În imagine: Reporterul Cristian Botez la România liberă, după 1990 și un extras din ziarul Scânteia Tineretului apărut în data de 18 decembrie 1989
București, 18 decembrie 1989
Pe 18 Decembrie, la București, în dimineața zilei, la prima oară, semnatarul acestui articol, pe atunci technician la Energomontaj și secretar UTC pe întreprindere, ca urmare a popularității în rândul colectivului de peste 500 de oameni, muncitori și funcționari, a fost întors din drumul spre biroul în zona Pieței Sălăjan (Nicolae Grigorescu, acum, n.r.) de către secretarul PCR pe întreprindere, Ștefan Mocanu, de președintele de sindicat Gheorghe Dinu și de inginerul Traian Zahalca, șeful meu, căci voi relata acel moment la persoana I.
Ne-am dus, toți patru, cu metroul, la marea întreprindere a Sectorului 3, în care se afla și Energomontaj, unde, în uriașa sală de festivități fuseseră adunați toți omologii marilor unități economice și institute din sector. La tribună, pe scenă, se aflau în jur de 15 generali de Securitate și Armată, cadre superioare MAI și mai marii PCR din Sectorul 3. Înghiontit continuu de Ștefan Mocanu, mult mai mare decât mine, eu abia având 24 de ani, a trebuit să scap de guma de mestecat și să stau smirnă să ascult timp de două ore discursurile celor de la tribună.
Practic se recunoștea, atunci, deschis că la Timișoara are loc o revoltă, fapt pe care noi îl cunoșteam deja, într-o mica măsură, de la Europa liberă și Vocea Americii. Tensiunea era fantastică. Cei din sală, în jur de o mie de oameni abia dacă respirau. Era clar că se petrecea ceva grav. Aerul devenise greu, aproape palpabil, și parcă reverbera de zgomotul gloanțelor și uruitul tancurilor pe care le auzisem ascultând la volum minim prin dosnice locuri ale apartamentelor noastre reci și cenușii, relatările telefonice către posturile de radio din Vest, din orașul de pe Bega, despre luptele și reprimarea sângeroasă a populației ieșită pe străzi.
Bineînțeles că s-a vorbit atunci de imixtiune unor state, de operațiuni ale agențiilor de informații externe, despre o iminentă invadare a țării, despre pretențiile teritoriale exprimate fățiș de Ungaria, de huligani și derbedei care vandalizau Timișoara. Dar și de „hotărârea Partidului”, personal a lui Nicolae Ceaușescu și a Elenei Ceaușescu de a „înfrânge aceste manifestări dușmănoase împotriva Țării”, chemând oamenii muncii la lupta împotriva dușmanilor.
După încheierea adunării, ne-am retras și am pornit spre întreprindere. Pe peronul metroului, la Republica, Mocanu, șeful PCR la Energomontaj, ne-a strâns mai aproape și șoptit, ne-a spus, după ce ne-a zis „sper că nu e unul dintre noi de la… ochi albaștri”, că, citez, „Fraților, e groasă! Se dărâmă șandramaua!”. Asta, pe 18 decembrie 1989, la București.
Trei zile mai târziu, eu, tânărul tehnician de 24 de ani de atunci la o întreprindere bucureșteană, ziarist mai apoi începând cu 1991 și în prezent reporter special la impact.ro, aveam să pornesc, pe 21 decembrie, imediat după spargerea ultimului miting organizat de Nicolae Ceaușescu, spre Piața Universității. Aveam să rămân, atunci, pe străzi, printre camarazii revoluționari, timp de 18 zile.
Integral la IMPACT.RO
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
Revolutia din 1989 a fost ,,ajutata’’ din exterior & interior, URSS si Occidentul si-au dat mana peste Romania.
Revolta romanilor a fost furata.
Cineva din Timisoara imi spunea : tatal meu lucra la un hotel, in zilele acelea, hotelurile din Timisoara erau pline de turisti, niciodata nu mai fusese asa….’’
