Domnul nostru Iisus Hristos pe Tron. Fresca bisericii Boyana de lângă Sofia, Bulgaria - 1259. BYZANTINE ICONS / FB
”Toată viața noastră Lui Hristos, Dumnezeu, să o dăm”. Este un mic pasaj, imperativ, din slujba Sfintei Liturghii. Cine își dorește îndeplinirea acestui deziderat, bine ar fi ca să ni-l fixăm așa, la cel mai mare loc de cinste ce îl avem de îndeplinit în această scurtă viață! L-am putea motiva ca pe un gest de totală recunoștință din partea noastră pentru tot ceea, prin bun nostru simț, conștientizăm că pe toate le-am primit în dar și, pe care, și noi suntem datori să-l reînoim mereu, perpetuându-l de-a lungul întregii noastre vieți. Dacă prin conștientizarea acestui dar ne vom preocupa, ca fiind buni gospodari, să-i dăm și noi viața noastră curată, lui Hristos, nu numai că devenim hristofori, dar, El ne dăruiește în schimb, imediat, învierea promisă ,chiar de aici, din aceasta viață pământească și, acel creștin, va trece nestingherit și de acea Judecată de Apoi, căci, împărtășire, nu, asta trebuie să însemne, parte în parte, adică, eu, dau smerenie și ascultare față de duhovnic și primesc în schimb Trupul și Sângele Domnului. Deci, această taină este, în cea mai mare parte, rezultatul propriului exercițiu de voință, numai eu să vreau căci ajutor primesc! Soare din soare să ne fie nouă aceasta!
Poate ar fi cazul să fim un pic mai optimiști față de modul în care trebuie să traversăm și să depășim greutățile zilelor de astăzi.
Eu cred că doar prin pomenirea acestui rău din lume, atât de metastaziat astăzi, s-ar putea să ne facem, cumva, indirect, mesagerii și propagatorii acestuia, căruia , îi și facem un marketing gratuit? Nu sunteți de aceeași părere?
Deasemenea, am convingerea că dihăniile acestea, ce sunt mari meșteri în manipulare, asta și urmăresc, freacându-și, totodată, mâinile în delir, ”Ha, ha ,ha! Iarăși ne-a ieșit șmecheria și am băgat groaza în populație prin acei ce au crezut în plasa murdăriilor noastre. Suntem dispuși să cântărim greutatea reală a acestor evidențele ? Eu aș rupe imediat condica aceastor preocupări!
Dezbaterea acestor subiecte-otrăvite ar trebui să fie analizate doar într-un cerc restrâns și numai de către specialiști versați în cântărirea gradului de periculozitate al acestor informații otrăvite. Din nefericire, scopul acestor informații negative este, tocmai, ca ele să devină publice, să ne rașcheteze, zilnic, dacă se poate, pielea de pe creier, prin care, aceștia ajung să ne fiarbă.
Cu ce speranțe ne mai gândim ca ar putea să mai înflorească ceva sănătos în sufletele tinerilor noștrii, care, direct, sau indirect, prin noi, sunt atinși de un asemenea compozit otrăvit la temelie? Dar, nu sunt ei copiii noștri?!? Nu avem noi datoria sacră, și obligația divină, ca nație creștină, ca oameni educați în duhul Bisericii, să îi protejăm de acest noian de rele? De câte ori glasul copiilor aceștia, cu chip de îngeri, se ridică împotriva părinților și, adesea, îi imploră , ”Nu vă mai certați, nu vă mai adresați cuvinte d-astea rele, care ne otrăvesc, ne omoară, ne dezmembrează sufletul și ne paralizează conștiința!” Oare ar fi mai liniștiți copiii noștri dacă am încerca, măcar așa,o lună de probă, și le-am oferi, strict, un cadru benefic, de mai multă afecțiune, de atenție sporită, de pace, de bună înțelegere, de optimism? Da copile, încearcă și tu să treci hopul acesta greu, caci, eu, ca părinte, îți spun că se poate, și că ai să reușești! Eu am reușit să ies din sevrajul acestor zilnice îndeletniciri nocive! Iarăși, dacă eu privesc îndelung numai la noroaie, cu ce ochi aș mai putea vedea curățenia cerului?
