Președintele ucrainean (de frică să nu-și piardă scaunul) și liderii europeni (de frică să nu se prăbușească făcătura lor birocratică numită UE) au ales confruntarea cu Trump. Efectul poate fi teribil.
Un editorial al publicației ucrainene Strana, pe care l-am tradus pentru cititorii ActiveNews.
*
Discursul susținut de președintele ucrainean Volodimir Zelenski la Summitul pentru Securitate de la München a fost formulat pe un ton pur conflictual față de președintele SUA, Donald Trump.
Zelenski a cerut ca Trump să nu înceapă negocieri cu Putin până când Washingtonul nu convine cu Ucraina asupra unei poziții comune (deși Trump încălcase deja această cerință, sunându-l mai întâi pe Putin).
Zelenski a repetat acuzațiile europene la adresa președintelui SUA, afirmând că „nu l-a auzit niciodată pe Trump spunând că este nevoie ca Europa să aibă un loc la masa negocierilor”, a pus la îndoială faptul că America are nevoie de Europa ca aliat și a îndemnat UE „să se bazeze pe propria forță” și să își creeze propria armată, în care să fie incluse și forțele armate ucrainene.
Dacă adăugăm respingerea de către Zelenski a acordului privind minereurile, promovat activ de Trump (presa occidentală susține că președintele ucrainean a cerut ca SUA să ofere un fel de garanții de securitate în schimbul zăcămintelor), atunci obținem o imagine a unui refuz aproape total al agendei lui Trump pentru Ucraina – pacea rapidă bazată pe compromisuri cu Putin, zăcămintele, relațiile cu Europa etc.
Am scris deja că acest lucru este exact ceea ce Zelenski a fost împins în mod activ să facă (să respingă apelurile lui Trump pentru începerea imediată a negocierilor pentru a pune capăt războiului), cu o zi înainte, de către „partida războiului” din Occident, care a lansat o campanie masivă de răspândire în presă a ideii de „trădare” de către Trump, după apelul telefonic al președintelui american către Putin.
Și, cel puțin pentru moment, se pare că Zelenski a cedat în privința acestui subiect și a decis într-adevăr să-l „refuze” pe Trump. El crede probabil că, punând presiune pe Trump, împreună cu Europa, își va putea consolida poziția de negociere.
Totuși, există un risc foarte mare.
În primul rând, nu se știe cum va reacționa Trump la acest gen de acțiuni și declarații ale Zelenski.
Judecând după discursul lui Vance la München, dezacordurile dintre SUA și Europa escaladează cu rapiditate, iar încercarea președintelui ucrainean de a se baza pe sprijinul UE și al Marii Britanii poate avea efectul opus la Washington – să înrăutățească brusc atitudinea SUA față de guvernul ucrainean și să-l determine să exercite presiuni dure asupra Kievului prin, spre exemplu, blocarea livrărilor de arme.
În al doilea rând, poziția UE este departe de a fi clară. Confruntate cu creșterea tensiunilor cu SUA, multe țări europene ar putea decide că un război pe două fronturi – cu Rusia și cu SUA – este prea mult pentru Europa.
Acestea ar putea încerca să restabilească relațiile cu Rusia cât mai curând posibil, pentru a minimiza amenințarea unui conflict direct și pentru a obține beneficii economice, prin reluarea livrărilor de energie rusească.
Chiar și dacă nu luăm în considerate un asemenea scenariu, Europa singură, fără ajutorul Statelor Unite, nu este în măsură să furnizeze Kievului toate echipamentele militare necesare pentru continuarea războiului.
Zelenski însuși recunoaște acest lucru. Ceea ce înseamnă că, un refuz al lui Trump de a mai oferi ajutoare poate avea cele ma grave consecințe pentru Ucraina.
În general, situația este extrem de dificilă, iar Zelenski își asumă un mare risc.
În ceea ce privește un astfel de joc „all-in”, merită amintit discursul său de la München, de acum exact trei ani, din februarie 2022.
Potrivit relatărilor din presa occidentală, Scholz și alți politicieni europeni au încercat să îl convingă pe președintele ucrainean să își anunțe renunțarea de a adera la NATO, lucru care, în opinia lor, ar fi prevenit războiul.
Dar Zelenski nu numai că nu a făcut acest lucru, dar, în discursul său, a sugerat chiar posibilitatea de a începe demersurile de a primi înapoi armele nucleare.
Lucru care a fost imediat inclus de Putin pe lista pretextelor pentru a invada Ucraina.
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
Vizita domnului vicepreședinte JD Vance în Germania a arătat că Europa democratică -poporul european are un aliat impotriva marxistilor de la Bruxelles.
N-o să fie vreun război, sunt aiureli marxistii
- vrem NATO? (oricum pe ducă) Implicit vrem sprijin/apărare și deci rămânem parteneri cu SUA!
- vrem UE? (oricum pe ducă) Implicit rămânem sclavi și striviți de totalitarism!
