Din comentariile la recentele alegeri lipsește subiectul principal: rușii, unde sunt rușii?

La Antena 3, o noapte întreagă nu s-a auzit nimic despre ruși. Manipularea infectă cu amestecul rușilor s-a prăbușit ca un castel din nisip sub valul de neoprit al furiei populare.

În declarația de final din noaptea alegerilor, Antonescu a ironizat sarcastic lovitura mortală pe care propaganda despre influența rușilor le-a tras-o partidelor bruxeleze: „S-au speriat de unul cu 20% și s-au trezit cu altul de 40%!”.

La Antena 3 s-a instalat o muțenie asurzitoare pe subiectul amestecului rușilor în alegeri. Șeful de post are dificultăți să explice cum se face că, sub „influența rușilor”, candidatul suveranist din noiembrie a luat 20%, iar fără influența rușilor, suveranistul George Simion a primit acum peste 40% din voturi.

Propaganda A3 s-a repliat foarte repede. Deocamdată i-a mai lăsat pe ruși și se ocupă iar de Geroge Simion. Și de dezastrul economic al țării. Este noua direcție de atac.  De cum au mijit zorii, la A3 au și apărut apostolii apocalipsei. Este citat cu voluptate premierul Ciolacu, care a anunțase în timpul nopții că, dacă Antonescu nu va intra în turul doi,  țara va intra în incapacitate de plată.

„Dacă ruși nu e, nimic nu e”

Așa s-ar sintetiza neputința liderilor partidelor bruxeleze de a privi adevărul în față. În noiembrie anul trecut, acuzarea „influenței rusești” a fost soluția cea mai comodă de a justifica eșecul lui Ciolacu de neintrare în turul doi. Cohorta de reglementări neobolșevice, unele absurde de-a dreptul,  care a urmat a fost explicată prin dorința de a ne apăra de ruși. În condițiile unei rusofobii generalizate, nimeni nu îndrrăznea să contrazică o astfel de motivație. Dacă, atunci, Ciolacu ar fi reușit să intre în turul doi, cu siguranță nu mai erau niciun rus  care să fi influențat alegerile și nici poveste ca acestea să se anuleze.

Eșecul copleșitor al partidelor bruxeleze în alegerile din 4 mai  este cea mai clară dovadă că, în  noiembrie, nici poveste de vreo „influența rusească”.

Unele cauze ale acestui eșec țin de erori interne ale partidelor bruxeleze aflate la putere. E treaba lor cum le identifică și le analizează. De exemplu, este citată masiv eroarea comisă de PSD când l-a reprimit pe Victor Ponta în partid. Ciolacu i-a oferit un birou în Palatul Victoria, numindu-l consilier onorific. Apoi l-a trecut pe un loc eligibil la deputați și chiar l-a numit șef de comisie.

Totuși, personalizarea eșecului prin găsirea unor vinovați individuali este un refugiu al lașității. Un fel de spălat pe mâini. Vinovații găsiți pentru eșecul din noiembrie au fost rușii. Pentru alegerile din 4 mai, vinovați de eșecul candidatului provenit de la PNL par să fie Ponta și PSD.

Până la urmă, referința de la care pleacă și după care se judecă orice acțiune politică și orice rezultat politic este tabla de valori pe care se bazează respectivele decizii. Reactivarea lui Ponta în PSD era imposibilă dacă liderii acestui partid aveau un sistem clar de valori morale și de criterii politice pe care un individ ca Ponta era departe de a le îndeplini. Or, cuvântul valoare nu prea există în mintea unor lideri mediocri. Ciolacu, Stănescu, Zgonea, Neacșu et Co. nu sunt obișnuiți să „conviețuiască” cu acest termen. Și-atunci își conduc  acțiunile pe baza altor criterii. De sorginte „Nordis”, de pildă. Rezultatul final se vede – partidul lor este dus în gard.

La cauzele particulare ce țin de viața internă a partidelor se adaugă cele de ordin general, care au implicații mai largi în societate, care afectează climatul democratic ori lovesc în interesele legitime ale cetățenilor.

De pildă, prostocrația aflată la putere n-are cultura democratică elementară de a înțelege că eliminarea unui candidat de pe listă, în cel mai pur stil putinist, înseamnă de fapt interzicerea dreptului de a vota pentru cetățenii care susțineau acel candidat. Cazul Șoșoacă a fost începutul rostogolirii unui bolovan din ce în ce mai uriaș în capul partidelor bruxeleze, până la dezastrul din seara de 4 mai.

Partide bruxeleze, nu pro-europene

O altă eroare politică de fond a fost, în opinia mea, atunci când, după alegerile parlamentare din 1 Decembrie, s-a constituit o coaliție autointitulată „pro-europeană”.

Crearea artificială a unei rupturi între cei pretinși „pro-europeni” și cei etichetați „extremiști”, „putiniști” și, mai nou, „izolaționiști” a fost o altă lovitură dată unei părți importante a electoratului din țara noastră.

La parlamentarele din decembrie anul trecut, AUR s-a clasat pe locul 2, dar n-a fost chemată la discuție privind guvernarea. A fost prima gravă încălcare a voinței românilor. O alianță PSD-AUR la guvernare era dovada suveranității și respectării votului popular, indiferent ce spunea propaganda. Aceste două partide aveau doar cu 12 mandate mai puțin decât coaliția „pro-europeană”.Dar aroganța liderilor acesteia a fost atât de mare încât n-a fost schițată,  nici măcar de ochii lumii, o dorință de dialog cu liderii AUR, pentru a vedea măcar ce au în cap,  ce opinii ar avea de o guvernare alături de PSD ș.a.m.d.