Dacă ne-am planifica acest obiectiv, ne-am putea face un sfat al nostru, și NUMAI al nostru, al celor ce ne dorim a fi o treaptă mai eficienți, ca să nu mai avem sentimentul că trăim în țara asta unde nimic, parcă, nu ne mai aparține și nu se mai leagă? O bulă în care să circule prioritar doar informațiile și schimbul nostru de valori , verificate, aprobate, însă, cu circuit închis, în care să dăm ca știre doar ce se cuvine,ceea ce ne-ar fi benefic, fiindcă, știm cu toții căci, cuvântul, poate să dea și viață, dar, poate să și omoare!
Da, astăzi se moare pe capete de inimă rea! Uitați, cazul recent al luptătorului glorios de o viață, Nicu Covaci – O forță a naturii, un munte de trăire, de voință , de optimism și de promovare a valorilor românismului, care, de ce a făcut acel accident vascular? Fiindcă a căzut în plasa acelei mișelii-capcană a acestui sistem ticăloșit și malformat. A bătut, cu inima sa curată, de viteaz, la niște porți-capcană. Oare câți sunt cei ce pățesc exact la fel ca el?
Am să repet aceste coordonate esențiale ca pe niște repere pentru acei schiori de performanță care au luat startul și coboară în viteză, printre jaloane,victorioși, spre linia de sosire.
Reamintesc că avem , fraților, la îndemână acest instrument minunat, invincibil, insuficient exploatat, principiul Dragostei, care, ”Pe toate le crede, pe toate le rabdă, pe toate le nădăjduiește”, cu care îl putem dezarma și scoate din arenă chiar și pe cel rău, acesta , nemaiavând nici o aderență spre sufletele cele cu adevărat smerite. Deci, să fim convinși de faptul că , stă în putința noastră să îi desfacem contractul, doar prin utilizarea acestui magic instrument, această simplă dragoste smerită. M-au marcat acele imagini de film ,din amfiteatrele romane, în care creștinii erau dați să fie sfâșiați de fiarele sălbatice, iar ei, își asumau, resemnați, supliciul, cântând imne de preamărire lui Dumnezeu! Ce paradox teribil taina aceasta a vieții creștine!
”Și, dacă se întâmplă să auzi ceva rău despre cineva, tu să nu crezi! Este smerenie!” Sf. Porfirie.
Deci, stă în putința voinței umane să împingem realitatea, să forțăm puțin crudele evidențe însă, doar în direcția acestei noi creații creștine a naturii umane, căci, scopul creației lui Dumnezeu este cel al învierii noastre, asumându-ne și noi Crucea, iar nu al autodistrugerii rasei, prin acele creaturi bolnave, trufașe și egoiste, ce se joacă cu butoanele de lansare ale bombelor atomice.
N-ar trebui să apăsăm și noi ,elegant, pe contragreutatea unor benefice știri pozitive? E plină lumea și de frumos, nu numai de urât! Haideți să existe măcar aici, la noi, niște proporții bine cântărite! Efectul unei știri rele să îl parăm prin intermediul lansării a zece știri bune, sănătoase, optimiste. Din semințele acestor știri ,dar și trăiri pozitive, va putea înflori și frumosul, și curajosul, și viteazul, și eroul, dar și sfinții!
Pe de altă parte, nu sunteți de părere că, TĂCEREA, din partea noastră, măcar a celor ce ne regăsim sub ștreașina Bisericii, printr-o convenție respectată între noi, strict, de sfidare și ignoranță față de acțiunile mârșave ale acestor nenumărați borfași naționali și internaționali, le-ar crea acestora, de îndată, panică în tabără? De ce aș mai putea să fiu eu interesat, eu, care mi-am propus ca, toată viața, să o dau Lui Hristos-Domnul? Ce sunteți de părere că ar spune dușmanii? ”Oopaa! Ce ne mai facem, că de la aștia mulți, nu mai avem nici un semn că ar mai fi interesați de portofoliul nostru de otrăvuri! Ce rost mai are să forțăm niște uși deja deschise?”
