Alina Mungiu-Pippidi este un fel de Vasile Dîncu în fustă. Cam ce analize face Vasile Dîncu pentru PSD livrează și Alina Mungiu pentru PNL și USR și pentru tot frontul progresist și sorosit din care face parte.

Doar că Vasile Dîncu este activ și trage sforile mai mult între campaniile electorale și pe la guvern, pe cînd Alina Mungiu se activează mai mult în timpul bătăliilor electorale pentru putere și încearcă să domine un posibil cîștigător. Și devine de o intransigență nemiloasă, fără să mai țină cont de simpatiile și combinațiile sale politice.

În campania electorală, ea devine din ce în ce mai agresivă („să-i îngropăm în plîngeri penale”, recomanda ea ca un procuror furios!), mult mai aproape de isteria lui CT Popescu și de poziția de creator de scenarii, dar și de militant dur, de propagandist devotat candidatului de dreapta și vizibil progresist.

De regulă, ea se apropie mult de grupul celor care sunt nemulțumiți de oamenii simpli, de plebe și de nivelul ei de educație. În esență, teoria acestora și a ei este simpluță. Din cauza lipsei de educație politică a majorității poporului, le eșuează toate guvernările pe care le sprijină (unii le și storc!).

Alina Mungiu-Pippidi este foarte aproape de Gabriel Liiceanu cu a sa „România gurilor știrbe” în care găsim portretul alegătorilor făcut de acest deprimat eseist sorosist. Iată portretul alegătorului român din mintea lui Liiceanu:

„ Înspăimântători, drăcești, gata oricând să se alăture mulțimii care urlă, care înalță pumnul cu ochii ieșiți din orbite și cu gura știrbă rânjită. Gata să asiste, fremătând de plăcere, la o execuție publică. Gata să ațâțe focul rugului. Gata să înceapă linșajul. Gata să te scuipe când ești pe cruce. Gata să te sfâșie, să muște din tine cu cei câțiva dinți rămași teferi în gură. Gata să te întindă pe o masă și să înceapă, beți de voluptate, ședința de tortură”.

Seamănă mult cu Andrei Pleșu care, cu a sa nelămurire existențială apărută într-un comentariu pe seama alegerilor, îi acuză pe cei mulți de iresponsabilitate. Becherul artelor și al politicii zicea:

"Aceștia sunt oamenii cei mai periculoși, după părerea mea, și faptul că s-au găsit și români foarte mulți, și tineri foarte mulți care să asume această lipsă de raționalitate, de interogativitate reală, de realism politic și istoric, faptul că sunt atâția care au fost gata să voteze pentru el este înfiorător…. Cu un electorat care are asemenea opțiuni nu pot spera să obții o clasă politică normală”. (A.P.- Spot Media)

Cam la fel vede electoratul zilelor noastre și Alina Mungiu-Pippidi. Cei susținuți de ea sunt deștepți și morali, ceilalți, mai ales principalii adversari, sunt păcătoși, corupți, înapoiați, primitivi, extremiști și periculoși.

„Cine sunt oamenii din spatele lor, nu amărâții, nenorociții care au un minut pe zi când spală toalete în Florența și în ăla se uită pe TikTok și zic ‘a, asta face verișorul meu, asta am să fac și eu’, dar nu ăia sunt de vină, dar celelalte multe grupuri acum se cunosc și nu sunt niște oameni inocenți, sunt niște oameni de care orice stat normal trebuie să se păzească” . ( B1 TV,  7 mai, ac)

Profesoara de studii politice și democrație (cum se autointitulează) a sărit repede de la susținerea lui Mircea Geoană („Răspunsul îl știm cu toții, Avem un singur candidat cu background-ul și pregătirea potrivită, care e Mircea Geoană) la altă echipă, lăsîndu-l pe Mircea Geoană la capitolul „mare amenințare” (deh, chestiune de memorie și caracter!).

