Articolul 5 al Tratatului NATO este probabil cea mai invocată chestiune în materie de securitate. Încă de la intrarea în NATO(de fapt chiar înainte de aceasta) ni s-a spus că din momentul aderării apărarea țării nu mai e problematică. Oricine ar îndrăzni s-o facă se va lovi de pumnul de fier al celei mai mari alianțe militare din istorie.
Liniștitor, ce să spun? Atât de liniștitor încât noi ne-am făcut întreaga armată varză. Am denumit-o profesionistă, dar ea probabil nu e bună nici de scos la munci agricole, așa cum se întâmpla pe vremea răposatului. Iar asta singuri o puteți remarca, urmărind inflația de generali de pe canalele TV care, treptat, de la propagandă militară în favoarea Ucrainei(și NATO, automat) s-au dedat mai nou inclusiv la comentarii pe marginea evenimentelor mondene. Probabil și-n ceea ce privește operațiunile din zonele genitale e nevoie de niscaiva strategii melitare care, aliniate fiind la standard NATO, garantează victoria fără drept de apel asupra chiloților scoși la mezat.
Să nu ne îndepărtăm însă. V-ați întrebat ce prevede acel celebru Articol 5? Hai să-l analizăm, traducându-l de la sursă:
„Părțile convin ca un atac armat împotriva unuia sau mai multora dintre ei, în Europa sau America de Nord, să fie considerat un atac împotriva tuturor acestora și, în consecință, sunt de acord că, dacă are loc un astfel de atac armat, fiecare dintre ele, în exercitarea dreptului individual sau colectiv de autoapărare recunoscut de articolul 51 din Carta Națiunilor Unite, va sprijini partea sau părțile atacate prin luarea de îndată, individual și de comun acord cu celelalte părți, a acțiunilor pe care le consideră necesare, inclusiv utilizarea armelor pentru a restabili și a menține securitatea zonei Atlanticului de Nord.”
Nu știu ce înțeleg alții, însă eu cred că este absolut limpede ceea ce e scris aici. Așadar, presupunând că mâine ne-ar ataca Transnistria, Rusia, Vanuatu sau mai știu eu ce alt stat, NATO va considera că acel atac este un atac îndreptat împotriva sa, adică a tuturor membrilor componenți ai alianței. Până aici este cât se poate de clar. OK, ce se întâmplă de-aici înainte? Fiecare membru, ne spune articolul în cauză, își exercită dreptul de autoapărare prin sprijinirea părții atacate. OK, cum sprijină partea atacată? Păi e spus limpede: prin luarea acțiunilor pe care le consideră necesare, inclusiv utilizând armele. Așadar, nu este obligatorie utilizarea armelor, adică intrarea directă în război. E limpede!
Revenind la ipoteza atacului extern, conform celebrului articol aș tratatului, membrii componenți ai NATO pot inclusiv să-i bată obrazul atacatorului rugându-l să fie mai blând și să promită în fața clasei(adică a Consiliului de Securitate al ONU) că nu va mai face și că va fi blând cu victima. Însă, cel mai probabil, membrii alianței, constatând că s-a produs un atac asupra unui membru, vor fi obligați să sprijine „prin acțiunile pe care le consideră necesare”, adică, cel mai probabil, prin furnizarea de arme. OK, în aceste condiții, care-i diferența dintre noi și ucraineni? Vă spun cât se poate de franc: absolut niciuna! Suntem transformați în carne de tun fără drept de apel!
Și, ca să înțelegeți mai bine situația, vă voi spune că după ce Belarusul a anunțat că intră în război de partea Rusiei, Polonia și Letonia și-au masat trupele la granițele lui Lukașenko. Atitudinea belicoasă a Poloniei, așa cum am mai spus, în scurt timp îi va atârna ca o piatră de moară la grumaz. E de neînțeles atitudinea radicală adoptată, dar, mă rog, acestea sunt dileme care nu merită deocamdată o analiză. Chestiunea interesantă vine însă abia acum: conform presei britanice, Ben Wallace, ministrul Apărării de acolo, tocmai ce a confirmat ceea ce v-am spus. Iată ce spune vorbind despre un prezumtiv atac asupra Poloniei: „Articolul 5 este foarte clar: un atac asupra unuia este un atac asupra tuturor. Este specificat solid, concret și va fi susținut! Însă articolul 5 nu înseamnă neapărat război total, uneori oamenii cred că înseamnă totul, dar, cu toate acestea, va exista un răspuns la un atac asupra NATO”.
Vreți ceva mai limpede de-atât? Stați liniștiți! Încă de când am intrat în NATO am făcut achiziții de armament expirat de aproape 100 mld. $, ne-am distrus armata transformându-ne țara într-o colonie de efeminați, iar acum avem în față realitatea pe care ne-o traduce englezul fără drept de apel. Ei bine, dacă englezul decide că în cazul unui atac, pentru a ne sprijini, e cazul să se care de-aici, cum va fi interpretat? Nu-mi dau seama cum, dar avem ilustrarea expresiei „a o șterge englezește”. Și, cum în americană(sic!) nu există un echivalent, moștenirea își va spune cuvântul, iar americanii o vor șterge la fel de englezește.
Acum, la final, vă spun că nu-i cazul să vă îngrijorați. Chiar dacă s-ar întâmpla o nenorocire, sunt ferm convins că vom fi apărați de Radu Tudor și Lucian Mândruță. Eventual împușcându-se, cu inteligența caracteristică, unul pe celălalt.
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.