Fraților, păi, ca să ne fie taina-taină, vreau să fac referire la un banal exemplu din mecanismul căsniciei noastre. Cum se cuvine să ne respectăm, ca parteneri fideli de viață și de dialog? Respectăm înțelegerea, care e înfăptuirea unei taine sau, nu o respectăm? Nu, oare, prin acordarea maximă a atenției noastre decente și reciproce, relația funcționează, în firescul ei armonios? Oare nu în acest fel putem păstra acel duh inerent și necesar, al unității? Oare nu lipsa de sinceritate, deci, trădarea, este întotdeauna cea care înfige țărușul până la adâncitura dintre trup și sufletul comun al relației, până ce aceasta devine o plagă, o sită plină de găuri îndurerate, prin care, căsnicia, eșuează și, poate că e scufundată definitiv?
Știm cu toții cât este de dificil ca să păstrăm integritatea acelei unități între minte și inimă căci, de cele mai multe ori, în marea noastră majoritate uzăm acest dualism, comod. Adică, una gândim, alta spunem și, cu totul alta punem în practică! Nu degeaba se spune că acea rugăciune a inimii este locomotiva care te poate căra în siguranță și cu care poți depăși onorabil toate primejdiile! Să ne amintim de acea comoară, bornă de temelie, care ne spune că, ”Frica de Dumnezeu este începutul înțelepciunii!” Ps. 110/10.
Păi, pe cine vrem, sau, ne-am propus noi să păcălim? Pe Fabricant?!? Întreb și eu, oare, un it-ist care a făcut un computer funcțional, adică, atât softul ,dar și hardul, știe el cum acesta funcționează, sau, mai are încă nelămuriri? Haideți să nu mai fim naivi! Dumnezeu, făcătorul Cerului și al Pământului, al tuturor celor văzute și nevăzute,să fim siguri că știe și vede oricând și orice în orișicine, și acum, dar și pe viitor, însă ,în marea Sa bunătate și răbdare, ne așteaptă să ne întoarcem către El, dându-ne de toate! Ce ne lipsește nouă, de fapt, ca să ne liniștim lângă El?
Am propus și reiau ideea de a încerca să punem în funcțiune, cu referire la persoanele absolut meritorii din rândurile noastre, pe care ne propunem să le promovăm, prin intermediul cărora să înfințăm câteva centre de autoritate, adică, să fie, și Marta și Maria, care să-i reprezinte în polivalențele lor, și pe care să le susținem cu tărie. Poate fi, aceasta, de ce nu, un vehicol rapid al nostru, ajustat pe măsura nevoilor noastre, cu care dorim să depășim, în voie bună, aceste greutăți!
Dacă suntem de acord că omul vine pe lume ca rezultat al afectului părinților dar, în special, prin voia Sfântului Duh, a ”Dătătorului de viață”, și presupune, de la concepere, o perioadă fecundă de 40 de săptămâni, nu ne putem gândi că un astfel de nucleu ar putea avea succes într-un timp mai scurt! Iarăși, nici nu ar fi de conceput ca ,în această perioadă, drăgălașul de bebel, ar mai putea fi interesat de alt soi de informații din exterior, în afară de cele vitale, pe care le primește de la cei responsabili cu dezvoltarea lui în bune condițiuni. Astfel că, ar fi total impropriu să mai aducă cineva în discuție, Ce-a mai făcut X, ce rău a mai pus la cale doctorul specialist în avorturi Y... Eu mă văd strict responsabil și angajat, ca să mă mențin, cu toate puterile mele, rugându-mă lui Dumnezeu, respectând linia legilor Lui, cele dătătoare de viață. Mă scuzați că împing discuția către aceste laturi dar, aceste informații nocive, exterioare, nu se pot adăuga de nici un fel rețetei căruia încercăm aici să-i probăm noi funcționalitatea. Doritorii, sper să fie de acord!
