem mai mult, mai mult.
Dumnezeu nu vrea sa ne piarda sufletele deaceea ne va pedepsi. Sa nu uitam ca ne este Tata si ca El ne vrea vii chiar si saraciti si nu morti si indestulati de lume.
Doamne iarta-ne Tu iar!