Controlul mintiii umane e studiat de zeci si zeci de ani. E cunoscuta implicarea doctorilor, specialistilor diversi, al serviciilor, al guvernelor, universitatilor si fundatilor private in astfel de proiecte ultra secrete, non-etice,; nimic nou sub soare. Ramane la latitudinea fiecaruia sa accepte realitatile istoriei si sa se lupte pentru libertatea si integritatea sa fizica si psihica.
Despre controlul mintii…pentru cei interesati si care au timp la dispozitie (3 ore si 42 de minute), recomand documentarul: “The minds of men” by Aaron and Melissa Dykes
https://www.youtube.com/watch?v=LQucESRF3Sg
In cele 4 parti ale lui sunt detaliate informatii legate de:
1. Aparitia proiectului secret MK Ultra al CIA in colaborare cu medici neurologi, finantat de fundatii precum Rockefellar Carnegie si Ford Foundation, universitati, spitale, clinici. El s-a desfasurat intre 1953-1964. Se dorea stergerea, rescrierea si programarea mintii indivizilor prin administrare de droguri, socuri electrice, hipnoza, narco-hipnoza, deprivare senzoriala si de somn, expunere la mesaje inregistrate repetate de zeci de mii de ori, etc.
MK Ultra a fost divizat in aproximativ 149 de subproiecte. De exemplu: Subproiectul 23: se studia efectul drogurilor asupra sistemului nervos central, la pacientii cu cancer terminal; Subproiectul 40: studiul fezabilitatii aerosolilor pt a expedia substante chimice persoanelor neafectate de psihoze; Subproiectul 138- studiul implantului de antene in corpul uman, etichetarea (tagging) personala, masurarea energiei radiante, etc.
Dar toate acestea s-au bazat pe cercetari si proiecte mai vechi (ex. project Blue Bird si Artichoke). In 1934 neurologul Wilder Penfield cartografia cortexul uman pe pacientii bolnavi de epilepsie, sub pretextul ca ii trateaza. Bazat pe “harta cortexului” lui Penfield si pe studiul comportamentului uman, prietenul sau dr. Donald Hebb publica in 1949 cartea “Organization of behavior”. Agentiile de siguranta nationala dar si armata, au profitat de potentialul acestor informatii.
Cercetarea lui Hebb apare in manualul Kubark de interogare si tortura psihologica al CIA. El colaboreaza cu agenti, carora le furnizeaza o aplicabilitate militara a confesiunilor si coercitiei psihologice, menite sa schimbe crezurile si valorile individului. Coercitia psihologica se baza pe: hipnoza, deprivarea senzoriala (metoda infailibila de infrangere a mintii persoanei), manipularea sentimentului de vinovatie, amenintari subtile sau ascunse, presiune sociala, etc. El va face parte si din proiectul secret Blue Bird, precursor al MK Ultra, prin care se aplicau tehnici care ii faceau pe subiecti sa “ciripeasca” impotriva vointei lor.
2. Cibernetica din greaca “kubernetes” adica timonier/ conducator. In 1942 cu putin inainte de infiintarea OSS (Office of Strategic Service), care va deveni CIA, are loc o intalnire interdisciplinara organizata de fundatia Josiah Macy Jr. condusa de Frank Freemont Smith . Ea reunea diversi oameni de stiinta: cum ar fi neurofiziologul Warren McCulloch, antropologul Margret Mead, fiziologul Arturo Rosenblueth, matematicianul Norbert Wiener si altii. Grupul devine ulterior cunoscut printre membrii sai, ca si Man-Machine Project; In articolul “A logical calculus of the ideas immanent in nervous activity” din 1943 Warren McCulloch si Walter Pitts introduc conceptul de retea neuronala si arata cum comunicarea dintre neuroni, poate fi modelata de un computer digital. Comparatia dintre sistemul neorvos central vazut ca o masina electronica si computerul digital vazut ca un creier artificial ridica intrebari despre insasi natura realitatii. Subinteleasa din aceasta cercetare, reiesea dorinta pentru o tehnologie de control a comportamentul prin ce de-al doilea sistem de semnalizare, folosind informatii, in locul agentilor chimici, al electrozilor implantati, etc. Prima intalnire Macy despre cibernetica are loc in 1946. Se referea la o noua stiinta bazata pe cercetarea matematicianului Wiener. El lucrase anterior la automatizarea armelor anti-aeriene si a observant ca atat mecanismele dezvoltate de el cat si creierul uman functioneaza intr-o bucla de feedback. A aparut intrebarea: functioneaza creierul ca un computer? Daca da, poate fi decodat si reprogramat? Wiener a rezumat in cartea sa “Cibernetica”, scrisa in 1948, acest concept drept “control si comunicare in animal si masina” . In 1950, scrie cartea “The human use of human beings- Cibernetica si Societate”. In cadrul intalnirilor dintre acesti oameni de stiinta, se ajunge la concluzia ca atat creierul cat si computerul lucreaza cu input si output, in consecinta o interfata, un punct de intalnire intre aceste doua sisteme este posibil. La intruniri se alatura in timp si John von Neumann, pionier al computerului digital, Rafael Lorente de No interesat de potentialul de actiune al neuronilor si compatibilitatea lor cu sisteme electronice si digitale, psihologul Kurt Lewin, cadru OSS si director in cadrul MIT al dinamicii in grupuri, etc. Conceptul de cibernetica, a creat noi utilizari ale computerului digital dezvoltat in timpul si dupa razboi. Deoarece mintea e dependenta de mecanismul creier-corp, izolata de lumea exterioara, ea se bazeaza pe informatiile pe care le primeste prin simturi. Adica, mintea este deja tinuta intr-o matrice naturala. Multi dintre membrii intrunirilor cibernetice vorbeau despre construirea unei matrici artificiale.
3. Doctorii de creiere - Dr. Jose Delgado implanta electrozi in creierele animaleleor in anii ’50, demonstrand ca poate controla comportamentul unui taur agresiv printr-o telecomanda. Prin stimularea unor regiuni a descoperit ca poate activa emotii precum frica si furie dar si impulsul sexual sau foamea. A experimentat pe o colonie de maimute implantate cu electrozi reusind sa le directioneze comportamentul, schimbandu-le ierarhia naturala. Reusea sa le dilate o pupila, ca pe obiectivul unei camera foto in timp ce cealalta era contractata, gratie semnalelor electrice de diverse intensitati introduce prin unde radio care le stimula hipotalamusul. Delgado facea parte dintr-o retea de neurofiziologi si psihiatrii care studiau astfel de lucruri pe teritoriul SUA si in lume. Warren McCulloch era la randul sau, unul din pionierii stimularii neurologice cu electrozi lucrand intr-un laborator din cadrul Universitatea Yale inca din anii ‘30. Dr. Robert G.Heath, neuropsihiatru a facut diverse cercetari in numele vindecarii schizofreniei si a bolilor mintale, ceea ce i-a furnizat un numar mare de subiecti umani din diverse spitale si inchisori. Implantul semi-permanent de electrozi in creierul lor, ca metoda experimentala de tratament, a fost justificat prin faptul ca alte tratamente nu dadeau roade. El a inserat electrozii intr-o regiune a creierului care credea ca este asociata cu placerea. Astfel, prin curentul electric care stimula acea regiune, a invatat ca poate diminua durerea, induce placere sau chiar dorinta sexuala la simpla apasare a unui buton. Dr. Heath a incercat ulterior sa transforme comportamentul homosexual al unui barbat intr-unul heterosexual. El participa la simpozioane despre efecte halucinogene ale unor substante, alaturi de sefi ai subproiectelor MK Ultra cum ar fi dr. Maitland Baldwin de la subproiectul 62, dr. Louis Jolyon West de la subproiectul 43, etc.