Eu m-aș încumeta să propun ca, pe perioada derulării a acestui mic program de desprindere de pe orbita acestor inerții , să încercăm o formă ușoară de a posti de la avalanșa de informații, zvonuri, atentate, războaie, ce ne sunt, nouă, în marea lor majoritate, inutile. Oare, cum altfel s-ar putea atinge un moment sau o perioadă de liniște sufletească, dacă nu, acest obiectiv, dirijat exclusiv prin voință, s-ar putea face remarcat prin puțină smerenie, prin puțină cuvioșie, prin mai mult respect reciproc, pentru a putea fi încredințați ,la nivelul conștiinței curate, că am fi vrednici de o scurtă vizită a Duhului Sfânt?
Cum ne sfătuia Sfântul nostru, Marele Părinte Justin Pârvu , că ” Cei ce vă veți uni, aceia veți birui! Voi veți fi Biserica de pe urmă, ce iadul n-o va birui! Măcar voi să vă uniți, să vă salvați, cei ce Credeți. Dacă nu veți face asta pentru cei apropiați, veți cădea și mulți dintre voi, dacă nu veți părăsi lumea, ca Lot. Mă doare sufletul pentru cei care , din neștiință, cad în capcanele și mrejele acestui sistem antihristic.TREBUIE să vă uniți, să trăiți înfrățiți, în Rugă uniți, doar așa veți scăpa atunci !” Repet , chiar obsesiv, acel scurt testament al Sfinției Sale, care ne-a iubit, ne iubește, și pe care, și noi îl pomenim cu toată dragostea. ”Pocăință, Rugăciune, Ascultare” și, lucrând acestea trei atribute fundamentale, se ajunge și la Unitate”. Este îndemnul și garanția Sfinției Sale, ce sunt gravate la Mănăstirea Petru Vodă dar și în inimile noastre!
Să nu se înțeleagă că m-aș căciuli față de cineva sau că aș avea intenția să-l trag de mânecă. În nici un caz! Are Dumnezeu grija Lui față de cei năpăstuiți, ca să le pună la timp, sacii în căruță!
Cu prietenie,
Dan Radovici
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
Și, intorcandu-ma, ce se întâmplă prin lume, la știrile mass-media, e aproape numai de rău, otrăvitor pentru suflet. În filme tot așa. Ce discernământ avem noi ?
Privim, primim și ne otrăvim.
A-ți da toată viața lui Hristos, o, asta este... enorm ! Chiar și cei ce vrem ne prostim, ne risipim, trăim necreștinește. Măcar prin faptul că NE JUDECĂM și ne vorbim de rău unii pe alții. Nu avem și nu ne străduim să avem ochiul bun, să scoatem bârna din ochiul propriu.
Vedem răul și pentru că nu avem ochi pentru altceva. Nu avem dragoste de rugăciune, înțelegerea că de fapt nu pricepem mai nimic. Ne rătăcim, ne risipim, petrecând în orbire. Nici asta nu recunoaștem. Mare lucru e ca un orb să recunoască că e orb.
https://doxologia.ro/indemnul-toata-viata-noastra-lui-hristos-dumnezeu-sa-o-dam
Doamne, miluiește.
Unul dintre cele mai pline de miez si frumoase articole pe care le-ati scris de cand va citesc eu. Mi-ati luminat ziua, reamintindu-mi ce este capital.
Doamne, miluieste!
Despre asta este biruința - pe verticală. Mântuirea. Pentru care, pe orizontală, trebuie să spunem NU la tot ce ne aduc “ei”, să NU acceptăm NIMIC din ce fac “ei”.
Sigur că pentru asta e nevoie în primul rând de “unitatea credinței”. Nu există biruință fără luptă pentru “unitatea credinței”. Adică neclintiți în credință. Pentru asta să ne “organizăm” în primul rând. Că tot “pumni în cap” ne vom da dacă ne organizăm în orice altă direcție și în asta nu.