Cei care propovăduiau unirea românilor, pacea socială, încetarea politicii de ură și alte asemenea intenții generoase au procedat exact pe dos. Au făcut din  adâncirea faliei din societate și dezbinarea românilor o politică de stat.

Denumirea de „pro-european” este total improprie, pentru că toți suntem europeni, fie că vrea sau nu vrea Ciolacu. Lozinca a fost adoptată ca să clopoțească la Bruxelles un semnal și mai sonor de slugărnicie.

Cele trei partide ale coaliției se pot chema mai degrabă „bruxeleze” decât pro-europene. Deciziile lor politice în această camapanie electorală – nu mai vorbim de cele economice ori financiare aferente PNRR –  sunt luate la indicația și sub controlul Bruxelles-ului.

Politicile impuse de birocrația condusă de Ursula von der Leynen n-au nimic în comun cu practicile și valorile democratice fondatoare ale Europei. Coaliția  de guvernare a fost îndemnată să să întoarcă spatele opoziției parlamentare condusă de AUR, fiind etichetată cu aroganță ca „extremistă”, „putinistă”, „pro-rusă” ș.a.m.d. Fabrica de etichete a lucrat la foc continuu și duduie și-n zilele noastre.

Pufăitul samovarelor trebuia stârpit

Ursula von der Leynen are o spaimă uriașă văzând că forțele centrifuge din statele membre  capătă puteri tot mai mari. Iar un președinte suveranist în România este ultimul lucru pe care și l-ar dori.

De aici încăpățânarea cu care Sistemul, sub coordonarea Bruxelles-ului, a lucrat cu toate forțele la sufocarea din fașă a oricăror tendințe de creștere a curentului suveranist. Modul în care autoritățile statale au lucrat după alegerile din noiembrie amintește de cunoscuta învățătură stalinistă potrivit căreia pufăitul samovarelor trebuie stârpit înainte ca acestea să se transforme în locomotivă.

După alegerile din noiembrie anul trecut a urmat pârjolul.

CCR a validat turul I, dar, după numai trei zile, a anulat alegerile cu totul. Serviciile secrete au fost atrase în procesul electoral, făcând la comandă niște „note de informare” cu fel de fel de consemnări care nu spuneau nimic relevant pentru o decizie de anulare a alegerilor. (În treacăt fie spus, din „nota” de la MAI am putut afla că acest minister desfășoară și „acțiuni de contraspionaj” – ceea ce este interesant).

Călin Georgescu a fost săltat în plină zi din stradă și dus la poliție. I s-au făcut trei dosare penale, între care unul pentru trădare națională. Oameni din anturajul său au fost reținuți și apoi arestați preventiv. Potere ale mascaților înarmați până în dinți năvăleau cu noaptea în cap peste casele oamenilor de parcă îl căutau pe Osama bin Laden. Propaganda a început să vuiască despre legionari, trădători, criminali care vor să dea lovitură de stat, să răstoarne ordinea constituțională, să ducă țara la ruși și câte și mai câte.

Curtea Constituțională a devenit un fel de Consiliu al Gardienilor, după modelul iranian. Adică și-a asumat cu de la sine putere eliminarea de pe lista de candidați pe oricine cred cei  9 membri că nu este corespunzător. Și l-au eliminat pe Călin Georgescu pentru alegerile din mai, ca să nu mai avem vorbe.

CNA a devenit o poliție a gândirii, cu indivizi care sunt analfabeți funcționali în materie de drepturi și libertăți cetățenești și care sancționează pe cei care au opinii critice la adresa autorităților.

Guvernul a dat hotărâri și ordonanțe de urgență prin care  atacul la libertatea de expresie a căpătat o violență proprie bolșevismului pur și dur. Avocatul Poporului – singura instituție care poate ataca oug-urile – tace întru menținerea pe post a actualei șefe, care are mandatul depășit.

La inspirația Bruxelles-ului și sub coordonarea eternului și fascinantului Cătălin Predoiu s-a creat ceea ce ei numesc un „Scut al Democrației”, în care sunt adunate mai multe instituții ale statului care au rolul să filtreze mesajele și comunicarea între oameni, să-i transforme pe cetățeni în „gardieni” ai democrației și turnători a tot ceea ce ei cred că este periculos pentru țară și popor pe rețele sociale și altele asemenea.

Astfel de decizii care au afectat categorii largi de oameni au fost fatale pentru partidele bruxeleze. Au stârnit furie, au amplificat frustrările stârnite de anularea alegerilor și au generat o dorință irezistibilă de reacție a tot mai multor oameni.

Tiktok-ul a fost invadat în preajma alegerilor din 4 mai de mesaje autoironice  de genul „noi, ăștia, legionarii, trădătorii, pleava societății, mergem să votăm”. Imensa energie negativă acumulată în cele 6 luni de decizii aberante, antidemocratice și antipopulare ale partidelor bruxeleze și instituțiilor pe care ele le comandă  s-a descărvcat ca un tunet în urnele de vot.

Cotidianul