4. Societatea psihocivilizata Un motto din constitutia UNESCO era: “Din moment ce razboaiele pornesc din mintea omului, aceasta este locul in care trebuie construita apararea pacii”
Dr. Louis Jolyon West si-a petrecut cariera mai intai in armata apoi in domeniul universitar cercetand tot felul de modificari ale comportamentului, tehnici de control mintal comuniste, disociere, hipnoza, halucinogeni, inginerie sociala si altele. Ca psihiatru a examinat diversi ucigasi printre care si liderul de cult Charles Manson. A participat la subproiectul 43, care avea legatura cu alterarea personalitatii prin izolare senzoriala si manipularea mediului, incluzand droguri si hipnoza. Ca si alti doctori, inclusiv Delgado, Irwin si Sweet, Louis. J West condamna asa-zisa plaga a violentei sociale care tot crestea, vazand-o ca pe o mare boala a omenirii. Asa ca dezvolta un proiect in numele preventiei, controlului si pre-tratarii formelor de comportament anti-social si violent. Scopul final era dezvoltarea abilitatii de a prezice comportamentul violent, dezvoltarea unui screening in masa a populatiei generale pentru a gasi indivizii predispusi, inainte ca ei sa comita vreun act de violenta propriu-zis. “Tratamentul” preventiv pentru potentialii raufacatori era alterarea comportamentului prin diverse metode. Proiectul era tintit asupra oamenilor de orice varsta si din orice categorie sociala, inclusiv copii, criminali, persoane predispose la alcoolism, pacienti bolnavi psihic. Rasa era considerata un factor de predispozitie la violenta. Diferite “metode de tratament” erau propuse: substante de castrare chimica, monitorizarea activitatii cerebrale prin implantare de electrozi in creier, etc. Prezicerea inclinatiei spre violentei, era legata de undele cerebrale anormale. Pentru a obtine sponsorizare financiara a proiectului, trebuiau exploatate fricile sociale, politice si rasismul. Datorita protestelor studentilor din campusul UCLA impotriva psiho-chirurgiei si a rasismului, a efortului doctorului Peter Breggin de a stopa acest trend inuman din medicina, al articolelor si informatiilor confidentiale scurse in presa, s-a construit o opozitie publica. Proiectul a fost oficial abandonat. Dr Peter Breggin a ajus la concluzia ca Delgado era motivat in aceste experimente de control social, de o filosofie politica apropiata de cea a totalitarismului prin care individul in sine, este mai putin important decat societatea. Individul sta sub influenta a tot felul de forte, poate el se simte important dar in realitate, nu este. In acelasi timp el poate crede ca are drepturi, dar de fapt societatea ca intreg are drepturi, nu el. Delgado scria: "cucerirea mintii este un obiectiv national coparabil cu invingerea saraciei". El dorea infiintarea unei fundatii pentru crearea unei viitoare societati psiho-civilizate.
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
Când modifici ceva în omul făcut de Făcătorul ..NU ai cum să ai habar.. și nu există niciun dubiu în privința asta! Deoarece pur și simplu nu ai toate datele ‘problemei’ .. numai El le are!
Dumnezeu L-a făcut pe om după chipul și asemănarea Sfintei Treimi .. de unde să aibă habar creatura?! Cum poate creatura să cunoască ‘schema’ omului făcut de Dumnezeul fără de hotar?! Cum să știe ea ce numai El știe?! Cum?!
Te poți juca de-a Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor?!
Numai ne-bunii cred că da .. iată că s-au și jucat și am ajuns ..unde am ajuns!
Diavolul a vrut să-i ia locul Lui Dumnezeu “Sui-mă-voi deasupra norilor și asemenea cu Cel Preaînalt voi fi" (Isaia 14,14).. să se joace de-a Dumnezeu .. știm ce s-a întâmplat cu el și cu toți cei care l-au urmat! Din îngeri de lumină au căzut și s-au făcut .. draci!
De noi depinde să nu-i urmăm pe ei .. ci pe El!
Doamne, ajută!
Îmbunătățim omul,recreem omul mai bine!
Cum iti permiți,diavole,sa intervii in cununa creatiei Dumnezeiești =OMUL??
Cine iti da acest drept??
Sa te certe Hristos!
Despre controlul mintii…pentru cei interesati si care au timp la dispozitie (3 ore si 42 de minute), recomand documentarul: “The minds of men” by Aaron and Melissa Dykes
https://www.youtube.com/watch?v=LQucESRF3Sg
In cele 4 parti ale lui sunt detaliate informatii legate de:
1. Aparitia proiectului secret MK Ultra al CIA in colaborare cu medici neurologi, finantat de fundatii precum Rockefellar Carnegie si Ford Foundation, universitati, spitale, clinici. El s-a desfasurat intre 1953-1964. Se dorea stergerea, rescrierea si programarea mintii indivizilor prin administrare de droguri, socuri electrice, hipnoza, narco-hipnoza, deprivare senzoriala si de somn, expunere la mesaje inregistrate repetate de zeci de mii de ori, etc.
MK Ultra a fost divizat in aproximativ 149 de subproiecte. De exemplu: Subproiectul 23: se studia efectul drogurilor asupra sistemului nervos central, la pacientii cu cancer terminal; Subproiectul 40: studiul fezabilitatii aerosolilor pt a expedia substante chimice persoanelor neafectate de psihoze; Subproiectul 138- studiul implantului de antene in corpul uman, etichetarea (tagging) personala, masurarea energiei radiante, etc.
