Autorul proiectului, Daniel Shapiro, este un personaj interesant. Ca să înțelegeți mai bine situația, după ce și-a terminat mandatul de ambasador, Daniel Shapiro a rămas în Israel unde a devenit ... consultant pe probleme de securitate. Între altele, el a lucrat la mizerabila companie NSO, creatoarea sistemului de spionaj Pegasus.

 

Cu toate că, din punct de vedere al SUA el este acum un agent străin, Shapiro este un element de bază al Atlantic Council, unde redactează „planul” pentru Ucraina. Este interesant de știut „evoluția” personajului deoarece veți înțelege ceva mai multe spre sfârșitul articolului întreaga poveste.

Proiectul propus, din ceea ce rezultă de la nivelul declarațiilor, pornește de la două premise false, anume că Israelul actual este auto-sustenabil și că economia sa este una extrem de performantă. Cu toate că pentru cei care cunosc ceva mai de aproape Israelul falsitatea afirmațiilor este transparentă, majoritatea publicului poate fi încă păcălită, chiar dacă vaccinarea în masă din timpul pandemiei a arătat adevărata față a acestei țări. 

Israelul nu e nici pe departe auto-sustenabil. Țara este eminamente subvenționată de către SUA. Din punct de vedere militar, SUA pompează sume imense în Israel. În ceea ce privește economia, sunt date ca exemplu „succesele vibrante” ale unor startup-uri din Israel care au ajuns cunoscute în toată lumea. Părerea mea - ca un observator atent al fenomenului - este aceea că „fenomenul startup” israelian este o altă formă de a trage bani din SUA și de aiurea. Să vă explic.

Majoritatea covârșitoare a startup-urilor din Israel au ca acționari și finanțatori firme din domeniul apărării statului. Fără doar și poate, Mossadul este cel care controlează peste 99% dintre startup-urile tehnologice. Multe dintre acestea sunt umflate cu pompa, vânzând, vorba zicalei, „piei de cloșcă”. Se listează la bursă de unde sunt cumpărate la prețuri fabuloase de companii cunoscute sau de către „investitori privați”. Apoi, majoritatea acestor companii minunate se diluează în entități mai mari, „pierzându-și urma”. Ei bine, principalii beneficiari ai prețurilor piperate cu care se vând aceste companii sunt fix companiile din structura de apărare a statului Israel, cu Mossad-ul în frunte. Cu alte cuvinte, prețurile fabuloase încasate pentru startup-urile vândute ajung tot în bugetul de apărare al țării, fiind o formă de contribuție mascată, astfel încât fondurile guvernamentale americane alocate Israelului să se păstreze într-o limită decentă și să nu atragă atenția publicului.

E cât se poate de simplu de înțeles că Israelul nu este auto-sustenabil, în ciuda investițiilor masive care se fac acolo. Remarcăm, într-adevăr, o diferență de la cer la pământ între Israel și vecinii săi. Infrastructura e dezvoltată, există o bună ocupare a forței de muncă, un nivel de trai excelent. Însă tot „paradisul” de acolo n-ar fi posibil fără subvențiile masive pe care statul Israel le primește continuu.

O altă minciună este cea a democrației israeliene. Țara e extrem de departe de democrație, cu toate că oficialii săi o clamează peste tot. În realitate avem o structură puternic militarizată, foarte aproape de o dictatură militară și un regim de apartheid aproape pe față, remarcat chiar și de Amnesty International. 

Însă,conform declarațiilor lui Zelenskyi, tocmai componenta militară este cea pe care o vede el aplicabilă Ucrainei. Susținea el că „oameni ai forțelor armate și de securitate se vor regăsi peste tot, până la nivel de supermarketuri și cinematografe”. Modelul, așadar, este unul identic cu cel israelian. Nu o democrație - așa cum pretinde UE că apără - ci un fel de dictatură militară în care „ordinul se execută și nu se discută”.  

OK, este acesta un model sustenabil pentru Ucraina? Evident că nu! Uitați-vă cât e Israelul și cât e Ucraina. Cine naiba ar avea atâția bani să subvenționeze un stat mamut precum Ucraina? Nimeni, evident! Însă proiectul merge înainte.

SUA și UE bagă masiv bani în Ucraina, subvenționând aventura inconștientă a clovnului de la Kiev. Chiar și noi am ajuns să trimitem acolo, în disperare, combustibil scos din rezerva de stat. Rețineți însă că sumele care sunt acum pompate cu generozitate, sunt sume de supraviețuire, adică undeva sub minimul necesar. Chiar și așa, aceste sume realmente au subjugat bugetele celor două puteri „garante”. 

Închei prin a vă reaminti că același proiect care se pune acum pe tapet a fost gândit înainte de Primul Război Mondial, fiind, de altfel, unul dintre declanșatorii reali ai acelui conflict. Atunci proiectul a fost abandonat din cauza lipsei de finanțare, dar a rămas undeva în „inconștientul planetar”. De aceea până acum pare a nu se fi schimbat mare lucru în „strategiile” de luptă. Sper totuși ca nebunia actuală să nu degenereze într-un nou Război Mondial. Dacă se va întâmpla, cu siguranță, va fi ultimul!