Nu putem evita aste două entități până ce nu se dezmembrează ele de la sine! Cum sigur se vor dezmembra - așa trage vântul pe sub uși - ar fi totuși bine să punem piciorul în prag și să ne propunem ca țară stăpână pe ea însăși, la egalitate cu țările care au guvernanți cu scaun la cap!
De la noi avem de pus în joc un singur zdravăn și cu idei clare, informat si patriot. Cat ar fi el de simpatizant cu un trecut, trecut ca razboaiele punice!
Ce a fost știm, mai mult sau mai puțin.
Ce este știm este minciună prezentată ca adevăr de aceiași care refuză să caște ochii și să-și deschiză mintea la adevărul evident care pentru ei e înșelătorie! Adică fix cum sunt ei, delincvenți!
Ce va fi? Va fi rezultatul ori a continuării minciunii, deci SFÂRȘITUL! Ori va fi rezultatul schimbării datorat “trezirii în conștiință” a majorității românilor, a acelor cu bun simț, respectuoși, cinstiti, muncitori, școliți și pe cât posibil cu experiență.
Ticalosii ori se uită pe geam, ori dindărătul gratiilor!
Doamne Ajută România și românii să aibă ca Președinte pe Domnul Călin GEORGESCU, în sufletele majorității românilor DEJA PREȘEDINTE!
Chiar și cei mai mari susținători ai menținerii unei legături strânse cu SUA știu că Europa nu își poate permite să rămână dependentă.
Dimitar Bechev
Senior Fellow at Carnegie Europe
Published On 16 Feb 2025
https://www.aljazeera.com/opinions/2025/2/16/europes-trump-dilemma
Președintele american Donald Trump a anunțat că intenționează să discute despre „pacea în Ucraina” cu președintele rus Vladimir Putin în cadrul unei posibile întâlniri la Riad, în Arabia Saudită. Întâlnirea celor doi lideri ar putea da rezultate - sau s-ar putea dovedi un eșec total, la fel ca summitul lor de la Helsinki din 2018.
Dar ceea ce contează este că anunțul bombă al lui Trump a supraîncărcat o conversație în Europa cu privire la ce să facă cu un aliat din ce în ce mai puțin demn de încredere. Faptul că un președinte american ar putea să contemple, ca să nu mai vorbim de a influența, un mare târg geopolitic în Europa peste capul europenilor a provocat frisoane multora, la fel ca și perspectiva de a fi lăsat singur în fața unei Rusii ostile și agresive.
Discuțiile privind modul de a răspunde la această situație dificilă par să se fi împărțit în două linii de gândire.
Una presupune că singura opțiune realistă este să îmbrățișăm tot mai strâns Statele Unite în speranța că retragerea strategică nu va avea loc niciodată. Acest lucru implică ignorarea năzbâtiilor retorice ale lui Trump și, dacă este necesar, satisfacerea ego-ului său de mărimea Siberiei și îndeplinirea unora dintre cererile pe care le face.
Pentru a-i face pe plac președintelui SUA, unii au sugerat reducerea tarifelor pentru mașinile fabricate în SUA sau achiziționarea unor volume mai mari de gaze naturale lichefiate de peste Atlantic. Toată lumea este de acord că statele europene ar trebui să cheltuiască mai mult pentru apărare, în special pentru armele fabricate în SUA. Polonia, Republica Cehă și România s-au alăturat deja listei de așteptare pentru a achiziționa F-35, un avion de luptă de ultimă generație al producătorului american de apărare Lockheed Martin.
Ucraina este, de asemenea, un membru mândru al acestui grup. Președintele ucrainean Volodymyr Zelenskyy a început să îl curteze pe Trump cu mult înainte ca acesta să câștige alegerile americane din noiembrie. Se pare că propunerea sa de a acorda SUA acces la minereurile esențiale ale Ucrainei a atras atenția contingentului „Make America Great Again” (MAGA) și a președintelui SUA însuși.
Desigur, Zelenskyy nu a fost informat cu privire la convorbirea președintelui SUA cu Putin. Sentimentul de trădare este real. La Conferința de securitate de la Munchen de la începutul acestei săptămâni, președintele ucrainean a făcut apel la unitatea europeană, într-o respingere clară a discursului de dezbinare susținut de vicepreședintele lui Trump, JD Vance.
Cu toate acestea, Zelenskyy va continua să facă lobby pe lângă Trump, cunoscut pentru mercurialul său, precum și pe lângă republicanii de modă veche din administrația SUA, precum secretarul de stat Marco Rubio și consilierul pentru securitate națională Mike Waltz, pentru a modela poziția SUA. La München, președintele ucrainean s-a întâlnit cu un grup de senatori republicani, printre care Lindsey Graham, care au solicitat extinderea sprijinului SUA pentru armata ucraineană.
