Umbrită de Delia și Halep, a trecut aproape nebăgată de seamă o știre care, în vremuri normale, ar fi trebuit să zgâlțâie România.
Profesorul Andrei Marga a fost pus pe Lista Neagră a Ucrainei.
Grozăvia are nevoie de câteva explicații:
În primul rând, nu este vorba de o Listă Neagră în sens larg (persoane indezirabile sau blamabile din varii motive) ci de o Listă a Morții în sensul cel mai propriu.
Un document cu indivizi condamnați la moarte, care trebuie lichidați pentru că sunt considerați „dușmani ai Ucrainei”.
Publicația Mirotvorets („Aducătorul de Pace” sau „Pacificatorul”), care l-a pus la index Andrei Marga, este un site terorist.
Deschideți-l și imaginea cu mormanul de cadavre în putrefacție de „dușmani ai Ucrainei” vă va convinge rapid.
În condițiile în care, în Ucraina, presa este controlată la sânge prin puterile discreționare asumate de Zelenski, este evident că Pacificatorul apare cu aprobarea Kievului.
Wikipedia, care cu greu poate fi bănuită de „putinism”, afirmă că site-ul este gestionat de SBU, serviciul ucrainean de informații.
Așadar, este vorba de un mecanism oficios de răspândire a terorii aparținând regimului de la Kiev. De aceeași teapă cu, să zicem, Dabiq, publicația ISIS.
De la înființarea în 2014, Pacificatorul își continuă nestingherit misiunea sinistră, în ciuda apelurilor pentru închiderea sa venite din partea ONU, G7 sau a organizațiilor pentru drepturile omului.
Andrei Marga figurează pe Lista Morții alături de nume ilustre, precum Roger Waters de la Pink Floyd, ori fostul inspector ONU și actual analist militar Scott Ritter.
Sau de sute de copii din Donbas, a căror unică vină este că au cerut pacea...
Pe Lista Morții apare ca „rezolvată” și Daria Dughina, lichidată într-un atac terorist cu bombă, lângă Moscova, în luna august.
Semn că Pacificatorul este eficient. Mașina Morții funcționează ca unsă.
Prezența oricărui cetățean român pe această listă abjectă ar trebui considerată oficial o amenințare teroristă la adresa României. Și tratată ca atare.
Cu atât mai mult când este vorba de un fost demnitar al statului român (ministru al Educației și ministru de Externe) și o importantă personalitate culturală ca Andrei Marga.
În mod straniu, însă, această mârșăvie nu a provocat nici cea mai mică reacție de protest din partea României.
Nici Președinția, nici Parlamentul, nici Guvernul nu au schițat cel mai mărunt gest de indignare. Necum vreun demers diplomatic firesc, cum ar fi fost convocarea ambasadorului Kievului la MAE român pentru a i se cere explicații. Sau înaintarea unei note de protest.
În ciuda faptului că Ucraina este „aliata” noastră. Pentru apărarea ei teritoriul României este brăzdat de convoaie cu armament de opt luni de zile. Și cerul României duduie de avioane de luptă.
Pentru binele Ucrainei, România își riscă pacea și cheltuiește sume uriașe, în vremuri de criză cumplită, în loc să asigure încălzirea și hrana propriei populații terorizate de grija zilei de mâine.
De dragul Ucrainei, România și-a deschis granițele, brațele și ușile caselor pentru refugiații din calea războiului.
România avea toate motivele – nu doar diplomatice, ci și morale – să ceară socoteală Ucrainei.
Andrei Marga a fost pus pe Lista Morții pentru că a avut curajul să spună adevărul: căUcraina are teritorii care nu îi aparțin de drept. Inclusiv românești.
Lucruri pe care le-au afirmat și alții. Henry Kissinger, de pildă.
Sau chiar secretarul general al NATO.
Când a spus toate acestea, lui Andrei Marga i s-a dat în cap. Pasămite, istoria dăunează grav geopoliticii. Și intereselor mâinii de trădători și parveniți din fruntea României.
Când Andrei Marga a fost trecut pe Lista Morții de regimul Zelenski, toți au tăcut mâlc. Să nu îi supere pe Piticul Atomic de la Kiev și pe Dandanache de la Washington.
O țară incapabilă să își apere cetățenii nu mai este un stat, ci un maidan. Fiecare este pe cont propriu și se apără de derbedei cum poate.
Degradarea Constituției României și punerea ei pe picior de egalitate cu alte recomandări de genul „Nu rupeți florile” sau „Păstrați curățenia pe scară”este doar un simptom al unei stări grave de anemie statală.
Care nu se tratează cu Roxadustat.
PS: Nici în societatea civilă, cazul Marga nu a creat vreo emoție. Intelectuali, influenceri și băgători de seamă cu steagul Ucrainei la profil și Slava în gură au tăcut asurzitor.
