Eram mai devreme în biserică și îmi spune cineva "Este atacată spovedania. Se încearcă desființarea ei sau mai grav înregistrarea ei"...

Așa cum am răspuns persoanei respective, așa las răspuns și aici:

Nu se încearcă nimic. Dacă un medic este reținut de poliție pentru că a încălcat legea, înseamnă că este atacată medicina ? S-a tot încercat și modificarea rânduielii a Sfintei Taine a Botezului. S-au făcut cereri, petiții și nu s-a întâmplat nimic. S-a încercat modificarea rânduielii Sfintei Împărtășanii în sensul că Lingurița ar reprezenta o problemă de răspândire a virusului vedetă. Nu s-a întâmplat și nu s-a schimbat nimic. Nu se încearcă nimic nici acum dar noi suntem cei care tot mai inventăm câte ceva. Nu este vinovată biserică de căderea oamenilor în păcat.

Apoi i-am dat persoanei respective să citească un cuvânt de învățătură. Îl las și aici la îndemâna oricui care este speriat că Sfânta Taină a Spovedaniei este atacată :

CUVÂNT DE ÎNVĂȚĂTURĂ
către preotul ce voiește a fi duhovnic,cum să învețe fără sfială pe cei ce vin către dânsul

Cel ce voiește a lua asupră-i sarcina cea grea a duhovniciei, unul ca acela dator este a se face pildă tuturor și chip de înfrânare, de umilință și de lucrare a tot felul de fapte bune, rugându-se lui Dumnezeu în tot ceasul ca să i se dea cuvânt de înțelegere și cunoștință spre a putea îndrepta pe cei ce vin la dânsul. Și mai înainte de toate, dator este a se îndeletnici cu citirea dumnezeieștii Scripturi, adică a Legii Vechi și a celei Noi. A ști pe de rost cele zece porunci și a le păzi cu dinadinsul. A ști, de asemenea, Tainele și Dogmele dreptei credințe. A posti întâi el, miercurea și vinerea peste tot anul, după cum poruncesc dumnezeieștile Canoane, ca din faptele bune ce însuși le va dobândi, să poată porunci și altora a le face. Căci de va fi el însuși neînvățat, neînfrânat și iubitor de desfătări, cum va putea învăța pe alții fapta cea bună? Într-adevăr, cine ar fi atât de nepriceput încât să asculte sfaturile duhovnicului, văzându-l fără rânduială în ale sale? Sau cum poate învăța pe alții să nu se îmbete, fiind însuși bețiv? Sau cum poate fi ascultat, învățând și îndemnând pe alții a face fapte bune, când el însuși nu s-a încercat a le face? Însuși dumnezeiasca Scriptură zice: că mai de crezut este ceea ce se vede decât ce se aude. Drept aceea ia aminte la tine, o duhovnice, ca să nu piară vreo oaie din neîngrijirea ta, că din mâna ta se va cere. Că iarăși zice Scriptura: „Blestemat este tot cel ce face lucrul Domnului cu nepurtare de grijă”. Să nu te grăbești, ci pe rând, cum s-a însemnat aici, pe câte pe unul să-i întrebi, nemirându-te de mărimea sau mulțimea păcatelor ce ți se vor spune, nici înfricoșându-te, ca nu cumva să tai îndrăzneala celui ce se mărturisește, și să ascundă păcatele sale; ci cu fața blândă să-i zici, că ori în ce fel de păcate ar fi căzut, mărturisindu-le și părăsindu-se și canonul plinindu-și, Dumnezeu îl iartă. Însă să iei aminte, ca nu cumva prea cu de-amănuntul iscodind întâmplările și lucrurile păcatelor, să le ațâți și în inima ta. Asemenea și marele Vasile zice: „Să nu te temi de om pentru dregătoria lui, ca nu cumva să dai pe Fiul lui Dumnezeu în mâinile celor nevrednici, nici să te rușinezi de vreunul din cei mai mari pe pământ”. Ci chiar de ar fi împărat sau domn, de nu va fi vrednic, să nu cutezi a-l împărtăși cu Sfintele Taine; căci dumnezeieștile Canoane poruncesc, ca toți cei nevrednici să nu se împărtășească; ba încă se socotesc ca niște păgâni; și de nu se vor întoarce, amar va fi și celor ce-i împărtășesc pe dânșii. Acestea și altele ca acestea să le păzești, să le iei în minte și mai cu seamă să ții neschimbate toate Dogmele Bisericii, ca să te poți mântui și pe tine și pe cei ce te vor asculta pe tine. Și fiecare dintre voi, preoților, fără carte de duhovnicie de la arhiereul eparhiot, să nu îndrăznească a fi duhovnic, că unul ca acela se va pedepsi de lege ca un călcător al dumnezeieștilor Canoane. Pentru că nu se pierde numai pe sine, ci și câți s-au mărturisit la dânsul sânt ca nemărturisiți, și câte au legat și au dezlegat sânt nedezlegate, după Canonul 6 al Soborului de la Catargina și după Canonul 43 al aceluiași sobor.

De asemenea, cele ascunse ale Sfintei Taine a Spovedaniei, rămân ascunse conform canoanelor și prin ceea ce a stabilit și Sfântul Nichita Mărturisitorul:

„Duhovnicul, care primește mărturisirea celor ce mărturisesc păcate ascunse, trebuie să-i oprească pe aceștia de la împărtășanie; dar să nu-i oprească de a intra în biserică, nici să nu dea în vileag cele ce le știe despre ei, ci să-i sfătuiască cu blândețe ca să stăruiască ei întru pocăință și rugăciune, și să li se administreze epitimiile ce li se cuvin, potrivit dispoziției sufletești a fiecăruia".

Canonul 132 Cartagina (DUHOVNICUL NU POATE FI MARTOR. SINGURĂ MĂRTURIA DUHOVNICEASCĂ NU ARE CREZARE)

Așijderea s-a hotărât ca, dacă un episcop ar zice cândva că cineva lui singur i-a mărturisit vinovăția sa și acela tăgăduiește, să nu socotească episcopul că va fi târât în ocara sa, fiindcă lui singur nu i se dă crezământ, chiar daca zice că din imboldul conștiinței sale nu poate să fie în comuni­une cu cel ce tăgăduiește fapta sa.

Canonul 34 al Sfântului Vasile cel Mare (POCĂINȚA PUBLICĂ ȘI POCĂINȚA ÎN TAINĂ):

Pe femeile care au comis adulter și din evlavie au mărturisit, sau vădite fiind în oarecare chip, părinții noștri au oprit de a le da la iveală în public, ca nu cumva vădindu-se, să le oferim cauză spre moarte; dar au poruncit ca ele să stea fără de împărtășire până se va împlini timpul pocăinței.

„Nomocanonul" ( 120) și „Pravila lui Matei Basarab": preoții duhovnici care au trădat secretul spovedaniei să fie suspendați trei ani și să fie canonisiți cu 100 de metanii pe zi.

Potrivit noului „Regulament de procedură al instanței disciplinare și de judecată al Bisericii Ortodoxe Române", violarea secretului mărturisirii e considerată un delict (art. 3, alin. d) și se pedepsește cu depunerea din treapta preoției (art. 28).

Prin urmare, în rânduiala Sfintei Taine a Spovedaniei nu este scris nimic imoral sau nimic care să poate fi contestat.