Kremlinul și mulțimea MAGA par să creadă că ucrainenii au o capacitate de acțiune redusă sau inexistentă. Dar trei ani de război arată contrariul. Pentru ca o încetare a focului să funcționeze, Ucraina ar trebui să se implice și să fie prezentă la masă - un punct pe care Zelenskyy l-a exprimat foarte clar la München.
Acestea fiind spuse, este destul de puțin probabil ca Trump să accepte Kievul. Reducerea sprijinului este o direcție politică pe care o îmbrățișează, iar electoratul său este de acord cu aceasta.
Acesta este motivul pentru care există o a doua linie de gândire în Europa, care pledează pentru încetarea dependenței Europei de SUA. Un susținător de lungă durată al acestei poziții este președintele francez Emmanuel Macron. Într-un interviu recent cu Financial Times, Macron a reînnoit apelurile pentru autonomie strategică în domenii critice, precum apărarea și tehnologia. Summitul privind inteligența artificială de la Paris de la începutul acestei luni, împreună cu hotărârea UE de a opune o rezistență dură într-un viitor război tarifar cu SUA, indică faptul că există o dinamică în această direcție.
Macron a fost, de asemenea, primul lider european care a lansat ideea de a trimite trupe europene în Ucraina. Deși nu crede că membrii UE și Regatul Unit ar fi capabili să trimită până la 200 000 de oameni, un număr menționat de Zelenskyy, opțiunea, în ceea ce privește Franța, este foarte mult pe masă.
Macron vede în inițiativa lui Trump o oportunitate pentru europeni de a se „întări” și de a deveni un garant al securității. Ucraina poate deveni astfel calea Europei către relevanța globală.
Desigur, această viziune are o mulțime de puncte slabe potențiale. Macron este vulnerabil pe plan intern și cine îi va succeda la Palatul Elysee este o întrebare pendinte. Germania, care va fi probabil guvernată de Uniunea Creștin-Democrată (CDU) de centru-dreapta după alegerile din 23 februarie, nu este nici pe departe la fel de fermă. Provocarea populistă la adresa superputerii europene poate, de asemenea, să arunce nisip în roți.
Armata europeană nu are capacitatea necesară și depinde prea mult de SUA. Bugetele sunt, de asemenea, tensionate, ceea ce ridică dilema clasică arme vs unt. Frâna datoriei Germaniei, pe care CDU se pare că este reticentă în a o revizui, nu îmbunătățește situația. De asemenea, se adaugă preocupărilor pe termen lung legate de creșterea productivității, inovare și dezvoltare tehnologică, care au fost evidențiate într-un raport din septembrie al fostului președinte al Băncii Centrale Europene, Mario Draghi. Toate acestea ar trebui să reducă așteptările că Europa ar putea juca în aceeași ligă cu SUA și China.
În timp ce UE s-ar lupta să devină o superputere pe scena mondială, dependența sa de SUA este nesustenabilă. Politica „America pe primul loc” a lui Trump va continua în mod inevitabil să-i împingă pe europeni din ce în ce mai mult în direcția preferată de Macron. Concluzia care se desprinde din apropierea SUA de Putin este că vechile reguli și convenții care guvernează relațiile transatlantice nu mai sunt valabile.
Chiar și pentru cei care cred cu tărie în legătura cu SUA, protecția (hedging) - o versiune mai umilă a autonomiei strategice, în esență - a devenit singura opțiune viabilă pe termen lung.
Mai degrabă decât divorțul total și dizolvarea NATO, hedging-ul implică respingerea și condiționarea pe cât posibil a comportamentului SUA. Sau pur și simplu urmărirea unei politici independente, fără a ține cont de ceea ce ar putea gândi Washingtonul cu privire la chestiuni precum China, comerțul sau reglementările din industria tehnologică.
Este probabil să vedem din ce în ce mai multe astfel de situații în viitor, chiar și după mandatul lui Trump.
Opiniile exprimate în acest articol aparțin autorului și nu reflectă în mod necesar poziția editorială a Al Jazeera.
„România va rămâne un partener ferm al Ucrainei, continuând să susțină întărirea capacităților de apărare ale țării vecine, contribuind, astfel, la consolidarea securității regiunii Mării Negre. Stabilitatea acestei zone este crucială pentru întreaga Europă”, a declarat ministrul Tîlvăr. Asta s-a întâmplat ieri, sâmbătă 16 februarie.
https://www.rostonline.ro/2025/02/conferinta-de-securitate-de-la-munchen-ministrul-apararii-angel-tilvar-l-a-asigurat-pe-omologul-ucrainean-ca-romania-va-continua-sa-sprijine-ucraina/
Putin și putiniștii lui vor fi înfrânți în cel mai rușinos mod posibil. Guvernul lui Ciolacu este alături de Ukraina până la ultimul ukrainian. Slava! Slava! Slava! Până-n pânzele albe.
O să avem alegeri libere canci!
https://www.antena3.ro/externe/romania-vrea-sa-participe-la-tratativele-de-pace-pentru-ucraina-emil-hurezeanu-i-am-cedat-una-din-bateriile-patriot-736531.html