Constituția din 1991 - miza și scopul principal al Parlamentului rezultat în urma alegerilor din mai 1990 - stabilește republica parlamentară ca formă de guvernământ. Cu toate că o parte a doctrinei a vorbit deseori despre un regim „semiprezidențial de tip francez”, putem lesne observa diferențele care conturează atribuții constituționale destul de limitate pentru președintele României.

Inspirându-se din modele occidentale, Constituția a consacrat principii politico-juridice fundamentale (ex. suveranitatea națională și separația puterilor) și o întreagă serie de drepturi și libertăți și a introdus instituții fără precedent (ex. Curtea Constituțională și Avocatul Poporului).

Constituția din 1991, stabilă și totodată rigidă, nu a fost revizuită decât o dată, prin legea constituțională din 2003, și nu a cunoscut decât o singură inițiativă populară (eșuată) de a i se revizui un articol prin referendum, în 2018.

Perioada elaborării Constituției este bogată în registru anecdotic. Poate cel mai interesant aspect se referă la compoziția adunării constituante. Astfel, numeroși intelectuali au fost senatori sau deputați în primul parlament democratic și bicameral de după decembrie 1937. Așa se face că una dintre cele mai distinse figuri culturale ale românilor, scriitorul Romulus Vulpescu (1933-2012), a făcut parte din Comisia de redactare a proiectului de Constituție, unde a impus, printre altele, data de 1 decembrie ca Zi Națională.

Creația literară a lui Romulus Vulpescu rămâne complexă - poet, prozator, dramaturg, eseist -, fiind caracterizată prin rafinarea estetică și gustul pentru livresc, ironie și dezamăgire. Mai mult, este apreciat drept cel mai strălucit cunoscător al limbii franceze printre personalitățile culturale române. Astfel, Vulpescu a tradus din franceză în română "Gargantua și Pantagruel" de Rabelais, integrala creației prințului-poet Charles d’Orléans, poeții Pleiadei, toată seria "Ubu Roi" a lui Alfred Jarry, poeți francezi din toate timpurile, dramaturgi și șansonetiști contemporani. Corolar al activității lui de traducător, Vulpescu a fost un stâpăn fără drept de apel, timp de decenii, al operei lui François Villon, pasiune a unei întregi vieți.

Romulus Vulpescu a fost de asemenea membru al Colegiului de Patafizică și Ofițer al Ordinului Palmes Académiques.

Pe lângă activitatea lui în Comisia de redactare a proiectului de Constituție, Romulus Vulpescu a fost, de asemenea, în timpul mandatului de senator, și președinte al grupului parlamentar de prietenie cu Republica Franceză.