Apropo: care ar fi fost reacția dacă Mihai Șora sau Teodor Baconski ar fi fost trecuți pe o Listă a Morții de către Putin?
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
https://ms-my.facebook.com/100064872396840/videos/ukraina-inamic-al-româniei-terorizează-pe-românii-autohtoni-din-teritoriile-ocup/739855653943602
https://ms-my.facebook.com/100064872396840/videos/ukraina-inamic-al-româniei-terorizează-pe-românii-autohtoni-din-teritoriile-ocup/804653684048641
https://ms-my.facebook.com/100064872396840/videos/ukraina-inamic-al-româniei-terorizează-pe-românii-autohtoni-din-teritoriile-ocup/373009281648381
https://ms-my.facebook.com/100064872396840/videos/ukraina-inamic-al-româniei-terorizează-pe-românii-autohtoni-din-teritoriile-ocup/601271078046906
https://ms-my.facebook.com/100064872396840/videos/ukraina-inamic-al-româniei-terorizează-pe-românii-autohtoni-din-teritoriile-ocup/5041074926003259
https://ms-my.facebook.com/100064872396840/videos/ukraina-inamic-al-româniei-terorizează-pe-românii-autohtoni-din-teritoriile-ocup/795601194908025
https://ms-my.facebook.com/100064872396840/videos/ukraina-inamic-al-româniei-terorizează-pe-românii-autohtoni-din-teritoriile-ocup/597763285061529
https://ms-my.facebook.com/100064872396840/videos/ukraina-inamic-al-româniei-terorizează-pe-românii-autohtoni-din-teritoriile-ocup/463383449020187
https://ms-my.facebook.com/100064872396840/videos/ukraina-inamic-al-româniei-așa-vrea-ukraina-să-intre-în-europa-terorizând-pe-rom/1069775090326895
.
la articolul scris azi eu aduc următorul c comentariu:
Evreii basarabeni au fost copărtași la genocid împotriva poporului român
Octombrie 11, 2022 admin Arhiva Certitudinea pentru Dezvăluiri Istorie Știri militareTema de gândire
CERTITUDINEA Nr. 119 certitudinea.com certitudinea.ro copărtași la genocidul antiromânesc evreii basarabeni Gică ManoleIon Antonescu Mareșalul ortodox
Autor: Prof. Dr. GICĂ MANOLE
Articol apărut în CERTITUDINEA Nr. 119
Este sigur că, dacă Antonescu ar fi oprit armatele române la Nistru, Hitler nu ar fi avut nici o obiecție. Intrebarea se pune și altfel: ei bine, Antonescu eliberează provinciile românești din Est, oprește Armata Română pe Nistru, i se ridică statui în marile orașe (ca să avem ce demola mai târziu), dar Germania pierde războiul. În asemenea eventualitate, ar fi oprit Stalin armatele sale, ca și Antonescu, la Est de Nistru?
Dacă cineva crede că Stalin ar fi făcut așa ceva sau că România ar fi scăpat de ocupația sovietică și de comunizare, acela nu-i decât un idiot […].
Nimeni nu are curajul să conteste valoarea morală și iubirea de patrie a generalului Antonescu. Cu atât mai puțini sunt aceia care îndrăznesc să-i conteste calitățile de comandant militar. Încă de la începutul carierei s-a dovedit tenace, sclipitor, încăpățânat, orgolios. Avea o excelentă părere despre sine. Greu accepta să piardă o poziție, sau renunța la respectiva poziție doar dacă simțea că i se impun limite. La fel de greu era de convins că nu are întotdeauna dreptate. Calitățile sale de ofițer de stat major au adus servicii importante României în primul război mondial. Era incoruptibil, iar încălcarea cuvântului dat însemna pentru el o ticăloșie fără egal.
Citez, aici, opinia prințului Golițîn despre Antonescu (1918): „Maiorul Antonescu este un om de onoare in cel mai nobil înțeles al cuvântului. Succesele lui care au salvat România in situațiuni critice, se datoresc nu numai calităților lui de eminent strateg, ci și celor înnăscute de viitor om de stat (ciudată premoniție – n. n. ). Nu știu cum se va pronunța Istoria țării sale despre el (Idem). Vitejia inimii sale și calitatea stoicismului său nu vor putea fi egalate de nimeni. Am absoluta convingere că maiorul Antonescu este un mare soldat. “ (Gheorghe Magherescu în „România cu și fără Antonescu”, de Gh. Buzatu, pag. 161.). Tocmai din cauza acestor calități mari, sau în ciuda acestora, Antonescu, cât s-a aflat în fruntea statului român, a comis greșeli impardonabile. Despre una, (trecerea Nistrului), am amintit pe scurt, altele mă văd nevoit să le subliniez de acum.
