Zelenski se întoarce din SUA fără să fi atins nici unul dintre obiectivele pe care și le-a propus la plecare. Iar sfârșitul războiului pare mai aproape.
Un editorial publicat de ziarul ucrainean Strana pe care l-am tradus pentru cititorii ActiveNews.
*
Vizita lui Zelenski în Statele Unite, care se încheie astăzi, a fost inițial prezentată de echipa președintelui ucrainean ca „istorică” și „un punct de cotitură”.
După cum s-a mai spus, Zelenski urma să îi prezinte lui Biden pentru a fi aprobat un „plan de victorie”, precum și să obțină permisiunea de a folosi armele cu rază lungă de acțiune asupra teritoriului Federației Ruse.
Însă nu a fost acordată nici o autorizație pentru loviturile cu rază lungă de acțiune iar presa occidentală, citând oficiali americani, s-a arătat foarte sceptică cu privire la „planul de victorie”.
Chiar și un comentariu oficial al Casei Albe a exprimat puțin entuziasm cu privire la acest plan, calificându-l drept un „ansamblu de inițiative” care mai trebuie studiate și discutate.
Este adevărat că Statele Unite au anunțat alocarea a aproape 7 miliarde de dolari pentru Ucraina, însă aceasta nu este rezultatul actualei călătorii a lui Zelenski, ci doar punerea în aplicație a unor decizii anterioare luate de Washington.
Doar anunțul a coincis cu vizita.
În plus, și mai rău pentru Zelenski, o serie de publicații occidentale au vorbit despre decepția liderilor occidentali la adresa sa și despre necesitatea unei schimbări de strategie în război.
New York Times și The Economist au vorbit, între altele, despre acest subiect.
Articolul din The Economist vorbește direct despre imposibilitatea atingerii obiectivului de a se reveni la granițele din 1991 și cere definirea unei ținte mai realiste ca fiind cea principală – stabilizarea frontului, pentru a opri războiul pe liniile actuale și a construi un „stat democratic prosper”, ceea ce va constitui adevărata victorie pentru Ucraina.
Aceste afirmații contrazic în mod direct „formula de pace” a lui Zelenski, care prevede restituirea teritoriilor și revenirea la frontierele din 1991.
Formal, actualele autorități americane (spre deosebire de Trump) susțin această formulă. Însă, după cum putem vedea, ideea „schimbării conceptului” se aude din ce în ce mai tare în presa occidentală.
În plus, potrivit unor informații neoficiale, o serie de lideri occidentali, inclusiv cancelarul german Olaf Scholz, sunt și ei solidari cu poziția de a opri războiul de-a lungul actualei linii a frontului.
Un posibil motiv îl reprezintă impasul în care se află conceptul anterior al Occidentului asupra războiului din Ucraina: de a provoca o înfrângere militară zdrobitoare Federației Ruse de către forțele ucrainene fără o intervenție directă a trupelor NATO și fără escaladarea relațiilor cu Rusia.
Situația actuală de pe frontul din Ucraina este gravă. Nu este clar dacă și când va începe în Rusia un fel de revoltă internă în Rusia (care a fost sperată de la începutul invaziei).
Drept urmare, Occidentul se confruntă acum cu o alegere strategică:
- să escaladeze, cu disponibilitatea, pe termen lung, de a intra în război cu Rusia (până acum, o astfel de disponibilitate a țărilor NATO nu se vede);
- să continue actuala strategie a unui război de lungă durată, cu speranța că, mai devreme sau mai târziu, Rusia va ceda sub povara problemelor de război (dar nu se știe dacă acest lucru se va întâmpla, după cum nu e clar nici dacă situația din Ucraina nu se va deteriora în continuare);
- să oprească războiul de-a lungul actualei linii a frontului.
Pe 12 octombrie, Biden se va deplasa în Germania, unde se va întâlni cu Scholz, Zelenski și ceilalți aliați occidentali. Este posibil ca aceste probleme strategice să fie discutate acolo.
În paralel, un alt proces se află în desfășurare: țările din Sudul Global și-au intensificat eforturile pentru a pune capăt războiului cât mai curând posibil.
Conform relatărilor de presă, China își pregătește noul plan de pace pentru a opri războiul pe actuala linie a frontului.
