Dar românii ce vor?

"Jur sa-mi daruiesc toata puterea si priceperea pentru propasirea spirituala si materiala a poporului roman, sa respect Constitutia si legile tarii, sa apar democratia, drepturile si libertatile fundamentale ale cetatenilor, suveranitatea, independenta, unitatea si integritatea teritoriala a Romaniei. Asa sa-mi ajute Dumnezeu!".

Art. 82 din Constitutia Romaniei

Juramantul alesilor romani la investitura in functii

Dupa doi ani in care guvernantii au folosit, zi de zi, argumente medicale bazate pe date false si pe statistici fara sens dictate de agentii straine pentru a-si justifica abuzurile impotriva Constitutiei si impotriva cetatenilor ale caror libertati si drepturi - inclusiv cel la viata prin procurarea de tratamente salvatoare - jurasera sa le respecte,am ajuns, in sfarsit, in punctul critic in care relatia dintre COVID si ideea de oportunitate politica nu mai e contestata de nimeni. Unii s-au supus tratamentului experimental propus pentru ca, temandu-se de virus, nu au avut alternativa unui tratament cu adevarat eficient si sigur. Altii pentru a nu-si pierde locul de munca. Altii la presiunile familiei. Altii pentru a putea calatori dupa pofta inimii. Motivele lor par diferite dar sunt unite de ideea ca injectarea va readuce normalitatea. Insa in vreme ce normalitatea intarzie sa apara - infectarea si imbolnavirea grava a vaccinatilor e o realitate de necontestat, masca ne bantuie pe toti iar certificatele verzi nu mai sunt o cheie cu valabilitate eterna - guvernul continua in mod neconstitutional sa isi prelungeasca puterile in numele unei crize pe care tot el o perpetueaza la cererea unor foruri supranationale.

Iar acum Ursula von der Leyen, presedinta Comisiei Europene, personaj cu o istorie personala de facilitare de contracte grase, fara licitatie, prin intermediul mesajelor telefonice – inclusiv pentru 1.8 miliarde de doze de vaccin Pfizer - si de refuz de a da socoteala, cere vaccinarea obligatorie a cetatenilor Europei.

Repet: Ursula von der Leyen vrea sa fim supusi, prin intermediul guvernelor nationale, violului medical repetat folosind substante experimentale dintre cele cumparate de ea personal, folosindu-si telefonul personal, de la o companie pe care numarul urias de doze cumparate arata ca o favorizeaza.

Declaratia doamnei von der Leyen arata care este, de fapt, miza acestui joc pe care il pierdem in fiecare zi. Un joc conceput pentru a ne extenua, ale carui reguli sunt date, aparent, de fluiditatea crizei dar care, aplicate in 'lockstep,' dovedesc inca o data viziunea globala care ne dicteaza vietile: pe 15 ianuarie, pasaportul sanitar francez al celor doua doze expira. Tot pe 15 ianuarie, poporul roman va fi lovit, chipurile, de valul 5 al pandemiei. In absenta dovezilor unui plan global, legatura dintre cele doua evenimente ramane, pentru cine are ochi sa vada, ideea ca 15 ianuarie e un nou inceput pentru romani si francezi (pentru moment), inclusiv pentru cei vaccinati, care vor deveni lipsiti de protectia primelor doua doze si deci a pasaportului de sanatate. Pe 15 ianuarie, printr-un nou ‘val’ sau prin expirarea vaccinarii initiale, redevenim vulnerabili. Si poate ca pe 15 ianuarie vom afla ca vaccinarea devine obligatorie - paradoxal - tocmai pentru a ne impiedica sa ajungem vulnerabili. Vaccinarea obligatorie ii refuza jocului sfarsitul.

Legatura dintre autonomia nationala si cea corporala nu a fost niciodata mai evidenta. Ca orice violenta, insa, absurdul proiectului de subjugare a vointei si demnitatii individuale ne aduce pe toti, injectati sau nu, la realizarea ca imparatul e gol. Masurile de protectie nu au de-a face cu sanatatea, cu preventia, cu numarul de anticorpi si cu protectia celui de langa tine, ci cu obedienta. De indata ce refuzi violenta salvatoare, iti este din nou interzis sa-ti vizitezi prietenii si familia, sa mergi la cumparaturi sau la plimbare dupa dorinta si de nevoi, sa ai serviciu, sa te rogi in biserica, sa mananci la restaurantul favorit, sa-ti hranesti mintea si sufletul cu arta, sa respiri si sa vorbesti liber.

In ciuda sloganurilor care sarbatoresc diversitatea in unitate, statul national e, in Europa, o notiune depasita. In ciuda sloganurilor care promoveaza diversitatea de culoare si gen la nivelul comunitatii, corpul uman autonom, neinjectat la comanda, e o notiune traditionala, nedezirabila. In acest moment, care nu e mai putin grav decat un razboi, ideea de popor devine mai importanta dacat oricand. Comunitatea, vedem tot mai clar, e fundamentala pentru supravietuirea individuala si pentru continuitatea istorica. De asta ni se spune sa ne temem unii de altii. Ideea de a fi ‘together apart’ – ‘impreuna separat’ – are rolul de a distruge baza conceptuala a comunitatii pentru a o goli de sens.

Ce vrea poporul roman in decembrie 2021? Asta e intrebarea care ar trebui sa-i tina treji pe liderii nostri. Vor romanii sa stea in casa pe termen nelimitat? Vor sa-si piarda serviciul din cauza unui perfid ‘certificat verde’ creat the Uniunea Europeana pentru calatoria asa-zis sigura intre state, acum folosit pentru limitarea drepturilor fundamentale in propria lor tara?

Vor sa fie vaccinati cu forta?

Statisticile de injectare in Romania arata ca raspunsul e un NU raspicat.

E momentul sa le cerem alesilor nostri sa-si asume rolul de aparatori ai natiunii romane, al fiintei integre care este poporul roman, pe care au jurat sa-l protejeze astfel incat sa poate trai in acord cu propriile sale dorinte, traditii si valori. Fiindca in momentul in care romanii vor fi vaccinati fortat printr-o decizie a UE, natiunea romana si deci statul roman vor inceta sa existe. Mai mult dacat atat, in momentul in care romanii vor fi vaccinati cu forta Europa va inceta sa mai fie o uniune. Va deveni un conglomerat amorf condus prin decizii autoritare in care guvernantii locali vor fi piese de prisos.

Macar de frica de a nu fi mestecati si scuipati de un sistem care, ca orice dictatura, isi va incepe existenta prin a-i ucide pe cei de care s-a folosit pentru a se consolida, e momentul ca guvernantii romani sa vada oportunitatea ce le sta in fata care e, de fapt, sansa tuturor la viata, si sa-si puna, fiecare in parte, in a doisprezecelea ceas, intrebarea care decurge direct din juramantul rostit la investitura in functie: dar romanii, ei ce vor?

Adriana Dragomir