Nebuloasa Nord Stream se învăluie într-o ceață tot mai groasă. Arealul Baltic al sinistrului a devenit într-o clipită zona cea mai strașnic secretizată și păzită zonă a planetei.

Nici statele riverane, nici firmele implicate în lucrare, nici proiectanții, finanțatorii, constructorii și utilizatorii și proiectului nu-și pot face investigațiile necesare fară restricții și limitări.

Și mai și: statele direct implicate nu conlucrează între ele la elucidarea misterului. Le-o fi interzis cineva dinafară? N-au colaborat ele la ceea ce s-a făcut?

Si doar Statele Unite, care nu sunt implicate în niciun fel, dar în niciun fel, în proiect, înstăpânesc regiunea, pe apă, submarin și din aer și nimeni nu știe ce fac pe-acolo, întrucât ceva se face în perimetrul interzis.

E aici ceva care lipsește, ar fi zis Bertolt Brecht.

Cine a impus, bizara, suspecta, ilegala interdicție? Sau, de-a dreptul spus, cine are interesul vital să nu se afle adevărul din spatele acestui act terorist?

Pai, cine a declarat public, cu subiect și predicat, că Nord Stream nu va funcționa? Și că poate și este gata să o facă. Cu orice preț. Cine?

Rusia, Putin, au sărit să declare fară să ezite unii oficiali și comentatori euroatlantici.

Rusia? Să ne reamintim. Singurii care s-au pronunțat repetat și avertizator asupra soartei Nord Strem au fost lideri de prim rang de la Washington începând cu președintele Biden, secretarul de Stat Blinken, una dintre adjunctele sale Neuland și alți subalterni.

În rest, tăcere, stânjeneală, aluzii, presupuneri, pertractări, bâjbâieli. Și la nivel oficial, și în main stream-ul presei euroatlantice și occidentale.

Dar aici, intradevar, la locul potrivit, același cuvânt inevitabil: Rusia. Singura țară care a afirmat la modul cel mai categoric că aruncarea în aer a Nord Stream trebuie pusă în seama Americii. De altfel, și logica elementară a oricărui ins de bună credință nu poate duce decât la o asemenea concluzie.

Și atunci, de ce se învârtește o întreagă mașinărie a mistificării momentului Nord Stream în jurul acestei evidențe, de ce-si inghit vorbele chiar cei loviți existențial de dezastru si evită să spună lucrurilor pe nume? Pentru că Nord Stream, ca și Ucraina nu-s astăzi doar Nord Stream și Ucraina.

Sunt doua focare in evolutie care solicită la modul cel mai serios și clatină din temelii armătura păcii, stabilității și securității mondiale, clatină țâțânile lumii, cum ar fi spus Shakespeare.

Criza ucraineană nu mai e de mult doar o problema internă a acestei țări, e un câmp de înfruntare de anvergură planetară intre "progresiști” și tradiționaliști.

Iar un Nord Stream funcțional nu e doar o conductă de gaze, înseamnă până la urmă o alianță pragmatică, temeinică, între o Germania superindustrializată și o Rusie cu resurse nebănuite. Un asemenea bloc (nu politic, militar, ideologic) între Berlin și Moscova ar fi un potențial inamic redutabil pentru America.

Să ne imaginăm ce ar putea însemna dezvăluirea adevărului despre Nord Stream și să ne imaginam mai ales posibilele sale implicații. Spargerea NATO, dar și a UE și a altor instituții europene și euroatlantice, a Occidentului colectiv și, în ultimă instanță, prăbușirea arhitecturii mondiale de securitate.

Trăim într-un al doilea război mondial rece, unul care părea o vreme doar un război al nervilor, o hârjoană între doua pachiderme, dar care, e drept, escalada mereu și tot mai isteric.

Faza a doua, cea de acum, este un Skanderbeg planetar ruso-american, cu final imprevizibil.

Iar faza a treia nu poate fi decât revenirea la înțelepciune politica sau război nuclear.