Avea Alina Mungiu-Pippidi un plan mai vechi pentru viitorul lui Nicușor Dan care dădea să prindă contur: ( „În opinia Alinei Mungiu-Pippidi, un punct de reper pentru cum ar trebui să arate noii oameni care ar trebui să intre în clasa politică este Nicușor Dan, președintele Asociației "Salvați Bucureștiul”. ( Antoaneta Etves, 2015, Romaniacurata.ro)

Pe 21 aprilie a.c., visul ei de sorosită prețioasă s-a apropiat la un pas de întrupare.
Cam arată noul său proiect?
–„Deci Nicușor Dan și în turul unu, și în turul doi e opțiunea mea bine întemeiată. Și o să vin acasă, că nu îmi place să votez la ambasade, ca să pun ștampila pe ultima poziție a buletinului de vot. E știut că cei din urmă vor fi cei dintâi.
Nicușor Dan – președinte, Ilie Bolojan – premier”

Cît despre oamenii care îi susțin pe George Simion și pe Călin Georgescu, ea îi disprețuiește pe față. I-a văzut pe unde a umblat și pe unde zice că predă democrație prin străinătate. În viziunea ei, aceștia „spală toalete pe la Firenze”, nu înțeleg politică și nu știu să aleagă deștept precum profesoara noastră de democrație (vezi cazurile Băsescu și Iohannis)

Mai nou, Alina Mungiu-Pippidi crede că președintele României nu mai trebuie votat de popor. Nu-i mai place cum a fost în trecut și cum scrie în Constituție. Exemplul Germaniei a contaminat-o. Vrea un președinte desemnat de Parlament. Plebea oricum nu se pricepe la politică! Habar n-are cu cine votează. Tefeliștii, cum le zice Cristoiu, sunt doctori, dar sunt prea puțini.

Nu m-ar mira ca ideea lui Nicușor Dan cu o campanie susținută numai de societatea civilă (adică de Pleșu, Liiceanu, Rebengiuc, Oana Pellea, Chirilă etc) să-i aparțină în întregime. Produsul acestei găselnițe (concretizată inclusiv în demonstrația de Ziua Europei și în cea cu luminițe pe întuneric în Piața Victoriei – deh, se vede frumos la TV!) arată susținerea poporului. Tefeliștii, sorosiștii, progresiștii și LGBT-iștii se mobilizează mai bine! Șmecheria cu societatea civilă a fost făcută public chiar înainte ca Nicușor Dan să vorbească despre ajutorul celor „care au reușit” și a fost anunțată abia după calificarea în turul doi. Nu cred că întîmplător, cu două săptămîni înainte, Adrian Papahagi, Andrei Pleșu, Ana Blandiana etc au lansat „Apelul” de susținere a lui Nicușor Dan, Apel în care se regăsesc toți intelectualii lui Traian Băsescu.

Separat de acest apel de gașcă, Alina Mungiu-Pippidi a mai lansat unul pe România Curată:

„Astfel încât, dragi artiști, profesori, antreprenori, muncitori, pensionari, chefi, vedete de cinema și de music hall, trupa Taxi și compania, țara are nevoie de voi. Estonia a ajuns pe vârful lumii fiindcă reformiștii lor au câștigat alegerile în 1992 – trupele de rock au ținut concerte pe gratis în toată țara, adunând lumea la vot. Nicușor Dan are nevoie de capitalul tuturor pentru a păstra România europeană pe drumul ei. Fiecare dintre noi trebuie să dea tot ce are. E o iluzie că cine se ascunde în casă nu va fi ajuns de decontul acestui dezastru. De catastrofe naturale nu ai unde te ascunde.
Dacă vă spuneți că nu aveți ce câștiga din alegerile astea, e pentru că nu aveți imaginația a ce o să pierdeți. Hai să nu ajungem acolo! Nu vă fie frică!” (Romania Curată, 6 mai 2025)

Chiar nu trebuie să vă fie frică! Alina Mungiu-Pippidi își caută un fraier de care să se lipească și pe care să-l împacheteze cu „lecțiile” sale despre politică și democrație și, eventual, să-i ofere o dregătorie pe undeva.

Poate, chiar la Cotroceni! Exact cum a jucat și Vasile Dîncu pe lîngă mahării de la PSD!

Cotidianul