Precizările lui Vlad Voiculescu au venit după ce în spațiul public a apărut o decizie a Curții de Apel București din 2015, prin care Vasile Voiculescu Iulian, tatăl lui Vlad Voiculescu, a fost declarat colaborator al poliției politice comuniste, el semnând, începând cu 1978, mai multe angajamente cu Securitatea, și oferind informații despre colegii și cunoscuții care ascultau Radio Europa Liberă sau spuneau bancuri cu tentă politică.

”Taică-miu (un intelectual, un ministru, nu își permite să se exprime despre părintele său, public, decât făcând referire la „tatăl meu”, nu ”taică-miu”) nu e perfect și sigur a făcut greșeli (a fi delator sau denunțător nu reprezintă o greșeală oarecare, ci o greșeală care poate distruge destine; este cert faptul că a făcut poliție politică, deci nu a făcut delațiuni formale, inofensive). Nu vreau să comentez în niciun fel decizia respectivă (de ce să nu fie comentată? Dacă tatăl său a fost condamnat pe nedrept?!). Taică-miu a ieșit în stradă în 1989 (a fost în misiune și a fost implicat în diversiunea cu teroriștii care a condus la circa 3.000 de victime?) și a avut un certificat de revoluționar (certificatul de revoluționar presupune: teren sau pământ gratuit la Snagov sau în alte zone privilegiate, spațiu comercial gratis în centrul capitalei și indemnizație de aproximativ 2.200 lei/lună net, timp de 24 de ani, până când a fost deconspirat. Nu a trebuit să restituie terenul, spațiul comercial și banii încasați timp de 24 de ani. De ce nu i-a restituit? Chiar dacă nu era obligat? Mi se pare culmea imoralității să profiți 24 de ani de beneficii fiindcă ai fi fost un revoluționar anticomunist, când tu ai fost, de fapt, un securist al regimului comunist) …o prostie, dacă mă întrebați pe mine, dar asta e altă poveste – și nu îl mai are astăzi. Nu comentez pentru că aș fi tentat să minimizez faptele – știindu-l pe taică-miu și știindu-i pe o bună parte dintre cei despre care se face vorbire acolo – și să pun lucrurile în contextul vieții tatălui meu, atât cât îl cunosc, cu bune și cu rele. Știu însă că tot în acele vremuri au fost mulți oameni care nu au acceptat să facă niciun compromis, niciodată. Oameni care au refuzat orice colaborare cu organele securității, indiferent de consecințe. Mă înclin în fața lor. Nu știu dacă eu aș fi avut această tărie în acele vremuri, deși sigur, mi-ar plăcea să cred că aș fi avut-o (alți cetățeni au avut-o; nu se consideră eroi, se consideră oameni normali)”, a mai scris Voiculescu pe Facebook.

Vlad Voiculescu sugerează că apariția în spațiul public a deciziei judecătorești prin care tatăl său a fost declarat colaborator al Securității are legătură cu implicarea sa în politică și cu intenția declarată de a candida la Primăria Capitalei. Când decizi să devii persoană publică, îți asumi și declari ce este în neregulă, nu te ascunzi după degete.

”Sunt deja câțiva ani de când greșeli sau păcate vechi ale unor membri ai familiei mele sunt scoase la suprafață și arătate lumii (Vasile Voiculescu Iulian nu este un oarecare membru al familiei sale, e chiar tatăl său; așchia nu sare departe de trunchi) la pachet câteodată cu mizerii și minciuni fără sfârșit. Toate din cauza mea și a implicării mele. Toate pentru a demonstra că "toți sunt/suntem la fel (tocmai că nu suntem toți la fel: sunt delatori care nu au avut beneficii de revoluționar; apropo de revoluție, o speculație (fără a avea susținerea vreunei dovezi): de unde știm dacă, în calitate de fost colaborator al Securității, tatăl lui Vlad Voiculescu nu a fost implicat în crimele din perioada 22-29 decembrie ’89, când s-au înregistrat aproape 1.000 de morți și peste 2.000 de răniți) și pentru a fi folosite ca intimidare. Ei, bine, nu. Nu suntem toți la fel. Vorbesc în numele meu (teoretic, e posibil ca tatăl său să fie sau să fi fost un demon, iar Vlad Voiculescu să fie un înger. Statistic, se întâmplă mai rar. De obicei, copiii moștenesc și calități și defecte ale părinților. Dar sunt și excepții. După cum se disculpă, nu pare a fi o excepție).”

Iulian Voiculescu a fost prima oară recrutat de Securitate în 1977 și a semnat un angajament cu numele de cod ”Victor”, iar a doua oară în 1980 când era profesor la Tîrgoviște și are dosarul de rețea numărul 231538. În prima perioadă avea ca misiune „supravegherea informativă a unor colegi semnalați cu diverse manifestări ostile”.

În perioada anilor 1980, Securitatea îl folosea pentru ”depistarea tinerilor de pe raza orașului cu preocupări de trecere frauduloasă a frontierei sau de rămânere ilegală în străinătate” și pentru „acoperirea informativă” a formației corale „Cântarea Brănișteană”, în care era membru și care a efectuat mai multe turnee în străinătate, se spune în hotărârea instanței. 

Potrivit sentinței pronunțate de Curtea de Apel București în 2015, tatăl lui Vlad Voiculescu, Vasile Voiculescu Iulian, a semnat un prim angajament cu Securitatea în 1978, pe când era student la Facultatea de învățământ Pedagogic Galați, ”pentru supravegherea informativă a unor colegi semnalați cu diverse manifestări ostile”. 

”Se mai constată că în anul 1981 pârâtul s-a transferat la școala generală din com. Brănești, fiind preluat în legătură de ofițerul care răspundea de această comună și folosit pentru acoperirea informativă în cadrul unității de învățământ și a formației corale ”Cântarea Brănișteană”, în care activa, formație ce a efectuat mai multe turnee peste graniță. Din 1985, titularul s-a angajat în cadrul Policlinicii Balneare Pucioasa, fiind folosit și în Problema SĂNĂTATE, apoi în Problema F.A. (FĂRĂ ANTECEDENTE), observându-se că în acest ultim dosar, există un nou angajament semnat de către titular, pen care acesta a preluat numele conspirativ Victor”, se mai arată în decizia Curții de Apel București.

A avut un alt dosar de rețea cu numărul 213019. Prin delațiunile sale, constată Curtea de Apel, Iulian Voiculescu a ”adus atingere drepturilor și libertăților fundamentale ale omului”, iar ca exemplu este una din persoanele despre au fost furnizate informații, ajunsă în atenția Securității, care i-a deschis dosar de urmărire informativă.

Citez din Sentința Curții de Apel București din 11 martie 2015: «Potrivit notei din data de 01.07.1982, pârâtul a relatat organelor de Securitate următoarele: ”într-o discuție pe care am avut-o în urmă cu circa o lună și jumătate cu un membru al formației corale Cântarea Brănișteană (…) am aflat că acesta a audiat emisiunile religioase transmise în zilele de Paști la postul de radio Europa Liberă. Acesta era impresionat de calitatea acestor emisiuni (dictatorul Ceaușescu și regimul comunist era făcute praf și pulbere la Radio Europa Liberă. Cine asculta Radio Europa Liberă însemna că era împotriva lui Ceaușescu și a regimului comunist, deci nu era demn de niciun fel de încredere, inclusiv de încrederea de a fi trimis în turneu în străinătate cu formația corală Cântarea Brănișteană, existând riscul ca acea persoană să rămână ilegal în străinătate, deci nu se recomanda ca acea persoană să primească viza favorabilă de la Securitate pentru a primi pașaportul pentru a pleca în străinătate), /…/ Urmează să reiau discuțiile cu acesta, pentru clarificarea acestor date și stabilirea poziției lui prezente, după începerea repetițiilor, când voi avea contact cu el (la clarificarea căror date se referea tatăl lui Voiculescu? La credința religioasă care era considerată de regimul comunist ca o formă de „misticism”, de negare a ateismului științific pe care se baza ideologia comunistă?)”.» 

Iată un alt fragment din Sentința Curții de Apel București referitoare la tatăl ministrului Voiculescu: «Potrivit notei din 26.01.1984, furnizată de către pârât Securității sub numele conspirativ ”VICTOR”, identificată în dosarul nr. I 325538, al cărui titular (numitul NJ, victima tatălui lui Voiculescu) a fost urmărit de Securitate pentru MANIFESTĂRI DEOSEBIT DE DUȘMĂNOASE LA ADRESA CONDUCERII DE PARTID ȘI DE STAT (prin conducerea de partid și de stat se înțelegea de fapt dictatorul Nicolae Ceaușescu) și pentru întreținerea de legături neoficiale cu cetățeni străini (conform legii de atunci, orice conversație cu un cetățean străin, chiar și una banală purtată pe stradă cu un turist care te întreba unde e Muzeul de Artă, trebuia raportată în scris la Circa de Miliție la care erai arondat), pârâtul a semnalat Securității următoarele aspecte: ”în urmă cu o săptămână, cu ocazia spectacolului omagial prilejuit de sărbătoarea Unirii Principatelor, la care a participat și corul din Brănești, la Târgoviște, am fost de față când numitul NJ a spus, printre alte glume, și un banc pe temă politică. Prin acest banc respectivul a ironizat unele persoane din conducerea de partid și de stat (în anii 80, foarte mulți oameni spuneau în cadru colegial sau familial bancuri în care Elena și Nicolae Ceaușescu erau de obicei ironizați pentru incultura lor, ambii neavând decât patru clase primare. Asemenea bancuri inofensive erau considerate manifestări deosebit de dușmănoase la adresa conducerii de partid și de stat. Menționez că, din informațiile mele, nu se făceau bancuri decât cu Ceaușescu și cu soția acestuia, Elena, „analfebeta” devenită „academician, doctor Honoris Causa, savant de renume mondial”. Evident, persoanele denunțate erau urmărite de Securitate și erau prejudiciate în diverse moduri.”»

”Curtea Constată că informațiile furnizate de pârât au vizat îngrădirea dreptului la viață privată, prevăzut la art. 17 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice”.

Fiindcă "Nu poți să-ți iubești patria legat la ochi (Federico Garcia Lorca)”, aș îndrăzni să îi solicit domnului Vlad Voiculescu să regrete și să condamne public infracțiunile morale grave comise de tatăl său, Vasile Voiculescu Iulian, care a colaborat cu Securitatea sub numele de cod „Victor”, lucru adeverit în urma verificărilor din anul 2014 de către Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) la cererea Secretariatului pentru revoluționari, și care, potrivit Sentinței Curții de Apel București din 11 martie 2015, a fost un informator al Securității între anii 1977-1989 care a făcut deosebit de mult rău semenilor lui prin delațiunile sale.

I-aș mai solicita domnului Voiculescu, de asemenea, să-l convingă pe tatăl dumnealui să-și ceară public iertare față de victimele delațiunilor sale și, având în vedere faptul că din cauza răului făcut semenilor i s-a anulat certificatul de revoluționar, să dea înapoi statului român toți banii obținuți ca indemnizație de revoluționar (circa 2.000 lei/lună venit net) după revoluția-lovitură de stat din decembrie 1989 la a cărei reușită a contribuit, probabil involuntar. 

De asemenea, tatăl domnului Vlad Voiculescu ar putea să înapoieze statului român terenul obținut gratuit (lângă București; care este concret adresa (strada, numărul)? Probabil în valoare de zeci de mii de euro? De câți metri pătrați?), spațiul comercial obținut gratuit (în București? Unde, concret? Poate în valoare de peste o sută de mii de euro, de câți metri pătrați?).

Mă întreb – de ce actualul ministru al Sănătății nu a recurs la gestul potrivit înainte de 20 mai 2016, când a ocupat pentru prima dată funcția din prezent? Președintele PLUS București, Vlad Voiculescu, a scris despre calitatea de colaborator a tatălui său cu Securitatea comunistă, susținând că, pe vremea când era monitor de schi a dat declarații despre străini și subliniind că el dă socoteală în fața oricui doar despre faptele sale. Nu trebuie să dea socoteală pentru faptele reprobabile ale tatălui său, trebuie doar să le regrete și să le dezavueze. A avut timp șapte ani; de ce nu a făcut-o până acum? Alexandru Paleologu a declarat imediat după revoluție că, fiind deținut politic, a fost obligat să devină informator al Securității. 

Nu este primul scandal legat de fosta Securitate comunistă cu care este asociat PLUS, partidul condus de Dacian Cioloș, în alianță cu USR. În 2019, la scurt timp după lansarea formațiunii, istoricul Marius Oprea, care a scris constant despre fosta Securitate comunistă, l-a acuzat pe Dacian Cioloș, într-un text publicat pe data de 18 ianuarie, că și-a înregistrat partidul PLUS cu ajutorul casei de avocatură „Iordache & Partners”, fondată de Alexandru Iordache, despre care spune că a fost maior de Securitate și coordonatorul anchetei penale la care a fost supus în 1988, cu un an înainte de Revoluție.

Oprea a dezvăluit că secretarul general al partidului condus de Dacian Cioloș este fiul maiorului de Securitate, Adrian Alexandru Iordache, care este și managing partner la casa de avocatură a firmei, iar vicepreședinte al partidului PLUS este nora fostului securist.

EVZ Transilvania