Mântuirea nu stă în “receptoarele închise” sau deschise.
În “activi în fapte de opoziție” - da. Care? Cele de pe orizontală care au ca SCOP mântuirea!
Vor să ne piardă..mântuirea!.. “ei”. ASTA E LUPTA LOR. Dusă la derută prin lipsa “banilor lichizi” etc. Etc!
Dar cum adică “opoziție dură și contondentă”? Cred că nu ați înțeles cuvântul pr. Justin Pârvu.
Pentru o bună înțelegere, modelul e întotdeauna Hristos. Îl vedeți a fi “contondent”?
Ideea e de a NU face niciun compromis cu ORICE preț. Compromis de la ce?
Aici trebuie să ne fie clare lucrurile!
Așadar, ideea e de a fi pregătiți pentru ..moarte. Atunci, și numai atunci, poți avea curajul/întărirea de la Dumnezeu de a spune NU.
Doamne, mântuiește-ne, că pierim. Iisus le-a zis: De ce vă este frică, puțin credincioșilor? Matei 8, 25-26
Doamne, miluiește.
Cu cât ne conectăm mai mult la cele dumnezeiești, în Hristos, cu atât mai mult dispare frica de războaiele lumești, de orice fel de necaz și tulburare. Asta nu înseamnă indiferență față de cei năpăstuiți, bolnavi ... Ci, foarte pe scurt, doar un alt nivel la care să ne angajăm în a trăi unii cu alții : în lume dar... în afara lumii... Încât să facem efortul a nu ne murdări... nici din interior, nici din exterior. Pe cât posibil, cred că e util să fim mai departe de lumea dezlănțuită. E la fel de greu, dacă nu și mai greu, să lupți cu răul din tine însuți. Cei ce conduc răul din lume... nu sunt la fel de puternici pe sufletul nimănui.
Daca imi lasati o adresa de email, va voi contacta.
Cu prietenie,
Dan Radovici
11. Iar mulțimile răspundeau: Acesta este Iisus, proorocul din Nazaretul Galileii.
12. Și a intrat Iisus în templu și a alungat pe toți cei ce vindeau și cumpărau în templu și a răsturnat mesele schimbătorilor de bani și scaunele celor care vindeau porumbei.
13. Și a zis lor: Scris este: "Casa Mea, casă de rugăciune se va chema, iar voi o faceți peșteră de tâlhari!"
14. Și au venit la El, în templu, orbi și șchiopi și i-a făcut sănătoși.
15. Și văzând arhiereii și cărturarii minunile pe care le făcuse și pe copiii care strigau în templu și ziceau: Osana Fiului lui David, s-au mâniat,
16. Și I-au zis: Auzi ce zic aceștia? Iar Iisus le-a zis: Da. Au niciodată n-ați citit că din gura copiilor și a celor ce sug Ți-ai pregătit laudă?
17. Și lăsându-i, a ieșit afară din cetate la Betania, și noaptea a rămas acolo.
(Sfânta Evanghelie după Matei, Capitolul 21:10-17)
Iarta-ne Doamne Iisuse pentru tot ce am facut si te-am suparat, dar mai ales iarta-ne pentru toate cate NU am facut spre Slava Numelui Tau si mantuirea semenilor nostri!
Iar ca o concluzie a interventiei mele precedente voi cita un proverb spaniol foarte potrivit in discutia noastra: ''A Dios rogando y con el mazo dando'' (pe Dumnezeu rugand si cu maciuca dand). Noi nu suntem nici sfinti si nici bigoti, prin urmare daca suntem atacati ne aparam -- pe noi, pe copiii nostri si insasi Viata.
Moartea înseamnă viață. Și aici si dincolo. Când ești hotărât pentru moarte abia atunci ai curajul să trăiești..
