După cum a relatat ieri în premieră ActiveNews, plagiatorul Mircea Cărtărescu, fost propagandist la Securitate, a fost trântit ieri la Academie, pentru a doua oară, la un singur vot diferență, cel mai probabil votul lui Eminescu, patronul Academiei Române.
Ana Blandiana, membră corespondentă și fostă globe-trotteră comunistă, cunoscută în breasla scriitoricească, din motive care ne scapă, și drept „amanta lui Gogu Rădulescu”, mahărul NKVD-ist de la CC al PCR, a făcut o criză de isterie în plenul Academiei, insultând academicienii la grămadă, ceea ce, cu siguranță, a ajutat progenitura de propagandist comunist, recte Cărtărescu, să cadă mai repede pe treptele călcate odinioară de titanii culturii românești Nicolae Iorga, Octavian Goga sau Nichifor Crainic.
Alături de celebrul membru de Onoare al Academiei Române, marele grafician Eugen Mihaescu, care s-a exprimat public, prin intermediul presei, singurul membru plin al Academiei care s-a opus categoric mârșăviei de a fi murdărită memoria academicienilor Eminescu și Cioran prin aducerea sub aceeași cupolă a unui pornoipochimen scatofag literar ca Cărtărescu, detractor mărunt chiar al celor două genii naționale, a fost maestrul nonagenar Nicolae Breban. Apelul său, citit și distribuit academicienilor, a fost considerat de fosta poetesă de la „curtea lui Gogu de la Comana” drept „calomnios, violent și plin de ură”, după rețeta clasică de auto-victimizare practicată de foștii limbiști și pupători în cur ai regimului comunist deveniți peste noapte vajnici „anticomuniști”, ca Volodea Tismăneanu și Cristian Preda, ca să dăm doar două exemple la întâmplare dintre pupincuriștii peceriști, gedesiști și soroșiști.
Prezentăm în continuare extrase din insultele fostei propagandiste leniniste adresate academicienilor, gest care cu siguranță l-a ajutat copios pe colegul ei mai mărunt de propagandă, urmat de discursul care l-a pulverizat și neantizat pe plagiatorul Cărtărescu.
Ana Blandiana „cu inima zvâcnind de mândrie”
„Înainte de toate, trebuie să vă mărturisesc că mă simt profund umilită de faptul că sunt obligată (obligată de mine însămi, de propria mea conștiință) să iau cuvântul în adunarea generală a Academiei Române împotriva unei asemenea revărsări de ură, de vulgaritate, de calomnie și obscurantism, care m-a întors în timp pe vremea revistei Săptămâna și a revistei România Mare”, s-a plâns halucinant Blandiana în urma discursului extrem de concis al lui Breban, pe care îl găsiți mai jos, spre cântărire.
„Acum însă nu este vorba de mine și ,oricât ar părea de ciudat, nu este vorba nici de Cărtărescu. Este vorba de Academia Română, de faptul că propunerea de a fi primit în Academie unul dintre cei mai cunoscuți scriitori în viață, votat în unanimitate de secția de specialitate, a putut declanșa sub această cupolă un val de însemnătăți de o asemenea violență. Primit sau nu în Academie, Cărtărescu rămâne același scriitor, dar pata respingerii lui de pe imaginea Academiei, nu se va șterge.
Am luat cuvântul ca să mă adresez oamenilor de știință care ocupă majoritatea locurilor din această sală, savanților care nu au timp să citească romane de 1000 de pagini (chiar dacă sunt traduse în multe limbi și iau mari premii internaționale), așa cum nici eu adesea nu le citesc operele pentru că, în lipsa unei culturi științifice, nu le-aș înțelege. Dar asta nu m-a împiedicat să-i votez cu inima zvâcnind de mândrie pe când le numărau în cv-uri sutele de citări internaționale.”, a mai spus poetesa încercând să-i gâdile la mațul-inimii, cam ca cu aceeași mândrie revoluționară ca pe vremuri, cu „băieții șantieriști” și „vibratoarelor de pe Argeș”.
„Am luat cuvântul ca să vă conjur să nu vă lăsați manipulați de ură, invidie, frustrări toxice, care sunt tot atâtea arme de luptă împotriva valorii, să vă implor să nu mai așezați încă o pată, pe lângă atâtea altele de după 1948, pe obrazul Academiei Române.”
