De la dărâmarea Zidului Berlinului, Italia a avut 19 guverne. Durata medie de viață a lor a fost de 18 luni.

Demisia depusă joi, 21 iulie, de Mario  Draghi, și acceptată de președintele Italiei, marchează căderea celui de-al 20-lea guvern. Durata sa de viață a fost apropiată de media post ‘89: 17 luni.

Alegerile anticipate sunt inevitabile și ele vor avea loc, cel mai probabil, în toamnă.

Trei partide din coaliția guvernamentală au refuzat miercuri să îi mai acorde încredere lui Draghi. După ce formațiunea 5 Stele i-a retras sprijinul încă de săptămâna trecută, premierul a pierdut ieri și încrederea Ligii lui Matteo Salvini și a partidului Forza Italia condus de Silvio Berlusconi.

Piața a reacționat foarte prost la căderea guvernului: acțiunile s-au prăbușit iar randamentul obligațiunilor a crescut. De asemenea, și piețele europene au înregistrat pierderi însemnate.

Italia este a treia economie ca importanță din Zona Euro, dar nu se află deloc într-o situație roză.

Pe plan energetic, în primul rând, Italia importa 40% din gazele pe care le utilizează din Rusia, până la începerea războiului din Ucraina.

În ultimele luni, Draghi s-a agitat mult pentru a găsi surse alternative. El a fost de pildă în Algeria săptămâna trecută pentru a negocia o mărire a cantității de gaze importate din țara nord-africană, demers se pare încununat de succes.

Draghi anunța încântat luni că Algeria a luat locul Rusiei ca principal furnizor de gaze.

Economia italiană este slăbită și din cauza colosalei sale datorii externe – 150% din PIB (față de 70% în cazul Germaniei, de exemplu).

Inflația a sărit și ea de 8%, cel mai înalt nivel din ianuarie 1986 încoace.

De asemenea, Italia suferă și de pe urma unei capacități foarte mici de a-și reduce deficitele.

Însă, deocamdată, experții financiari spun că criza politică din Italia nu reprezintă un pericol real pentru moneda euro, care a primit un balon de oxigen după ce Rusia a reluat livrările de gaze prin conducta NordStream 1.

Ce se va întâmpla, însă, dacă, dintr-un motiv sau altul, conducta care alimentează Europa (via Germania) seacă la un moment dat?

Nu trebuie uitat că, demisia lui Draghi și criza politică și economică a Italiei vin pe fondul loviturilor grele primite de ceilalți doi piloni ai UE, Germania și Franța.

Germania se confruntă cu o criză economică fără precedent, ca urmare a dependenței sale de gazul rusesc, iar Franța a ieșit din alegerile prezidențiale și generale cu un guvern Macron mult slăbit.

Înaintea celei mai grele ierni din istoria sa, cele trei picioare ale UE, care ar trebui să asigure stabilitatea blocului, se hâțână rău.