Propuneri similare sunt auzite și din partea Braziliei.
Toate aceste inițiative ar urma să fie prezentate la summit-ul BRICS de la Kazan, din 20 octombrie. Dacă aceste inițiative vor fi sprijinite de Rusia, situația se va schimba semnificativ.
Acest lucru va consolida poziția celor forțe din Occident care sunt în favoarea opririi războiului. Iar dacă acestea reușesc să convingă liderii principalelor țări occidentale, drumul către sfârșitul ostilităților ar putea să nu fie atât de lung pe cât pare acum.
Desigur, această opțiune este departe de a fi sigură. Părțile aflate în război în Ucraina, Occidentul și Rusia, vor încerca cu siguranță să ucidă din fașă orice acord (și au reușit aproape întotdeauna în trecut).
Cu toate acestea, după vizita lui Zelenski în SUA și decizia de a nu aproba atacurile cu rază lungă de acțiune (deși această posibilitate nu a fost eliminată total), probabilitatea opririi războiului a crescut.
Iar, în această privință, vizita lui Zelenski în SUA poate deveni un „punct de cotitură”, deși nu în sensul sugerat inițial de Kiev.
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
*”Ființa umană are o problemă: nu poate suporta prea mult adevăr. În consecință, deoarece ființa umană nu poate suporta atât de mult adevăr, sistemul ei mental se plasează într-o zonă de siguranță. Profetul sau credinciosul au o problemă: vor să afle adevărul. Din moment ce vor să cunoască adevărul, ei sunt total separați de societate, pentru că societatea nu trăiește în adevăr, ci trăiește într-un sistem de securitate întunecat. În consecință, credinciosul este ca un nebun în societate. Nimeni nu-l înțelege pentru că, în realitate, din moment ce societatea este nebună, trebuie să-i eticheteze pe cei care sunt într-adevăr sănătoși la minte, drept nebuni. Treaba este deci că societatea cea nebună îi face nebuni pe cei care văd realitatea. Dacă vezi realitatea în profunzimea ei, ești foarte marginalizat în societate, pentru că, pe de-o parte societatea nu poate tolera atât de multă realitate și, pe de altă parte, oamenii trebuie să se amăgească pe ei înșiși pentru a continua să trăiască. Problema societății este că nu poate revela atâtea amăgiri de sine. Dacă credinciosul vrea să intre în contact cu Dumnezeu, trebuie să scape de sistemele de auto-amăgire, cel puțin de propriile auto-amăgiri. Care este rădăcina auto-amăgirii? Mintea! De ce este mintea concepută pentru sistemul de auto-amăgire? Pentru SUPRAVIETUIRE! În consecință, mintea umană ne face să participăm la toate auto-amăgirile societății, pentru a nu fi lăsați în afara sistemului. Așadar problema credinciosului este că poate să ajungă să trăiască o viață dublă. El este atât de legat de esență, încât i se pare că întreaga lume este o minciună. Și este într-adevăr o minciună, dar ești nevoit să trăiești în lume ca și cum ar fi adevărată. Prin urmare, viața credinciosului este foarte complicată, pentru că el trebuie să trăiască într-o minciună despre care știe că este o minciună și trebuie să trăiască în interiorul unui adevăr, care nu poate fi împărtășit cu nimeni.
Oare?
Armele (rachetele cu raza lunga de actiuine) le au; acum au primit acceptul pentru livrarea de munitie pentru acestea!
Ce le mai trebuie?
Acceptul utilkizarii lor?
Daca vor face ce le trece prin cap, ca Netanyahu?
Să crape cu capul piatra-n patru și capra vecinului!
Totul este o minciuna pe fondul distrugerii țării al Carei subsol si sol aparține SUA care continua sa facă trafic de droguri si arme pe fondul necontrolarii la granița. toți sintem vinovați ca privim de pe margine. Iar cei care spun ca au un DUmnezeu mint. Le este frica de moartea mai mult decit de blestmul cerului. NImeni nu a mișcat un deget după Olimpiada satanica. Banul , ierarhizarea , aroganțele au fost mai importante decit DUmnezeu. Ferească de răzbunarea CELUI DE SUS>> PIna atunci somn ușor popor roman ... !!!
Să îi zicem și noi Piticului Comic Zelenski tot circaci?