„Slavă veșnică lui Lenin!”, mai lipsea să zică.
Iată, spre comparație, și „revărsările de ură, de vulgaritate, de calomnie și obscurantism”, „valul de violență”, „ură, invidie, frustrări toxice” ale lui Nicolae Breban. Scurtul discurs de mai jos, din care jumătate este de fapt un citat din Cărtărescu, a fost citit și distribuit în plenul Academiei Române, în ciuda opoziției lui Ioan Aurel Pop, sinecuristul de la conducerea ei:
Nicolae Breban: Un atac grosolan la Cioran
Unul dintre rolurile Academiei Române e să apere demnitatea valorilor culturii, literaturii și științei naționale consacrate în țara și în străinătate
„Reporter: În Solenoid, există această sectă care protestează împotriva morții și a tot ceea ce este rău în viață. Te-ai gândit la antinatalism și la principalul său susținător român, Emil Cioran, când ai scris despre ei?
Mircea Cărtărescu: Bineînțeles, am citit câteva cărți de Cioran când și-a publicat primele cărți în limba română. Dar nu-l prea iubesc din cauza trecutului său politic. Nu sunt total de acord cu ideile lui politice, care erau idei de dreapta, extremiste, fasciste. De aceea sunt suspicios față de tot ce a scris. A fost un foarte bun scriitor, înainte de a fi un foarte bun filosof, după părerea mea. Lucrările sale sunt absolut minunate ca piese ale experienței estetice, dar nu ale experiențelor politice sau ideologice. A fost un scriitor cinic. Era un fel de nou Schopenhauer, care era de fapt exact opusul a ceea ce susținea în filosofia sa – era un gurmand, un afemeiat sau, după cum spunem, „ardea lumânarea la ambele capete”. Este cam la fel cu Cioran. El era filosoful care vorbea tot timpul despre sinucidere, dar nu avea nicio intenție să se sinucidă el însuși, totul era pură fantezie.” (s.n.) (Sursa: 10.06.2022, interviu publicat și în engleză, și în olandeză la https://theuntranslated.wordpress.com/2022/10/06/mircea-cartarescus-interview-for-de-reactor-on-solenoid-mites-butterflies-kafka-untranslatability-censorship-a-paradise-in-ruins-and-his-latest-novel-theodoros/)
Acad. Nicolae Breban: „E atât de grosolan atacul dlui Cărtărescu la Cioran, încât ar fi ineficient dacă ar apărea într-o țară din cultura europeană. În plus, acest pasaj denotă o necunoaștere a marii filosofii moderne.
După atacurile incalificabile ale dlui Cărtărescu la adresa lui Eminescu, să ne mai mire că îl atacă și pe Cioran, acuzându-l de fascism și confundând Mișcarea Legionară cu fascismul italian și german (sau cu nazismul)?
Suntem uimiți că dl Cărtărescu (unul din liderii așa-zisei generații optzeci) nu face numai eroarea grosolană și nerușinată de a ataca unul din marii gânditori și poeți români, Eminescu, fondator al culturii moderne românești, ci și se încarcă de un ridicol formidabil prin acest atac la Cioran, atac care ne întristează pe toți.
Spre consternarea noastră, dl Cărtărescu atacă altundeva, cu o dezinvoltură profund provincială, și tema identității și specificului național roman – ceea ce este de neacceptat.
Unul dintre rolurile Academiei Române e să apere demnitatea valorilor culturii, literaturii și științei naționale consacrate în țara și în străinătate.”
Atât.
Aceste câteva cuvinte sunt „revărsările de ură, de vulgaritate, de calomnie și obscurantism”, „valul de violență”, „ură, invidie, frustrări toxice” din capul și gura urât îmbătrânitei Ana Blandiana.
Câteva cuvinte care au fost hotărâtoare la vot. Nu ne mirăm că și-a dorit să le suprime profesorul Ioan Aurel Pop, concurentul lui Klaus Iohannis la avere, cu milioane de euro îndesate prin buzunărelele costumașului lui strâmt, făcute probabil tot din meditații. Puterea cuvântului, a adevărul, a biruit însă. Și va birui întotdeauna.
În plus, așa cum îi spunea academicianul Eugen Mihăescu actualului președinte secretos, Academia Română nu este o lojă masonică. Și mai adăuga: „Noroc că valul libertății se apropie și-l va mătura.", atât pe el cât și pe toți cei de teapa lui.
