În urmă cu 80 de ani, SUA au dorit dezindustrializarea, dezarmarea și „sterilizarea” Germaniei, dar au renunțat la plan, considerându-l prea nemilos. Astăzi, Germania se autodistruge de bună voie după un scenariu identic.

Un editorial de Victor Davis Hanson pe care l-am tradus pentru cititorii ActiveNews.

*

Cu mai puțin de un an înainte de sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, Henry Morgenthau, pe atunci Secretar al Trezoreriei Statelor Unite, a elaborat un plan de coșmar pentru a pedepsi Germania postbelică.

După seria de războaie franco-prusac din 1871-1871, Primul și Al Doilea Război Mondial – împreună cu eșecul tratatului de pace de la Versailles din 1919 – Aliații din Al Doilea Război Mondial au vrut să se asigure că nu va mai exista niciodată o Germanie agresivă și suficient de puternică pentru a-și invada vecinii.

Când așa-numitul Plan Morgenthau a fost dezvăluit presei, în septembrie 1944, la început a fost elogiat pe scară largă.

La urma urmei, se presupunea că ar fi făcut Germania incapabilă să mai declanșeze vreodată un alt război mondial în Europa.

Este cert că Morgenthau imaginase o Pace Cartagineză, care să creeze o Germanie dezindustrializată, neînarmată și pastorală.

Germania postbelică ar fi semănat cu frontiera antică, pre-civilizațională, despre care istoricul Tacitus a scris în secolul I d.Hr. în a sa Germania.

Planul prevedea ca, în termen de șase luni de la capitularea Germaniei, toate instalațiile și echipamentele sale industriale să fie dezmembrate.

Ruhrul, renumitul centru al puterii industriale europene, urma să fie „sterilizat” permanent, prin lipsirea de energie, materii prime și infrastructură.

După război, planul prevedea dezarmarea aproape totală a Germaniei. Forțele sale armate, odată temute, urmau să devină inexistente.

De asemenea, erau prevăzute restrângeri masive ale granițelor Germaniei. Diverse țări, precum Uniunea Sovietică, Polonia și Franța, urmau să primească părți mari din Al Treilea Reich.

Securitatea viitoare a Germaniei urma să depindă doar de puterea și bunăvoința Statelor Unite victorioase și a aliaților lor.

Când Partidul Nazist, aflat pe moarte, a aflat de plan, ministrul Propagandei al lui Hitler, Joseph Goebbels, s-a dezlănțuit. El le-a strigat germanilor că sunt cu toții condamnați la nimicire dacă pierd războiul, inclusiv opozanții în creștere ai Partidului Nazist.

Chiar și numeroși americani au fost îngroziți de acest plan.

Generalul George Marshall, șeful Statului Major al armatei, a avertizat că simpla menționare a planului a stimulat trupele germane să lupte până la capăt, sporind numărul victimelor americane, pe măsură ce acestea se apropiau de teritoriul Germaniei.

Fostul președinte Herbert Hoover a criticat planul ca fiind inuman. El se temea de înfometarea în masă a poporului german, dacă ar fi fost redus la o țărănime rurală premodernă.

Însă, odată ce Aliații victorioși au ocupat o Germanie devastată, au văzut peisajul ei selenar, distrus de bombardamentele masive și de luptele din casă în casă, și au descoperit că „aliatul” lor, rusul Iosif Stalin, era necruțător și hotărât să facă toată Europa comunistă, administrația Truman a renunțat la plan.

Iată însă că există o tragică notă de subsol ororile abandonate ale Planului Morgenthau: în prezent, Germania își provoacă singură tot ceea ce Morgenthau a visat cândva.

Iluziile sale ecologiste au dus la închiderea mult prea multor centrale nucleare, pe cărbune și pe gaz.

Capricioasa „energie durabilă” eoliană și solară a făcut ca costurile energiei electrice să fie de patru ori mai mari decât media din Statele Unite.

Giganții Volswagen, BMW și Mercedes, care altădată dominau Europa, pierd astăzi clienți și profit. Decretele propriului guvern, privind vehiculele ecologice și electrice, fac o certitudine faptul că acestea vor deveni necompetitive la nivel mondial.

Economia germană s-a contractat în 2023. Iar Ruhrul, cu puterea mult diminuată, nu mai poate salva economia germană de propriii ei politicieni utopici.

Armata germană este aproape dezarmată și are un deficit de mii de recruți.

Industriile germane nu produc suficiente muniții, tancuri, nave și avioane, pentru a echipa chiar și această armată anemică.

La doar câteva sute de kilometri de Germania, în Ucraina, mai mult de un milion de ucraineni și ruși sunt morți, răniți și dispăruți – în cea mai costisitoare bătălie europeană după ororile de la Stalingrad.

Cu toate acestea, națiunea germană postbelică, atât de dinamică și energică nu cu mult timp în urmă, nu are acum forța de muncă, muniția și banii necesari pentru a ajuta Ucraina în mod semnificativ împotriva unui invadator rus tot mai puternic.

Peste un milion de imigranți au intrat ilegal în țară, marea majoritate a lor provenind din Orientul Mijlociu. Mulți dintre aceștia sunt ostili valorilor și culturii europene, după cum au demonstrat-o recentele crime teroriste. O cincime din populație nu s-a născut în Germania.

Poporul german, tot mai restrâns, este din ce în ce mai furios, mai dezbinat și mai deprimat. Rata de fertilitate de 1,4% este una dintre cele mai scăzute din lumea occidentală.

Ce tragică ironie a sorții!

După cel de-Al Doilea Război Mondial, administrația Truman a respins ideea unei Germanii pastorale, dezindustrializate și lipsite de securitate, deoarece reprezenta o rețetă crudă pentru sărăcie, foamete și depopulare.

Acum, însă, poporul german însuși a votat pentru propria versiune a Planului Morgenthau – prin reducerea de bună voie a orelor de lucru în fabrici, prin restrângerea aprovizionării cu energie și combustibil, și se confruntă cu milioane de străini ilegali și cu frontiere permeabile.

Germanii acceptă să nu aibă o armată care să le protejeze granițele nesigure – fără un NATO condus de SUA.

În urmă cu 80 de ani, cuceritorii Germaniei au respins ideea distrugerii națiunii învinse, pentru că au considerat-o prea nemiloasă.

Astăzi, Germania devine tot mai pastorală – se dezarmează, se dezindustrializează și se distruge - de bună voie.