De ceva vreme statul nostru a dat un atac asupra companiei Blue Air. N-am treabă cu această companie, nici măcar n-am mers vreodată cu ei. Însă ceea ce se întâmplă acolo e o golănie fără margini. Ca să ne înțelegem: principalul concurent al Blue Air este WizzAir. În ceea ce privește întârzierile și amânările, cele două companii sunt compatibile. De fapt, cauza principală a haosului care-a prins cele două companii este daă de mărirea prețului carburanților. Au vândut bilete ieftine, iar când prețul combustibilului s-a mărit s-au trezit în imposibilitatea de a mai efectua zborurile. ANPC-ul nostru și-a declinat competența în ceea ce privește WizzAir, însă celor de la BlueAir le-a dat o lovitură crâncenă, amendându-i cu 2 milioane de euro. 

Tocmai la fix deoarece s-au trezit și cei de la Ministerul Mediului deoarece Blue Air avea o datorie la certificatele verzi în valoare de aproximativ 6 milioane EUR. Și, ca să fie treaba treabă, au poprit conturile companiei, blocându-i definitiv activitatea. Ca să ne înțelegem, pe Ministrul Mediului întâmplător îl cheamă Barna TÁNCZOS, iar WizzAir, pentru cei care nu știu, e o companie maghiară. Astfel, cursele de ieri ale Blue Air nu s-au mai putut efectua deoarece compania nu mai putea efectua plăți, deci nu mai putea plăti taxele, alimentarea cu combustibil s.a.m.d. Iată cum, cu câteva mișcări bine țintite, a fost îngropat un operator care și-așa n-o ducea grozav. Ce se va întâmpla acum? Concurența va câștiga o halcă imensă de piață și prețurile vor crește. Grație croitorașilor noștri în frunte cu Plăvanul cel nemernic și Ciucă cel obez. 

V-am dat exemplul companiei Blue Air pentru a înțelege că guvernul nostru de fapt e pus acolo pentru a lupta împotriva intereselor României, nicidecum pentru ele. Și astfel, acum  avem motive suficiente pentru a vă introduce în cea mai spinoasă problemă, anume cea a energiei, unde asasinul Virgil Popescu e menținut în funcție până la capăt, cu orice riscuri. 

În mod normal, așa cum am spus-o de mai multe ori, problema energetică a României nu există. Noi, cât de cât, suntem auto-suficienți(grație lui Ceaușescu și a obsesiei lui pentru independența energetică), putându-ne acoperi necesarul din producția internă. Astfel nu există niciun montiv pentru ca România să se raporteze la prețurile de pe piața internațională. Am scris-o subliniat ca să fie bine înțeleasă. Raportarea României la piața internațională crește imens profiturile și risipa companiilor care extrag și procesează energia. De aceea rezolvarea problemelor prețurilor imense s-ar fi rezolvat prin raportarea la prețul de cost. Adică, pentru producătorii de gaz, s-ar fi plafonat adaosul comercial. Așa cum am mai spus, la ora actuală, cu un profit de 1000%, prețul gazelor la consumatorul final ar fi ajuns la vreo 0.15 lei/kWh. 

Nu s-a mers pe prețul de cost, ci pe plafonarea la utilizatorul final la o sumă de 0.31 RON/kWh, diferența dintre această sumă și costul afișat de distribuitor urmând a fi acoperită de către stat. Iată un setup pentru un dezastru absolut deoarece distribuitorul poate să-și pună orice preț, iar statul e obligat să i-l acopere. Să vedem cam care e suma. La Engie prețul de ofertă e de 1.177, iar la EON de 1.132 lei/kWh. Ne rezultă limpede că statul trebuie să acopere 0,867, respectiv 0,822 lei kWh. Acum ne punem întrebarea pentru cât gaz trebuie să se acopere această diferență? Conform calculelor mele(care nu-s foarte precise) rezultă că statul trebuie să acopere diferențe în valoare de aproximativ 11 mld. EUR doar pentru anul acesta. Va putea? Evident că nu!

De altfel, statul este dator în prezent către distribuitori cu aproximativ 6 mld. EUR. Sumele sunt de-a dreptul gigante pentru o economie precară precum cea a României. De altfel, plafonările de preț sunt la aceeași magnitudine peste tot în Europa, unde guvernele au adoptat o strategie similară. Și vine întrebarea simplă: de ce ar adopta un guvern o asemenea strategie sinucigașă? Cel puțin, în cazul guvernului nostru, absolut totul e ilogic. Și, mai mult, avem certitudinea că guvernul nu-și poate plăti datoria. Dar oare intenționează guvernul să facă ceva bun pentru oameni, sau nulitatea Ciucă e pusă acolo pentru a executa un asasinat?

Pe moment nu știu răspunsul la această întrebare, dar voi merge pe scenariul clasic și previzibil, anume acela al neîndeplinirii de către guvern a obligațiilor sale. Ce se va întâmpla atunci? Ei bine, de-aici vine calvarul. Faptul că statul nu-și achită datoria nu înseamnă că aceasta se pierde. Companiile respective au de încasat bani și, întrucât statul nu-i dă, se vor îndrepta împotriva celor responsabili, adică asupra clienților. Pur și simplu, companiile respective vor recalcula și vor factura clienților diferențele de preț. Care diferențe, acum, sunt de vreo 4 ori mai mari decât facturile plătite! E simplu așadar de calculat. Dacă până acum ați plătit - să spunem - 3000 lei, furnizorul de energie vă va factura încă 12 000 lei. Asta doar pentru primele nouă luni ale anului curent. Cum însă rușii au oprit gazele, prețul lor va exploda, iar furnizorii vor actualiza prețurile. De aceea e posibil să se ajungă la prețuri de-a dreptul aberante. 

E limpede de înțeles că oamenii, rămași fără servicii și cu veniturile deja secătuite, nu vor avea bani să achite facturile. Într-adevăr, în prima fază se va sista livrarea energiei, însă, în același timp, vor intra executorii în acțiune. Cine va putea plăti va scăpa, însă o mare parte dintre oameni - păturile mai sărace ale societății - se vor trezi cu imobilele executate. O cantitate atât de mare de imobile va conduce la o cădere a pieței imobiliare și astfel, de multe ori, imobilele scoase la executare nici măcar nu vor acoperi datoriile. Ei bine, probabil atunci vor intra la cumpărare „binefăcătorii” - adică vreun vehicule investiționale pregătite din timp - care le vor propune cu mărinimie datornicilor rămânerea în spațiu contra unei chirii „corecte”. Și uite-așa, din țara cu cei mai mulți proprietari ne vom retrezi în țara cu cei mai mulți chiriași, ducându-se la îndeplinire una dintre „previziunile” demențior lui Klaus Schwab, anume că „nu vei mai deține nimic”. 

E un semnal de alarmă pe care-l trag și care rog să fie înțeles de fiecare! Încercați să vă calculați facturile și puneți bani de-o parte pentru orice eventualitate. Dacă scenariul e care vi l-am prezentat nu se va îndeplini, cel puțin veți avea o rezervă considerabilă. Dacă însă va fi așa cum intuiesc eu, veți putea face față asaltului. 

Faptul că la fel se întâmplă peste tot pe unde te uiți, nu înseamnă că trebuie să ne culcăm pe-o ureche. Și de vaccinat s-a vaccinat la greu cu serurile experimentale în multe țări ale lumii acesteia. Important e să ne menținem cu picioarele pe pământ și, în final, va fi bine!