Eminescu nu se lasă batjocorit!
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
Si Blandiana ..... o mizerie de...
,,Adevărul " nu se lasă batjocorit !
1. Modernitatea politică și românismul, Nemira, București, 1998 conține texte fără legătură unele cu altele ce provin din diferite reviste sau alte lucrări unde materialul a fost deja publicat (fără a se menționa asta în Modernitatea...). Textele din acest volum sunt trecute în CV și ca articole, traduceri, studii introductive separate deja publicate.
• Articolul despre Ștefan Zeletin din Modernitatea...pp. 201-236 apare și aici cu an mai devreme pe post de prefață în Ștefan Zeletin, Burghezia română. Neoliberalismul, Nemira, București, 1997, pp. 23-51, iar un an mai târziu este publicat și aici „Considerații despre gândirea politică a lui Ștefan Zeletin”, în Analele Universității București/Științe politice, 1999, pp. 29-54, dar și în Contribuții la istoria intelectuală a politicii românești, Universitatea București Institutul de Cercetări Politice/Editura Meridiane, București, 2003, pp. 125-159. Nu este menționat în nici unul din cazuri că textul a mai fost publicat, dar textul este trecut în CV în 4 locuri( în cadrul cărților Modernitatea…, Contribuții..., ca articol și ca prefață).
• Capitolul „Prefețele Manifestului Comunist”, în Modernitatea.. pp. 86-99 a fost publicat și aici „Prefețele Manifestului”, în Karl Marx, Friedrich Engels, Manifestul Partidului Comunist, ediție îngrijită de Cristian Preda, comentarii de C. Avramescu, R. Cosașu, I. Ianoși, I. Motoc, D. Perjovschi, D. Petrescu, C. Preda, M. Zamfir, Nemira, București, 1998, pp. 171-183.
•„Ce e România? Filosofia politică a Constituției de la 1991”, in Polis, no. 2/1996, pp. 25-47 în Modernitatea.. pp. 176-201;
•„Raymond Aron, un spectator angajat”, in Sfera politicii, an I, no. 5/1993, pp. 30-32 în Modernitatea.. pp. 121-134;
•„Liberalismul evoluționist”, in Polis, no. 3/1997, pp. 57-69 în Modernitatea.. pp. 104-121.
• Articolul „Cetatea lui Descartes” în Modernitatea.. pp. 66-86 este publicat în 2 locuri.
- „Cetatea lui Descartes”, in Polis, no. 4/1997, pp. 62-80 și trecut în CV la rubrica de articole).
- „La cité de Descartes”, în Autour de Descartes, textes réunis par Dolores Toma, Anca Christodorescu, Vlad Alexandrescu, Editions Crater, Bucarest, 1998, pp.315-342(este trecut la rubrica din CV de capitole din cărți, dar și la rubrica din CV de studii introductive).
•„Trei discursuri despre totalitarism”, cuvânt-înainte în Alain Finkielkraut, Umanitatea pierdută. Eseu asupra secolului XX, Editura Vremea, București, 1997, pp. 7-12 în Modernitatea.., pp. 101-104.
•„Despre criza filosofiei politice”, in Echinox, XXIX, no. 4-5-6/1997, pp. 12-13 în Modernitatea.. pp. 13-29.
•„Pentru o critică liberală a d-lui Adrian Marino” (recenzie la Adrian Marino, Politică și cultură. Pentru o nouă cultură română, Polirom, Iași, 1995), in Sfera politicii, an V, no. 42/1996, pp. 56-58 în Modernitatea.. pp. 236-242.
•„Delirul liberal românesc. Mic dicționar” (recenzie la Radu Câmpeanu, Cu gândul la țară, CBC, București, 1995; Mircea Ionescu-Quintus, Liberal din tată-n fiu, Vitruviu, București, 1996; Dan A. Lăzărescu, Introducere în istoria liberalismului european și în istoria Partidului National Liberal din România, Viitorul românesc, București, 1996), în Polis, no. 3/1997, pp. 155-158 și în Modernitatea.. pp. 242-247.
2. Occidentul nostru, Nemira, București, 1999:
• Capitolul „Constantin Rădulescu-Motru”, pp. 59-129 a mai fost publicat în C. Rădulescu-Motru, Scrieri politice, Ediție îngrijită de Cristian Preda, Editura Nemira, București, 1998, pp. 7-62, dar în acest volum este menționat în prima notă de subsol faptul că textul a apărut anterior.