Dar toate acestea s-au bazat pe cercetari si proiecte mai vechi (ex. project Blue Bird si Artichoke). In 1934 neurologul Wilder Penfield cartografia cortexul uman pe pacientii bolnavi de epilepsie, sub pretextul ca ii trateaza. Bazat pe “harta cortexului” lui Penfield si pe studiul comportamentului uman, prietenul sau dr. Donald Hebb publica in 1949 cartea “Organization of behavior”. Agentiile de siguranta nationala dar si armata, au profitat de potentialul acestor informatii.
Cercetarea lui Hebb apare in manualul Kubark de interogare si tortura psihologica al CIA. El colaboreaza cu agenti, carora le furnizeaza o aplicabilitate militara a confesiunilor si coercitiei psihologice, menite sa schimbe crezurile si valorile individului. Coercitia psihologica se baza pe: hipnoza, deprivarea senzoriala (metoda infailibila de infrangere a mintii persoanei), manipularea sentimentului de vinovatie, amenintari subtile sau ascunse, presiune sociala, etc. El va face parte si din proiectul secret Blue Bird, precursor al MK Ultra, prin care se aplicau tehnici care ii faceau pe subiecti sa “ciripeasca” impotriva vointei lor.
2. Cibernetica din greaca “kubernetes” adica timonier/ conducator. In 1942 cu putin inainte de infiintarea OSS (Office of Strategic Service), care va deveni CIA, are loc o intalnire interdisciplinara organizata de fundatia Josiah Macy Jr. condusa de Frank Freemont Smith . Ea reunea diversi oameni de stiinta: cum ar fi neurofiziologul Warren McCulloch, antropologul Margret Mead, fiziologul Arturo Rosenblueth, matematicianul Norbert Wiener si altii. Grupul devine ulterior cunoscut printre membrii sai, ca si Man-Machine Project; In articolul “A logical calculus of the ideas immanent in nervous activity” din 1943 Warren McCulloch si Walter Pitts introduc conceptul de retea neuronala si arata cum comunicarea dintre neuroni, poate fi modelata de un computer digital. Comparatia dintre sistemul neorvos central vazut ca o masina electronica si computerul digital vazut ca un creier artificial ridica intrebari despre insasi natura realitatii. Subinteleasa din aceasta cercetare, reiesea dorinta pentru o tehnologie de control a comportamentul prin ce de-al doilea sistem de semnalizare, folosind informatii, in locul agentilor chimici, al electrozilor implantati, etc. Prima intalnire Macy despre cibernetica are loc in 1946. Se referea la o noua stiinta bazata pe cercetarea matematicianului Wiener. El lucrase anterior la automatizarea armelor anti-aeriene si a observant ca atat mecanismele dezvoltate de el cat si creierul uman functioneaza intr-o bucla de feedback. A aparut intrebarea: functioneaza creierul ca un computer? Daca da, poate fi decodat si reprogramat? Wiener a rezumat in cartea sa “Cibernetica”, scrisa in 1948, acest concept drept “control si comunicare in animal si masina” . In 1950, scrie cartea “The human use of human beings- Cibernetica si Societate”. In cadrul intalnirilor dintre acesti oameni de stiinta, se ajunge la concluzia ca atat creierul cat si computerul lucreaza cu input si output, in consecinta o interfata, un punct de intalnire intre aceste doua sisteme este posibil. La intruniri se alatura in timp si John von Neumann, pionier al computerului digital, Rafael Lorente de No interesat de potentialul de actiune al neuronilor si compatibilitatea lor cu sisteme electronice si digitale, psihologul Kurt Lewin, cadru OSS si director in cadrul MIT al dinamicii in grupuri, etc. Conceptul de cibernetica, a creat noi utilizari ale computerului digital dezvoltat in timpul si dupa razboi. Deoarece mintea e dependenta de mecanismul creier-corp, izolata de lumea exterioara, ea se bazeaza pe informatiile pe care le primeste prin simturi. Adica, mintea este deja tinuta intr-o matrice naturala. Multi dintre membrii intrunirilor cibernetice vorbeau despre construirea unei matrici artificiale.