Să nu uităm ce ne-a învățat Hristos: Că cine va voi să-și scape sufletul îl va pierde; iar cine își va pierde sufletul pentru Mine îl va afla. Matei 16,25
Cu textul omolog: Căci cine va voi să-și scape sufletul îl va pierde, iar cine va pierde sufletul Său pentru Mine și pentru Evanghelie, acela îl va scăpa. Marcu 8,35
Așadar, “contondentul” Hristos e pentru credință, pentru Evanghelie. Adică pentru Dumnezeu, pentru mântuire. NU pentru “bani lichizi” și alte lucruri pământești.. trecătoare.
Numai niște ne-buni pot crede că dacă ne iau tot ce-i lumesc și instaurează libertatea înfăptuirii păcatului total și universal ne pot anula libertatea comuniunii cu Hristos sau lupta noastră pentru mântuire.
Libertatea comuniunii noastre cu Hristos Domnul primită în dar și restaurată, tot în dar - prin Jertfa pe Crucea-Scară-Hristos, Cel fără de păcat, nu poate fi anulată în vecii vecilor, amin!
Nici mântuirea.
Dacă vrem ..
Doamne, ajută.
Cred că ați parafrazat: Eu am venit ca viață să aibă și din belșug să aibă. Ioan 10,10
Viață din belșug - care belșug? Dvs. ați înțeles că la viața asta trecătoare se referă? Și dacă da, ce ar însemna viață fără “din belșug” de ex? Oare ce-a vrut să zică Dumnezeu ref. viață? Viața trecătoare care-i “umblă și vis”?
Bineînțeles că viața din belșug, adică veșnicia, nu poate veni fără o viață de aici de pe pământ îmbelșugată..duhovnicește. Că doar nu veți crede că-i despre case și mașini..
Ref. “Noi nu suntem nici sfinti si nici bigoti..” așa o fi..pentru dvs.
Însă aleg să-l cred pe Sf. Nectarie, care-L crede pe Hristos:
“Scopul vieții noastre este să devenim desăvârșiți și sfinți. Să ne arătam fii ai lui Dumnezeu și moștenitori ai Împărăției Cerurilor. Să luăm aminte ca nu cumva de dragul vieții de acum, să ne lipsim de cea viitoare. Ca nu cumva din pricina grijilor și preocupărilor să neglijăm scopul vieții noastre.”
Să mai zic și ce ne învață Scriptura ca să ne fie clar ce-i cu “habotnicia”?
Fiți, dar, voi desăvârșiți, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârșit este. Matei 5,48
Ce credeți - e o chemare la sfințenie ori la habotnicie?
Doamne, miluiește.
30 de ani de la canonizarea Sfântului Ștefan cel Mare
https://www.qmagazine.ro/30-de-ani-de-la-canonizarea-sfantului-tefan-cel-mare/
Motto: „Cinstit și harnic, răbdător fără să uite și viteaz fără cruzime, strașnic în mânie și senin în iertare, răspicat și cu măsură în grai, gospodar și iubitor al lucrărilor frumoase, fără nici o trufie în faptele sale, care, se pare că vin printr-însul de aiurea și de mai sus” – Nicolae Iorga (1871–1940), istoric român.
Sfantul Ștefan cel Mare a purtat 36 de bătălii, din care a pierdut numai două, adica ceva in spiritul excelentului proverb citat de domnul MIHAI CANTUNIARI: ''A Dios rogando y con el mazo dando''.
Sfantul Stefan cel Mare ar trebui cel putin sa ne inspire cum sa ne aparam credinta, familia si neamul, atunci cand suntem atacati de moarte.
Și dacă tot ne uităm în calendar și-l vedem pe Ștefan cel Mare și Sfânt, să vedem câți sfinți au înțeles, pe modelul Hristos, să fie “contondenți” și au dat cu măciuca pe modelul proverbului spaniol..sau nu neapărat.
Dar pe Sf. Ștefan cel Mare ne e clar ce l-a făcut sfânt? Noi dacă dăm cu “măciuca” vom fi sfinți?
Doamne, ajută.
1. De ce purta Simon-Petru sabie pe cand mergea cu Domnul, caruia Domnul Iisus ii porunceste s-o puna in teaca, nicidecum sa o arunce de la brau?