• Capitolul „Ma France” în Occidentul..., pp. 175-192 este publicat și aici fără a se menționa publicarea anterioară „Ma France”, în Ștefan Borbély (coordonator), Experiența externã, Institutul european, Iași, 2001, pp. 233-250.
•Capitolul „Poporul meu” în Occidentul..., pp. 27-49, este publicat cu un an mai târziu și aici, fără a se menționa apariția din Occidentul..., în „Poporul meu. Călători străini și naționalism românesc”, în Daniel Barbu(coord.), Firea românilor, Nemira, 2000, pp. 157-177. Deși apărută cu un an mai devreme decât cartea coordonată de Daniel Barbu, în prima notă de subsol din textul publicat în Occidentul..., se menționează doar că se folosesc surse din cartea lui Daniel Barbu, dar nu și că acest text apare și în acest volum.
3. Tranziție, liberalism și națiune, Nemira, București, 2001 o compilație de articole din perioada 1994-2000, mare parte publicate în Dilema. Aceste articole sunt de opinie, în nici un caz științifice, dar totuși trecute în CV-ul academic, ca operă științifică, CV-ul domnului Cristian Preda neavând o rubrică de texte/cărți de popularizare.
4. România postcomunistă și România interbelică, Meridiane, București, 2002 conține două articole deja publicate în revista Studia Politica în anii 2001 și 2002, iar articolul din 2001 este publicat și aici tradus în franceză fără a fi menționată o publicare anterioară, „La société roumaine entre rupture et continuité. Le système politique roumain après quatre élections”, in Transitions, Université de Genève et Université Libre de Bruxelles, vol. XLIII – 2002, no.1, pp. 127-152 și trecut în CV separat. Autorul menționează în prefață cărții în limba română că lucrarea conține două articole deja publicate în Studia Politica.
5. Lucrarea Cristian Preda, Staulul și sirena. Dilemele unui marxist român, Editura Nemira, București, 2002 este compusă din două articole publicate anterior de autor, anume, „Staulul și sirena. Dilemele unui marxist român”, în Studia politica, Universitatea din București/Editura Meridiane, vol. I, nr. 1/2001, pp. 87-137 și „Constantin Dobrogeanu-Gherea în lectura postbelică din România”, în Studia politica, Universitatea din București/Editura Meridiane, vol. II, nr. 3/2002, pp. 683-702, fără ca în volum să fie specificat acest fapt.
6. Lucrarea Cristian Preda, Contribuții la istoria intelectuală a politicii românești, Universitatea București Institutul de Cercetări Politice/Editura Meridiane, București, 2003 este compusă din trei texte publicate anterior de mai multe ori, fără a menționa undeva în volum acest fapt:
- Textul „Constantin Dobrogeanu-Gherea”, pp. 9-124, a mai fost publicat sub formă de articole în revista Studia Politica în 2001 și 2002 și în cartea Staulul și sirena (2002). Nu este menționată publicarea anterioară.
- Textul „Ștefan Zeletin”, pp. 125-159, a mai fost publicat în:
• Ștefan Zeletin, Burghezia română. Neoliberalismul, Ediție alcătuită de Cristian Preda, Editura Nemira, București, 1997, pp. 23-51.
• Cristian Preda, Modernitatea politică și românismul, Editura Nemira, București, 1998, pp. 201-235. Nu este menționată publicarea anterioară.
• Cristian Preda, „Considerații despre gândirea politică a lui Ștefan Zeletin”, în Analele Universității București/Științe politice, 1999, pp. 29-54. Nu sunt menționate publicările anterioare.
- Textul C. Rădulescu-Motru, pp. 161-225, a mai fost publicat în:
• C. Rădulescu-Motru, Scrieri politice, Ediție îngrijită de Cristian Preda, Editura Nemira, București, 1998, pp. 7-62.
• Cristian Preda, Occidentul nostru, Editura Nemira, București, 1999, pp. 59-129. În acest volum este menționat în prima notă de subsol faptul că textul a apărut anterior.
7. Partide și alegeri în România postcomunistă, Nemira, București, 2005, este o compilație interesantă. Domnul profesor Preda își amintește(sau a descoperit) că există autoplagiat și menționează în prefață că toate capitolele din carte au apărut deja în diverse reviste sau culegeri de studii, nu că ar fi asta ceva nou în cazul său, dar afirmația că în acest volum textele sunt într-o formă „mult modificată” e pur și simplu o exagerare.
