Matematicianul Florin Popescu ne informează:

„Știați că?

Dincolo de calculul matematic care stabilește Data Paștelui și care pare destul de complicat, există un calcul dumnezeiesc pe care Sfinții Părinți l-au statornicit cu înțelepciune de acum 2000 de ani și va dura până la sfârșitul veacurilor?

Să luăm următorul exemplu:

Data Paștelui ortodox poate varia într-un număr de 35 de zile, între 4 aprilie – cel mai devreme și 8 mai – cel mai târziu, respectiv 22 martie și 25 aprilie pe stilul vechi.

Cele 35 de date, adică cele 35 de slove pascale corespund fiecare câte unui calcul în care se ține seama de data la care pică 1 martie (începutul anului astronomic) în fiecare an, data la care este luna plină pascală, data de 21 martie când este echinocțiul (izomeria) de primăvară pe vechi și data la care pică prima duminică după luna plină pascală.

În secolul VII, Sfântul Maxim Mărturisitorul a reușit să transpună ciclurile de repetare a datei în niște tabele (în lucrarea Computus Ecclesiasticus).

A urmat în secolul al VIII-lea Sfântul Ioan Damaschin, care a calculat pe nodurile interioare și exterioare ale falangelor mâinii stângi, dar și pe mâna dreaptă toate datele importante din fiecare an calendaristic, inclusiv data Paștelui.

Prin numărarea de mai multe ori pe mână a celor 7 zile ale săptămânii, a celor 28 de cruguri ale soarelui și a celor 19 cruguri ale lunii, se stabilește slova pascală, adică una dintre cele 35 de date în care poate să cadă data Paștelui. Alfabetul chirilic s-a dovedit inclusiv în acest caz a fi o stavilă în calea influenței papiste în rânduiala răsăriteană, deoarece fiecare calcul dintre cele 35 a primit câte o slovă a acestui alfabet.

Acest calcul pe mâna Sf. Ioan Damaschin îl făceau deunăzi și deținuții politici din închisorile comuniste, care de ani de zile nu aveau legătura cu calendarele tipărite afară. Unul dintre cei care a adus în închisoare acest calcul a fost Părintele Justin Pârvu, deoarece îl cunoștea de la Mănăstirea Durău.

Cele patru criterii de calcul a datei Paștelui sunt stabilite la Sinodul I Ecumenic de la Niceeea din 325, adică praznicul să fie Duminica, să fie după luna plină, după echinocțiu de primăvară, iar dacă pică odată cu paștele evreiesc, să se amâne cu o săptămână. Acesta a fost izvorul pentru scriitorii bisericești din secolele următoare, dar în realitate cel mai important criteriu pentru prăznuirea Paștilor este stabilit într-unul din cele 85 de canoane ale Sfinților Apostoli și anume în canonul 7: "Dacă vreun episcop ori prezbiter ori diacon, Sfânta zi a Paștilor mai-nainte de primăvăreasca isimerie cu iudeii o va săvârși, să se caterisească." [Pidalion, M-rea Neamț, 1844].

Să analizăm cazul în care data Paștelui cade cel mai devreme posibil, adică slova A și de ce este așa.

Din moment ce praznicul trebuie să fie după 21 martie, e clar că prima dată la care poate să pice este 22 martie (4 aprilie pe nou). Dar care sunt condițiile ca să se petreacă acest lucru?

În 532 de ani cât durează un ciclul pascal, el se petrece foarte rar, cam de 5 ori.

Ultima oară a Paștele a picat pe 4 aprilie în anul 2010 și va mai pica la fel în secolul XXII în anul 2105, apoi în 2200. Un lucru de mirare în acest caz este că pentru bisericile care păstrează calendarul iulian și pentru datele fixe, sărbătoarea Bunei Vestiri nu mai este în post, ci este în săptămâna luminată. Dar să revenim la calcul.

Și anume că luna plină pascală nu mai este după echinocțiu, ci înaintea lui.

Pe mâna Sf. Ioan Damaschin, luna plină pascală este un reper de la care pleacă întregul calcul. În acest caz, luna plină este pe 18 martie, deci cu 2 zile înainte de echinocțiu și cu trei zile înainte de Paște. De ce acest lucru, care pare să contravină regulii generale? Aici este minunat faptul că Sfinții Părinți nu întâmplător au permis această excepție și iată de ce.

Aici înțelegem și de ce criteriul statornicește în mod clar ca Paștile să fie după luna plină, deci după paștele evreiesc. Căci Învierea este după Răstignire, adică nu poate fi Înviere fără Răstignire.

În anul 33, luna plină a fost nu în momentul Învierii Domnului, ci în momentul Răstignirii Sale. Deci Domnul și Mântuitorul nostru a pătimit pe cruce, a stat în mormânt și S-a pogorât la iad exact în aceste două zile.

De ale Cărui Patimi și Înviere să ne învrednicească și pe noi bunul Dumnezeu. Amin.”

Amin!

Mănăstirea Paltin-Petru Vodă publică Demonstrația Învierii, de Părintele Gheorghe Calciu, coleg de temniță cu Părintele Justin: