Care va fi deznodământul Războiului din Ucraina? Și, mai ales, cât timp va mai dura? Pentru că fiecare zi cu care se prelungește are o importanță covârșitoare pentru soarta Lumii.

Dictatură Sanitară, pe care am experimentat-o timp de doi ani, este pe moarte, în ciuda încercărilor disperate ale unora de a o resuscita.

Dictatura Climatică, împreună cu surata ei, Dictatura Digitală, se află deocamdată în fașă. Abia dacă gânguresc și deja miros urât, cu toată mulțimea de moașe care stă să le schimbe pamperșii.

Adevăratul eveniment al momentului este Războiul din Ucraina. Deznodământul și mai ales Durata lui vor fi decisive pentru felul în care va arăta Lumea peste câțiva ani.

Pentru împărțirea sferelor de putere politică, economică, militară, ideologică.

Prezentam zilele trecute o analiză a geopolitologului francez François Martin, care enunța argumentele pentru războiul din Ucraina va dura mulți ani de acum încolo.

Iată și un punct de vedere diametral opus, prezentat de istoricul și economistul american Robert Freeman, care argumentează la fel de aplicat că războiul se va termina curând. Un text pe care l-am tradus mai jos pentru cititorii ActiveNews.

Fiecare este liber să judece cu propria minte care dintre cele două posibilități este mai probabilă.

*

Când președintele celei mai sărace și mai corupte țări din Europa este primit și ovaționat în picioare de membrii Camerelor reunite ale Congresului SUA, iar numele său este plasat alături de cel al lui Winston Churchill, realizezi că am atins Culmea Zelenski.

Am asistat la o exagerare grotescă, aproape halucinantă. Depășită probabil doar de rușinoasa împingere a țării în războiul împotriva Irakului, în 2003.

Parafrazând-o pe Getrude din Hamlet:„Cred că presa prea exagerează”.

Să ne amintim că înainte de a ajunge președinte al țării sale, cea mai mare realizare a lui Volodimir Zelenski era abilitatea de a cânta cu penisul la pian. Nu glumesc.

A candidat cu un program promițând că va realiza reunificarea pașnică a Ucrainei și îmbunătățirea relațiilor cu Rusia. Nici acum nu glumesc.

A ajuns un fel de George Washington, FD Roosevelt și Douglas MacArthur la un loc, în fața căruia se ploconesc toți mai-marii lumii.

De aici, singura cale care îi rămâne lui Zelenski e doar în jos.

Iar acest lucru se va petrece cu siguranță. Curând.

Iată o serie de adevăruri incomode pe care presa slugarnică, funcționând pe post de serviciu de PR pentru industria de armament, nu vrea să le știți.

Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a lăsat recent să îi scape că armata ucraineană a pierdut peste 100.000 de soldați în opt luni, de la începutul războiului.

În cei nouă ani de război în Vietnam, Statele Unite, cu o populație de șase ori mai mare decât a Ucrainei, au pierdut în total 58.220 de oameni.

Cu alte cuvinte, Ucraina pierde soldații într-un ritm de 141 DE ORI MAI MARE decât americanii în Vietnam.

Opinia publică americană s-a întors împotriva administrației de la Washington când băieții albi din clasa de mijloc au început să se întoarcă acasă în saci morturari.

Cineva care are mai mult de o jumătate de creier poate gândi că astfel de pierderi în Ucraina pot să dureze?

Are cineva un alt plan, care să evite un asemenea masacru?

Von der Leyen este una dintre persoanele publice cele mai viclene din lume. Ce a făcut ea a fost să pregătească bazele retragerii occidentale din Ucraina și încetarea războiului.

Dacă priviți realitățile din teren și nu propaganda amplificată și ventilată de presă, puteți înțelege de ce.

În câteva săptămâni, Rusia, cu rachetele sale hipersonice, a distrus jumătate din infrastructura electrică a Ucrainei. În pragul iernii.

Ea poate la fel de ușor să elimine și cealaltă jumătate, prin bombardamente eficiente, aducând Ucraina înapoi în epoca de piatră. Asta se dorește?

Ceea ce este uluitor, ba chiar înspăimântător, este că nici Ucraina, nici Occidentul nu au mijloace de apărare împotriva acestor rachete hipersonice.

Zboară atât de repede și pe traiectorii variabile încât nu pot fi doborâte nici măcar de cele mai moderne sisteme occidentale.

Ele reprezintă una dintre cele mai mari asimetrii în domeniul capacității de distrugere din toată istoria războiului. Eclipsată poate doar de deținerea bombei atomice de către Statele Unite la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial.

Repet: NU există apărare eficientă împotriva lor. Rușii au. Ucrainenii nu. Game Over.

Puteți pricepe acum de ce liderii occidentali încep să se trezească?

Pe front, ucrainenii au probleme să își procure până și armele convenționale pentru a se apăra. Furnizorii americani de arme lucrează 24 de ore din 24 pentru a înlocui propriile rezerve și pe cele ale țărilor occidentale care au trimis arme Ucrainei.

Însă restanțele se pot recupera doar în ani de zile.

Un titlu recent din Wall Street Journal afirma: „Europa trimite arme Ucrainei dar rămâne fără muniție”.

Statele Unite au angajat în favoarea Ucrainei 112 miliarde de dolari. Inclusiv cei 45 de miliarde de dolari care au fost strecurați în proiectul legii de finanțare „omnibus”, pentru a se asigura că o Cameră a Reprezentanților controlată de Republicani nu va reduce substanțial această finanțare.

Această sumă înseamnă peste 10 miliarde de dolari pe lună, de la începutul războiului, în februarie.

Fără a mai pune la socoteală subvențiile, atât materiale cât și financiare, ale UE, care înseamnă și ele alte câteva miliarde de dolari pe lună.

Fără aceste subvenții, Zelenski nu ar fi rezistat în război nici măcar o lună de zile. Câte ore credeți că va rezista, în momentul în care robinetul de bani se va închide? Și acest lucru se va întâmpla cu siguranță.

Europenii încep să înțeleagă că continentul lor este pe cale să se dezindustrializeze. Dat efectiv cu o epocă înapoi, din punct de vedere economic, ca urmare a dorinței lor de a servi ca marionete pentru războiul imperialist al SUA împotriva Rusiei.

Nici măcar ei, atât de supuși dominației americane, nu sunt dispuși să comită o sinucidere colectivă în numele Statelor Unite.

Francezul Macron și germanul Scholz sugerează că trebuie făcute niște înțelegeri cu rușii pentru a se ajunge la o rezolvare pașnică a războiului.

Într-o intervenție televizată, Macron a lăsat să se înțeleagă că o Rusie antagonizată nu servește intereselor de securitate ale Europei.

„Trebuie să fim pregătiți să dăm garanții Rusiei atunci când va reveni la masa negocierilor.”

Scholz a fost și mai precis. Într-unarticol publicat în Foreign Affairs, el a afirmat:

„Trebuie să revenim la acordurile pe care le-am încheiat în deceniile trecute și care au reprezentat baza ordinii și păcii în Europa.”

Aceasta reprezintă o repudiere directă a poziției maximaliste a Statelor Unite de dinainte de război, conform căreia necesitățile de securitate ale Rusiei nu interesează un NATO pus pe prădăciune.

Până și secretarul de stat american, Antony Blinken, ridică ideea concesiilor teritoriale.

Într-un articol din Wall Street Journal, Blinken afirmă:

„Obiectivul nostru... este să recuperăm teritoriile care au fost luate (Ucrainei) după 24 februarie.”

Observați un semnificativ pas înapoi față de poziția anterioară a SUA, potrivit căreia toate cuceririle rusești de după 2014, inclusiv Crimeea, trebuie anulate ca o precondiție pentru a avea loc negocieri

Și nu este decât prima mișcare a lui Blinken. Alte concesii vor urma cu siguranță, pe măsură ce cuceririle Rusiei vor crește și probabilitatea ca ele să fie recuperate va scădea.

Considerați acești patru factori puși laolaltă:

-       pierderi masive și nesustenabile de soldați;

-       asimetrii teribile și imposibil de contracarat în capacitatea de distrugere;

-       incapacitatea de a furniza chiar și arme convenționale defensive;

-       sprijin redus drastic din partea celor mai importanți aliați.

Vi se pare că toate astea sună a formulă câștigătoare pentru un război? Nu.

Este formula perfectă pentru a PIERDE un război. Drept care Von der Leyen, Macron, Scholz și Blinken pregătesc terenul pentru a ieși din el.

Valul se prăvălește peste Zelenski. Curând, el va rămâne în memorie ca răspuns la Jeopardy:

„Singurul lider de stat cunoscut ca fiind capabil să poată cânta la pian cu penisul.”

Ding.

„Concurentul nr. 3?”

„Cine este Volodimir Zelenski?”

Pacea va fi declarată în curând. Rusia va păstra Donbas și Crimeea ca o recunoaștere a realităților din teren. Este în interesul tuturor părților.

Donbasul este rusesc din punct de vedere etnic, lingvistic, cultural și religios. De aceea a votat masiv pentru a se integra în Rusia.

În plus, dacă Kievul i-ar fi iubit atât de mult pe cei de aici, nu ar fi ucis 14.000 dintre ei în ultimii opt ani. Și nu ar fi reluat bombardamentele masive la începutul lui februarie 2022, înainte de invazia Rusiei.

Ucraina va renunța la o viitoare afiliere la NATO. Aceasta este cea mai mare prioritate a lui Putin, și ceea ce a cerut – și a fost refuzat – în solicitarea sa către SUA și NATO din decembrie 2021, înainte de a declanșa invazia.

Dacă Rusia își începe ofensiva de iarnă atât de temută, așa cum mulți se așteaptă, generalii ucraineni îl vor răsturna pe Zelenski printr-o lovitură de stat ca să nu își mai trimită la nimicire sigură soldații care le-au mai rămas.

Marile corporații cerealiere și farmaceutice americane vor cumpăra terenuri agricole în Ucraina – printre cele mai bune din lume – aproape pe gratis.

Acesta este Modus Operandi standard al hoitarilor din SUA, care apar imediat după un masacru.

Fabricanții de arme americani vor căuta și vor participa la crearea unei noi isterii belicoase, așa cum au procedat în Ucraina, la mai puțin de un an după umilitoarea retragere a SUA din Afganistan.

Rusia și China, aruncate de SUA una în brațele celeilalte, vor continua să aglutineze în jurul lor țările din Sudul Global într-un bloc anti-occidental, angajat într-o colaborare mutual profitabilă.

Statele Unite și aliații lor cei mai apropiați, se vor adăposti între zidurile pe care le-au construit în jurul unei părți tot mai mici din economia mondială și pe care încă o pot gestiona și exploata ca pe propriul buzunar.

Ucraina se va dovedi un punct de cotitură în destrămarea hegemoniei americane asupra afacerilor mondiale, instituită în 1945.

Opinia publică americană nu este pregătită psihic pentru o asemenea prăbușire. Însă acesta este costul vieții în lumea fantastică pe care o creează presa, pentru a menține această opinie publică în ignoranță, în teamă, în confuzie, distrată și distrasă.

În fine, neo-conservatorii care au împins Statele Unite în dezastrele în serie din Afganistan, Irak și acum Ucraina, cu costuri pentru țară de zeci de trilioane de dolari și pagube chiar mai mari ca urmare a distrugerii imaginii și reputației SUA, vor pretinde ca de obice dreptul la imunitate față de orice responsabilitate pentru a trece cu seninătate la următoarea calamitate.

Trebuie să fim vigilenți la viitoarea lor stratagemă de a jefui Trezoreria și a pune interesele lor private înaintea celor naționale.

Ea va veni cu siguranță.