Faptele, pe scurt: o firmă privată postează pe siteul oficial informația că bijuteriile purtate de soția președintelui la două reuniuni oficiale din Germania sunt creația sa. Presa ia foc, pe bună dreptate: în contextul grevei profesorilor, ca profesoara de la Sibiu să etaleze diamante de mii de euro e o sfidare. Dar dacă e mai mult decît o sfidare?

Dacă avem o problemă serioasă de integritate politică, ceea ce ar putea fi în vecinătatea corupției? Că lucrurile sunt grave o dovedește premiera absolută a emiterii de către președinție a unui comunicat oficial explicativ. Iohannis să se justifice? Sfîrșitul lumii e aproape.

Pe siteul firmei de bijuterii Malvensky a apărut informația, însoțită de fotografia soției președintelui, că bijuterii de cca.12.000 de euro purtate de aceasta în Germania, unde soțului i s-au decernat niște premii, sunt creația firmei în cauză.

Întreaga presă abordează subiectul, cel mai adesea în antiteză cu sărăcia dascălilor aflați în grevă pentru cîteva sute de lei amărîte în plus la leafă.

Președinția dă un comunicat azi, la solicitarea G4Media, din care aflăm: 

„Prima Doamnă, Carmen Iohannis, promovează creatorii români cu ocazia evenimentelor publice la care participă, atât interne, cât și externe. La ceremoniile publice care au avut loc la finalul săptămânii trecute în Republica Federală Germania, Prima Doamnă a purtat bijuterii ale unui creator român, inspirate din opera lui Constantin Brâncuși, acesta fiind și motivul utilizării acestora. Bijuteriile au fost returnate creatorului la revenirea în țară, așa cum s-a întâmplat de fiecare dată și cu ținutele vestimentare purtate de Prima Doamnă. Nu a existat niciun contract care să implice cîștiguri financiare în urma promovării bijuteriilor respective”.

De aici, lucrurile se complică dramatic.

Să o luăm metodic.

1) În România nu există nici instituția, nici formularea oficială ”Prima Doamnă”. Ea poate apărea în diferite contexte neoficiale, dar atît.

2) Neexistînd instituția Primei Doamne, precum în SUA ori în alte țări, rezultă că administrația prezidențială nu deține fonduri de protocol pentru decontarea hainelor ori bijuteriilor soției președintelui, acestea fiind cumpărate strict din bani proprii.

3) Afirmația că bijuteriile sunt inspirate din opera lui Brâncuși, acesta fiind motivul promovării lor, e falsă. După se vede clar pe siteul firmei Malvensky.ro, setul de bijuterii face parte din colecția Grace Diamonds Limited Edition, iar inelul și colierul poartă numele de Monte Carlo, respectiv Monaco. Diamante pur mioritice, fără îndoială.
Există o colecție Malvensky, mai veche, inspirată din operele lui Brîncuși, fără legătură cu cele purtate de Carmen Iohannis. Numele acestor bijuterii sunt Infinity, Madame Pogany, Coloana etc, și chiar reproduc stilistic respectivele opere. Nicio legătură cu bijuteriile lui Carmen Iohannis.

4) Primim asigurări că nu există vreun contract cu firma respectivă care să implice cîștiguri financiare. Dar, avem o problemă: soția președintelui a fost scutită de o firmă privată de cheltuieli de mii și mii de euro, pe care ar fi fost nevoită să îi achite din buzunar (se știe că există și la noi firme care închiriază bijuterii cu ziua). În plus, o fi existat vreun act care să valideze juridic împrumutul de bijuterii, ori s-au dat pe ochi frumoși, la mica înțelegere? A existat asigurare pentru bijuterii, în caz de furt/pierdere? Dacă da, cine a plătit-o?

Aflăm din comunicat că acest mecanism funcționează și în cazul tuturor ținutelor purtate de soția președintelui, atît la manifestări interne, cît și externe.

Deci, Carmen Iohannis și al său soț sunt scutiți de plata de haine, bijuterii și cine mai știe ce.

De ce?
Cum?
În ce baze legale?