"Dar Simon-Petru, având sabie, a scos-o și a lovit pe sluga arhiereului și i-a tăiat urechea dreaptă; iar numele slugii era Malhus. Deci a zis Iisus lui Petru: Pune sabia în teacă. Nu voi bea, oare, paharul pe care Mi l-a dat Tatăl? Deci ostașii și comandantul și slujitorii iudeilor au prins pe Iisus și L-au legat."
(Sfânta Evanghelie după Ioan, Capitolul 18:10-12)
Deci sabia era/este ingaduita de Domnul pentru aparare personala, nu este asa? La fel si armata, tot pentru apararea unei tari, spre exemplu. Primul lucru pe care l-au facut "partenerii" satanici imediat dupa crima ritualica demonica din '89, a fost sa ne desfiinteze armata. Oare de ce? Pentru ca doar de sabie/glont se tem nelegiuitii, nu de Dumnezeu. Ei sunt cei despre care spunea Domnul ca vor sa-si scape viata, pe care o vor pierde, chiar daca se cred dumnezei. Al doilea lucru a fost sa desfiinteze pedeapsa cu moartea, lege de care s-au folosit sa-l asasineze pe Ceausescu.
2. Dumneavoastra ati facut serviciul militar, asa cum am facut toti barbatii Romaniei, pana sa ne-o desfiinteze "partenerii" satanici ai Tarii de dupa 1989? Traim inca pe aceasta lume care devine pe zi ce trece tot mai rea, deci sa nu amestecam cele duhovnicesti personale, cu cele lumesti, necesare pentru apararea vietii romanilor, fie ei crestini sau nu, viata care trebuie dusa in pace si buna randuiala. Ce vom face cu atitudinea asta defetista, noncombat, de crestinism blegit, in momentul in care sodomitii satanici vor dori sa se urce ziua in amiaza mare pe coplilul vreunuia dintre noi, iar institutiile de forta care se presupune ca ar trebui sa ne apere de asemenea necazuri, vor apara in continuare "drepturile" astora? Vom privi pasivi in continuare cum faradelegea se desfasoara si se amplifica sub ochii nostrii, noi nefacand nimic pt. semenii nostrii? Daca vine un caine (sodomit) si-ti ataca de moarte copilul, ce faci, intorci capul, te rogi si-ti spui resemnat si autojustificat, asa a vrut Domnul? Nu sari mai intai si aperi pana la sacrificiu viata celor dragi tie, dar si a celorlalti din Tara ta? „Nu e iubire mai mare decât să-și pună cineva sufletul pentru aproapele său” (Ioan 15,13). Cand iti intra talharii in casa si vor sa le piarda repede sufletele alor tai, fizic si spiritual, invatandu-i sa nu traiasca in sfintenie cum a poruncit Domnul ci in depravare, ce faci, inca mai stai pe ganduri si negociezi cu ei, ca "au drepturi"? Cai legale de aparare pt. noi nu mai sunt, fiind modificate pana la anulare, (farade)legea s-a intins ca raia si e de partea talharilor, cum iti aperi copiii(viitorul) Romanie dreptcredincioasa? Sa nu ma intelegeti gresit, nu sunt rebel, nu iubesc razboiul, iubesc pacea Domnului, dar daca talharii imi vor obliga copiii sa mearga intr-un razboi impotriva fratilor de credinta (Rusiei de ex.), ei vor sti bine cine le sunt de fapt dusmanii. Asta daca mai vrem sa mai traim intr-o Tara crestina. Cangrena se cauterizeaza cu fierul rosu, dupa cate stiam eu, dar poate ca ma insel sau nu-mi aduc aminte.
Dumnezeu sa ne lumineze!
https://www.activenews.ro/opinii/Florin-Palas-Dumitru-Moldovan-ultimul-luptator-din-rezistenta-armata-anticomunista-de-pe-versantul-nordic-al-Muntilor-Fagaras-%2B-12-octombrie-192559