După trecerea Nistrului, Antonescu ordonă Armatei Române să ia cu asalt importantul oraș-port rusesc Odessa. Acesta avea puternice linii de fortificații pe o adâncime de peste 10 km, iar Antonescu, după ce refuză ajutorul armatei germane, mână trupele române la atacuri repetate pentru cucerirea orașului (august – octombrie 1941). Soldatul român s-a bătut cu o vitejie extraordinară, stârnind admirația tuturor. Românii vor cuceri Odessa, însă prețul plătit a fost înspăimântător: circa 70. 000 de morți precum și încă mai mulți răniți. Această victorie a la Pyrrus, are un singur vinovat: Antonescu, a cărui ambiție megalomanică voia să dovedească lui Hitler că Armata Română este capabilă, singură, să întreprindă mari operațiuni ofensive.
Ca să înțelegem dimensiunile pierderilor peste măsură de mari ale Armatei Române, la asediul și cucerirea Odessei, este bine să știm că totalul pierderilor (în morți) ale armatei germane de pe frontul de Est, de la 22 iunie 1941 la 30 septembrie 1941 (până în fața Moscovei) a fost de 116 908 oameni. Așadar, doar într-o bătălie locala, cum a fost cea pentru Odessa, românii au pierdut mai mult de jumătate decât pierderile totale ale germanilor […].
Crimele comise împotriva evreilor în România (1940 -1944) nu au fost însă expresia unui plan premeditat de regimul antonescian, de genul soluției finale preconizate și pusă în aplicare de naziști. Iarăși: atrocitățile numeroase cărora le-au căzut victime evreii nu sunt urmarea vreunui rasism generalizat, instituționalizat (ca în cazul Germaniei naziste). Așadar, absența planificării neagă, implicit, existența unui holocaust (antonescian). O recunoaște, explicit, cercetătoarea evreică Dalia OFER: „Astfel, pentru români, spre deosebire de germani, uciderea evreilor n-a fost un scop în sine; a fost rezultatul anumitor circumstanțe “.
O altă subliniere absolut necesară: în anii ultimului război mondial nu s-au înfăptuit crime doar împotriva evreilor; nu doar evreii au suferit de pe urma războiului; nu doar ei au fost victime nevinovate ale „nebuniei generalizate”, ci aproape toate popoarele europene (și nu numai). Este cu totul nedrept să ierarhizezi suferința umană: „Eu am suferit cel mai mult, iar voi, cu toții, sunteți vinovați”. Discriminarea în fața ororii este inacceptabilă! O spun în cunoștință de cauză: și românii, și sârbii, și grecii și rușii etc. pot să susțină pe bază de dovezi temeinice, că au fost victimele unui genocid (holocaust) în anii celui de-al doilea război mondial […]. Și, totuși, dacă sunteți atenți, atunci când se vorbește de holocaustul nazist, sunt pomenite doar cele 6 milioane de evrei, nepomenindu-se nimic de celelalte 6 milioane de europeni uciși în lagărele naziste. De ce pentru cele 6 milioane de evrei trebuiesc culpabilizate popoare întregi, fără alegere (îndeosebi două: cel german și cel român), iar vinovații sunt căutați și acolo unde nu puteau (nu pot) fi identificați? […].
Atitudinea generalului Ion Antonescu față de evreii români poartă pecetea contradictoriului. Pe de o parte, decretează legi antisemite, izolându-i pe aceștia în cadrul societății românești, pe de altă parte colaborează, spre a-i salva, cu liderii religioși ai comunității evreiești (Alexandru Șafran, Willhelm Filderman) […].
Evreii care au avut „norocul” să ajungă în partea de Ardeal cedată Ungariei, vor fi, aproape toți, deportați la Auschwitz și exterminați. Cei ce au reușit să scape, s-au refugiat în România lui Antonescu, care-i primea și ocrotea, dându-le posibilitatea să emigreze în Palestina. Cu puține și notabile excepții, despre salvarea evreilor din Ardealul de Nord-Vest de către români, nu se spune mai nimic sau se zice cu jumătate de gură; se continuă, însă, cu culpabilizarea unei națiuni, folosindu-se omisiunea, intimidarea, reaua credință […].
Se știe, în vara lui 1940 […], retragerea armatei române din Basarabia și Nordul Bucovinei a fost îngreunată și de faptul că evreii de aici au intrat în stare de insurecție împotriva românilor. Înainte de venirea rușilor, ei s-au dedat la violențe extreme – ucigând, batjocorind, bătând ofițeri și soldați români. Crucea de pe Catedrala ortodoxă din Cernăuți a fost dată jos și înlocuită cu portretul lui Stalin și steagul cu secera și ciocanul. Evreii din Basarabia i-au primit pe sovietici cu flori și aclamații, ca pe niște eliberatori. Nimeni nu putea înțelege ura pe care evreii o manifestau față de români. Dar nu s-au oprit doar la bucuria de a-i vedea pe rușii bolșevici „eliberând” Basarabia, ci s-au dedat la atrocități numeroase împotriva românilor.