Comunicatul președinției vorbește de promovarea produselor românești. Cum se derulează, tehnic vorbind, respectiva promovare? Doamna Iohannis dă mîna cu înaltele oficialități interne ori externe spunînd: ”Vedeți acest inel? E făcut de o româncă de a noastră”? După care le livrează adresa magazinului?

Să facem o paralelă cu o asemenea operațiune de promovare, derulată de soția lui Volodimir Zelenski, după invazie.

Dînd, spre exemplu, un interviu în Vogue, Olena Zelenska a spus explicit în articol că hainele și bijuteriile purtate la shootingul foto sunt creația a șase firme ucrainene și le-a dat și numele. La fel a anunațat public numele creatorilor ucraineni și cînd a mers în cîteva vizite externe.

Asta înseamnă promovare. Nimic din toate astea nu s-a petrecut vreodată în cazul toaletelor lui Carmen Iohannis.

Publicul afla originea straielor strict de la creatoarele Eli Lăslean, Andreea Țincu ori Maria Marinescu, care făceau anunțuri pe Facebook în care se lăudau cu înalta clientă. Întotdeauna, anunțurile veneau după evenimentele la care participa soția președintelui.

Niciodată nu a venit un asemenea anunț de la Carmen Iohannis însăși, niciodată înainte.
Deci nu e clar despre ce promovare vorbim.

Dincolo de asta, practicile instituite la Cotroceni – fără precedent la celelalte administrații conform documentării făcute de Inpolitics – deschid un drum extrem de periculos, pentru că exemplul lor ar putea fi urmat de întreaga clasă politică.

Am putea avea politicieni care fac nunți în resturante oferite gratuit ”pentru promovare”. Ori să conducă mașini de lux împrumutate gratis de dealeri români care au și ei nevoie de promovare.

Ori să beneficieze de sejururi gratuite la Castelul Bran ori Peleș, tot pentru promovare.

La ora cînd cuplul prezidențial poartă toalete de lux gratuite, pentru promovare, în Parlamentul European e în derulare un mega-scandal cu politicieni europeni care au beneficiat de călătorii și cazări gratuite din partea unor entități străine, în numele unor relații cordiale cu Uniunea Europeană.

Și ei ar putea spune că au promovat democrația europeană în țări mai puțin democrate.

Francezul Giscard d’Estaing a pierdut cîndva alegerile în fața rivalului Mitterrand după ce s-a aflat de niște mici diamante dăruite de un împărat african, sub forma unei plachete omagiale. Alt prezidențiabil francez, Francois Fillon, a trebuit să se retragă din cursă, în 2017, după ce s-a aflat de niște costume scumpe.

Ion Iliescu a trebuit să-și retragă afișele electorale, în 1996, în care apărea cu un Rolex scump, la mînă, dăruit de niște șeici. Atenție, era absolut legal, dat fiind că pe atunci nu aveam legile integrității.

Cum ar fi ca Mircea Geoană să fi purtat o brățară masivă din platină, cu diamante, creație românească, pe durata mandatului la NATO, în scopuri de promovare?
Iar exemplele ar putea continua la infinit.

La nivel european, legislațiile naționale conțin de regulă prevederi clare, de acest gen:
”Pentru a evita apariția manifestărilor de corupție în activitatea entităților publice, conducătorilor acestora și agenților publici le este interzis să solicite sau să accepte cadouri (bunuri, servicii, favoruri, invitații sau orice alt avantaj) care le sînt destinate personal sau familiei lor, dacă oferirea sau acordarea lor este legată direct sau indirect de desfășurarea activității lor profesionale (cadouri inadmisibile)”.

Una peste alta, soții Iohannis sunt primul cuplul politic care primește spre folosință, gratuit, toalete și bijuterii scumpe. Desigur, la poșete încă se preferă non-mioriticii creatori Yves Saint Laurent, Dior, ori Chanel, deși avem designeri autohoni de talent.

Pînă cînd vom primi răspunsuri la întrebări precum cele de mai sus, ne exprimăm speranța de final că reclama la bijuterii a soției președintelui va ajuta în afaceri firma Malvenski, cu zero lei profit pe anul trecut și cu datorii de peste 4 milioane de lei (aprox. 1 milion dolari - n.n.).

Parteneriat InPolitics