Chiar si in text gasim adevarul
,, … fapt pe care noi îl cunoșteam deja, într-o mica măsură, de la Europa liberă și Vocea Americii. …Tensiunea era fantastică.
…. zgomotul gloanțelor și uruitul tancurilor pe care le auzisem ascultând la volum minim ……….’’
,,Revolutia ‘’ din Romania era monitorizata la radio asa cum a fost mai tarziu monitorizata invazia din Irak la TV.
Stăpâne Doamne, Dumnezeul nostru, Părinte, Fiule și Duhule Sfinte venim la tine, Doamne, cu pocăință și durere în inimi, să ne rugăm pentru poporul nostru românesc. Ascultă cerere a noastră, intră Doamne, ca un împărat ceresc în țara noastră și în neamul nostru și-l scapă Iisuse, de uneltirile vrăjmașilor văzuți și nevăzuți. Că prigonește vrăjmașul sufletul neamului românesc și viața lui o calcă în picioare. Făcutu-l-a să locuiască în întuneric ca morții cei din veacuri, și sufletul lui este mâhnit de moarte. Că l-au trădat cei puși de Tine să-l conducă și au uitat că Tu ai spus ca cel ce vrea să fie întâiul, să slujească tuturor. Și ei au știut acest lucru, dar s-au trufit, au uitat de poporul Tău, l-au asuprit și l-au jefuit, l-au vândut altor neamuri și au călcat poruncile Tale, iar pământul acesta, pe care l-ai dat neamului românesc pe veci, l-au înstrăinat. Dar poporul acesta Te slăvește, Doamne, nu numai cu buzele ci și cu inima.
Adu-Ți aminte de el pentru cei ce Te cunosc pe Tine, pentru monahii și monahiile care zilnic se roagă pentru el și pentru rugăciunea noastră de astăzi, chiar dacă suntem nevrednici de mila Ta. Pentru că toți ne-am abătut, toți am făcut nelegiuire, și ierarhii, și preoții și credincioșii. Nu mai este nici unul care să facă dreptate, nu mai este nici unul! Ci încetează Doamne, bătaia Ta împotriva poporului românesc. Adu-Ți aminte, Iisuse, de frații noștri care sunt în afara țării, în exil sau vânduți odată cu teritoriile cedate, și-i miluiește pe ei. Reunifică poporul Tău. Repune-l în cinstea pe care a avut-o la Tine mai înainte, iartă-i păcatele săvârșite, apostaziile, răutățile, îndemnurile la desfrânare, la neiertare și la răzvrătire împotriva Ta. Rugători aducem pentru noi pe Maica Ta cea Sfântă, Pururea Fecioara Maria, Puterile Cerești, pe Sfinții Tăi Apostoli, pe mucenicii neamului nostru și pe toți mucenicii, sfinții și cuvioșii care au slujit Ție cu credință curată. Adu-Ți aminte, Stăpâne, de toți cei care s-au jertfit pentru Cruce, Biserică și Neam; adu-Ți aminte de sângele lor care s-a vărsat și pune-l pe acesta în balanța iertării noastre. Redă poporului nostru pământul care l-a păzit cu grijă și credință prin veacuri, redă-i bisericile și mânăstirile vândute, redă-i pacea văzduhului și îmbelșugarea roadelor pământului, stăpânirea de sine, demnitatea lui creștină și națională de altădată, conducători buni și cinstiți, neasupritori, nemincinoși și nelacomi, redă-i arhierei vrednici de Tine, Iisuse Mare Arhiereu, preoți dăruiți Bisericii și Neamului, credincioși misiunii lor, adevărați secerători, așa cum Îi vrei Tu, Milostive. Auzi-ne Doamne întru îndurarea Ta! Nu intra Stăpâne la judecată cu robii tăi, ci întoarce-Ți iar privirea spre noi și ne ridică din păcat cu dreapta Ta cea mântuitoare. Și trecând prin patimile toate, curățați prin suferință, să ajungem și la Sfânta Ta înviere Iisuse slăvindu-Te pe Tine împreună cu Tatăl și Duhul Sfânt, acum și pururi și în vecii vecilor. Amin!