Cu privire la aceste evenimente, am să-i citez aici pe Nicolae Iorga și însuși generalul Antonescu (obiectivitatea lor, cu privire la aceste evenimente, este mai presus de orice îndoială. Scrie Nicolae Iorga în „Neamul românesc”din 6 iulie 1940: „De ce atâta ură? Se adună și cresc văzând cu ochii documentele și materialele, actele oficiale luate sub jurământ. Înalți magistrați și bravi ofițeri, care și-au riscat viața ca să apere cu puterile lor retragerea și exodul românilor: au văzut cu ochii lor nenumărate acte de sălbăticie, uciderea nevinovaților, lovituri cu pietre și huiduieli. Toate aceste gesturi infame și criminale au fost comise de evreimea furioasă, ale cărei valuri de ură s-au dezlănțuit ca sub o comandă nevăzută. De ce atâta ură? Așa ni se răsplătește bunăvoința și toleranța noastră? Am acceptat acapararea și stăpânirea iudaică multe decenii și evreimea se răzbună în ceasurile grele pe care le trăim. Și, de nicăieri, o dezavuare, o rupere vehementă și publică de isprăvile bandelor ucigașe… Nebunia organizată împotriva noastră a cuprins târguri, orașe și sate. Frații noștri își părăseau copiii bolnavi, părinții bătrâni, averi agonisite cu trudă. În nenorocirea lor, ar fi avut nevoie de un cuvânt bun, măcar de o fărâmă de milă… Și li s-au servit gloanțe, au fost sfârtecați cu topoarele, destui dintre ei și-au dat sufletul. Li s-au smuls hainele și li s-au furat ce aveau pe dânșii, ca apoi să fie smulși tratamentului hain și vandalic. Românimea aceasta, de o bunătate prostească față de musafiri și jecmănitori, merita un tratament ceva mai omenesc din partea evreilor, care se lăudau până mai ieri că au sentimente calde, frățești, față de neamul nostru în nenorocire“ […].
Totuși, dacă evreii basarabeni și cei din Nordul Bucovinei s-ar fi limitat doar la crimele comise împotriva românilor din vara lui 1940, încă nu am comenta prea multe. Însă, odată cu instalarea rușilor și anexarea provinciilor românești din Est la URSS, evreii de aici s-au pus în slujba ocupantului cu un exces de zel înțeles doar prin ura lor față de români. Astfel, NKVD-ul din Chișinău (iunie 1940 – iunie 1941) a fost asaltat, sufocat de peste 50. 000 de denunțuri ale evreilor împotriva românilor basarabeni. Rezultatul este ușor de anticipat: zeci de mii de români au fost arestați, torturați, uciși (gropile comune sunt dovada – au fost filmate după 1941) și peste 300. 000 de români au fost deportați în Siberia, unde vor fi exterminați. În fața unor asemenea realități, probate cu documente, cu greu își poate stăpâni cineva mânia. Politica ocupantului sovietic, în cârdășie cu evreii basarabeni, dusă împotriva românilor basarabeni (iunie 1940 – iunie 1941) conține toate datele unui holocaust. Despre acest genocid (el va fi extins mai târziu asupra întregii națiuni române) noi, românii, suntem indiferenți și tăcuți, uitând vinovații și iertându-i!
Toate aceste crime în masă împotriva românilor basarabeni mă obligă să-i acuz, pe lângă sovietici, pe evreii basarabeni copărtași la genocid împotriva poporului român. Or, genocidul, se știe, nu se prescrie nicicând. Aici, în comportamentul barbar, criminal al evreilor față de români în vara anului 1940, precum și în primul an de ocupație sovietică, poate fi identificată cauza principală a reacției românești de după eliberarea pământurilor noastre din est (1941 – 1944). Am s-o spun și mai clar: românii basarabeni și cei din Nordul Bucovinei au fost victimele nevinovate ale unei politici de purificare etnică ce poartă toate datele unui genocid (holocaust).
Titlul original: „O tragedie istorică: Catastrofa României din august 1944” (fragment)
Si are ligature dat fiind genocidul făcut de catahari de evrei după cel de-al doilea război mondial pe timp de pace și amintit în CARTEA NEAGRA A COMUNISMULUI une guvernele c comuniste ev reieși din europa au ucis peste 100 de mil. de oameni. un nou Nurenberg și un proces adevărat al comunismului ar clarifica adevarul.
cu bine
Adrian George