• Capitolele 1-3, pp. 11-86, sunt un amestec de 2 studii deja publicate, cu ordinea subcapitolelor un pic schimbată și actualizate cu datele statistice ale alegerilor din 2004, în rest textul e în proporție de 90% identic cu cel deja publicat.
Studiile ce compun aceste 3 capitole sunt:
- Studiul „Les partis politiques dans le post-communisme roumain” a fost publicat mai întâi în franceză în Studia politica, Universitatea din București nr. 4/2003, pp. 943-986, dar acest articol lipsește din CV-ul domnului profesor, apoi în Jean-Michel de Waele, Les clivages politiques en Europe Centrale et Orientale, Editions ULB, Burxelles, 2004, pp. 167-217, fără să fie menționată publicarea anterioară, iar apoi în română în cartea de față. Deci 3 publicări distincte.
- Articolul „Sistemul de partide și familiile politice din România postcomunistă” a mai fost publicat în Jean-Michel de Waele, Partide Politice și democrație în Europa Centrală și de Est, Humanitas, București, 2004, pp. 273-299, fără să fie menționată publicarea anterioară, iar cu 2 ani înainte este publicat ca articol în Studia Politica în limba franceză „Système politique et familles partisanes en Roumanie postcommuniste”, in Studia politica, Universitatea din București/Editura Meridiane, vol. II, nr. 2/2002, pp. 555-575, dar domnul profesor Preda nu menționează și această publicare în prefața cărții de față,. Articolul a mai fost publicat în limba romană și în România postcomunistă și România interbelică, Meridiane, București, 2002. Deci 4 publicări.
•Capitolul 4 este varianta cu „mai multe modificări substanțiale”, dacă o nouă introducere și încheiere pot fi considerate astfel a articolului „Consensualism administrativ și partidocrație”, in Studia politica, Universitatea din București/Editura Humanitas, vol. IV, nr. 3/2004, pp. 541-555.
•Capitolul 5, pe lângă faptul că a fost deja publicat în franceză aici „Perspectives d’intégration à l’Union européenne et systèmes de partis en Roumanie”, in Antoine Roger (sous la direction de), Des partis pour quoi faire? La représentation politique en Europe Centrale et orientale, Bruylant, Bruxelles, 2003, pp. 143-158, fără să fie menționată publicarea anterioară, a fost publicat separat și ca articol în „Perspectives d’intégration à l’UE et systèmes de partis en Roumanie”, in Studia politica, Universitatea din București/Editura Meridiane, vol. II, nr. 4/2002, pp. 1181-1192 și a mai fost tradus aici „Perspective ale integrãrii europene și sistemul românesc de partide”, in Ana Maria Dobre, Ramona Coman (coord.), România și integrarea europeană, Institutul european, Iași, 2005, pp. 95-124, fără să fie menționată publicarea anterioară, deci 4 publicări distincte.
Cartea mai conține 80 de pagini de anexe cu date statistice pentru a o face mai voluminoasă.
8. Regimul, partidele și sistemul politic din România, Nemira, București, 2008, co-autor Sorina Soare, are același conținut cu Democratizzazione in Romania. Regime, partiti e sistema di partiti, Aracne Editrice, Roma, 2012, co-autor Sorina Soare, fără să fie menționată publicarea anterioară în limba română. Dacă e vorba de o traducere de ce este menționată în CV ca o carte de sine stătătoare?!?
Plus că direct din prefață suntem informați că această lucrare preia „elemente” din Partide și alegeri în România postcomunistă(carte ce conține deja articole publicate de mai multe ori) și le combină cu alte „elemente” dintr-o carte a co-autorului Sorina Soare.
Care este rostul acestui volum? Este doar unul de pus la CV-ul academic folosind informații și texte deja publicate?
• Vrem Procesul Capitalismului Romanesc post decembrist!!! Unde sunt banii nostri? Simplu, Vrem sa stim, Vrem dreptate! si Toti Banii inapoi !!!
• Vrem Procesul Capitalismului Romanesc post decembrist!!! Unde sunt banii nostri? Simplu, Vrem sa stim, Vrem dreptate! si Toti Banii inapoi !!!