3. Doctorii de creiere - Dr. Jose Delgado implanta electrozi in creierele animaleleor in anii ’50, demonstrand ca poate controla comportamentul unui taur agresiv printr-o telecomanda. Prin stimularea unor regiuni a descoperit ca poate activa emotii precum frica si furie dar si impulsul sexual sau foamea. A experimentat pe o colonie de maimute implantate cu electrozi reusind sa le directioneze comportamentul, schimbandu-le ierarhia naturala. Reusea sa le dilate o pupila, ca pe obiectivul unei camera foto in timp ce cealalta era contractata, gratie semnalelor electrice de diverse intensitati introduce prin unde radio care le stimula hipotalamusul. Delgado facea parte dintr-o retea de neurofiziologi si psihiatrii care studiau astfel de lucruri pe teritoriul SUA si in lume. Warren McCulloch era la randul sau, unul din pionierii stimularii neurologice cu electrozi lucrand intr-un laborator din cadrul Universitatea Yale inca din anii ‘30. Dr. Robert G.Heath, neuropsihiatru a facut diverse cercetari in numele vindecarii schizofreniei si a bolilor mintale, ceea ce i-a furnizat un numar mare de subiecti umani din diverse spitale si inchisori. Implantul semi-permanent de electrozi in creierul lor, ca metoda experimentala de tratament, a fost justificat prin faptul ca alte tratamente nu dadeau roade. El a inserat electrozii intr-o regiune a creierului care credea ca este asociata cu placerea. Astfel, prin curentul electric care stimula acea regiune, a invatat ca poate diminua durerea, induce placere sau chiar dorinta sexuala la simpla apasare a unui buton. Dr. Heath a incercat ulterior sa transforme comportamentul homosexual al unui barbat intr-unul heterosexual. El participa la simpozioane despre efecte halucinogene ale unor substante, alaturi de sefi ai subproiectelor MK Ultra cum ar fi dr. Maitland Baldwin de la subproiectul 62, dr. Louis Jolyon West de la subproiectul 43, etc.
4. Societatea psihocivilizata Un motto din constitutia UNESCO era: “Din moment ce razboaiele pornesc din mintea omului, aceasta este locul in care trebuie construita apararea pacii”
Dr. Louis Jolyon West si-a petrecut cariera mai intai in armata apoi in domeniul universitar cercetand tot felul de modificari ale comportamentului, tehnici de control mintal comuniste, disociere, hipnoza, halucinogeni, inginerie sociala si altele. Ca psihiatru a examinat diversi ucigasi printre care si liderul de cult Charles Manson. A participat la subproiectul 43, care avea legatura cu alterarea personalitatii prin izolare senzoriala si manipularea mediului, incluzand droguri si hipnoza. Ca si alti doctori, inclusiv Delgado, Irwin si Sweet, Louis. J West condamna asa-zisa plaga a violentei sociale care tot crestea, vazand-o ca pe o mare boala a omenirii. Asa ca dezvolta un proiect in numele preventiei, controlului si pre-tratarii formelor de comportament anti-social si violent. Scopul final era dezvoltarea abilitatii de a prezice comportamentul violent, dezvoltarea unui screening in masa a populatiei generale pentru a gasi indivizii predispusi, inainte ca ei sa comita vreun act de violenta propriu-zis. “Tratamentul” preventiv pentru potentialii raufacatori era alterarea comportamentului prin diverse metode. Proiectul era tintit asupra oamenilor de orice varsta si din orice categorie sociala, inclusiv copii, criminali, persoane predispose la alcoolism, pacienti bolnavi psihic. Rasa era considerata un factor de predispozitie la violenta. Diferite “metode de tratament” erau propuse: substante de castrare chimica, monitorizarea activitatii cerebrale prin implantare de electrozi in creier, etc. Prezicerea inclinatiei spre violentei, era legata de undele cerebrale anormale. Pentru a obtine sponsorizare financiara a proiectului, trebuiau exploatate fricile sociale, politice si rasismul. Datorita protestelor studentilor din campusul UCLA impotriva psiho-chirurgiei si a rasismului, a efortului doctorului Peter Breggin de a stopa acest trend inuman din medicina, al articolelor si informatiilor confidentiale scurse in presa, s-a construit o opozitie publica. Proiectul a fost oficial abandonat. Dr Peter Breggin a ajus la concluzia ca Delgado era motivat in aceste experimente de control social, de o filosofie politica apropiata de cea a totalitarismului prin care individul in sine, este mai putin important decat societatea. Individul sta sub influenta a tot felul de forte, poate el se simte important dar in realitate, nu este. In acelasi timp el poate crede ca are drepturi, dar de fapt societatea ca intreg are drepturi, nu el. Delgado scria: "cucerirea mintii este un obiectiv national coparabil cu invingerea saraciei". El dorea infiintarea unei fundatii pentru crearea unei viitoare societati psiho-civilizate.