Procuratura din Roma îl anchetează pe Roberto Speranza, fostul ministru al Sănătății, după ce publicarea unor mailuri interne a dezvăluit că autoritățile sanitare au fost conștiente încă de la început de pericolele vaccinării împotriva Covid. Acuzația este că ministrul responsabil și șeful agenției italiene pentru medicamente au expus cu bună știință și deliberat populația italiană la acest risc.

Roberto Speranza și șeful AIFA (Agenția Farmaceutică Italiană), Nicola Magrini, sunt cercetați pentru omor și vătămare corporală gravă. Potrivit publicației italiene La Verita, aceștia au dat instrucțiuni autorităților locale de sănătate să ascundă decesele și efectele secundare grave care au apărut imediat după începerea vaccinărilor pentru a nu pune în pericol campania de vaccinare și pentru ca să liniștească cetățenii cu privire la siguranța lor.

”Roberto Speranza este investigat pentru minciuni pe care le-ar fi spus despre vaccinuri. Printre acuzațiile aduse fostului ministru al Sănătății din Italia se numără falsitatea ideologică și crima”, notează publicația La Verita. În Italia, vaccinarea a fost obligatorie pentru anumite grupuri profesionale și 89,41% din populație a fost vaccinată anti-Covid. Răspunderea pentru efectele adverse au preluat-o, însă, statele UE, potrivit contractelor semnate de Comisia Europeană.

Potrivit unui Raport special al Curții de Conturi Europene privind achiziția de vaccinuri Covid, Comisia și statele membre au considerat că introducerea timpurie a vaccinului este în interesul sănătății publice, astfel că au redus riscurile producătorilor legate de răspunderea pentru efectele adverse.

”Acest lucru a fost integrat în strategia privind vaccinurile sub forma unui principiu de partajare a riscurilor. Deși respectă principiul general al răspunderii în temeiul Directivei privind răspunderea pentru produsele cu defect, dispozițiile din contractele încheiate cu producătorii de vaccinuri împotriva Covid-19 diferă de practica anterioară pandemiei, întrucât statele membre au preluat o parte a riscului financiar asumat în mod normal de producătorii de vaccinuri”, se arată în raportul Curții de Conturi Europene. Directiva UE privind răspunderea pentru produsele cu defect prevede că producătorii sunt răspunzători doar pentru prejudiciile cauzate de un defect al produsului lor, chiar și în cazul în care nu a existat o neglijență sau o culpă a acestora.

Un cetățean UE care a suferit din cauza unor efecte adverse ale unuia dintre vaccinurile împotriva Covid-19 achiziționate în temeiul contractelor poate solicita despăgubiri de la producătorul vaccinului. În cazul în care cererea este admisă, statul membru care a administrat vaccinul va fi responsabil de despăgubirea părții vătămate și de plata cheltuielilor de judecată ale producătorului vaccinului (compensație). Potrivit raportului Curții de Conturi Europene, pe lângă cererile formulate în temeiul Directivei privind răspunderea pentru produsele cu defect, 11 state membre au instituit sisteme naționale de despăgubire „fără culpă” pentru a despăgubi persoanele vătămate pentru prejudiciile suferite ca urmare a efectelor secundare cauzate de administrarea unui vaccin. Aceste sisteme nu impun persoanei vătămate să dovedească o legătură de cauzalitate între efectul secundar și vaccin, însă este obligată să renunțe la dreptul de a introduce o acțiune împotriva companiei farmaceutice.