Duminică am fost la marea sindrofie a PNL, votarea lui Crin Antonescu drept candidat.
În primul rând, când am plecat de acasă, după ce m-am văzut în oglinda din lift, m-am întors, că eram toată în negru, de parcă eram în doliu după democrație. E, și se știe că PNL, prin lovitura de stat la care a fost complice, a restaurat democrația. M-am întors și m-am schimbat. Oricum mă întorceam, să verific dacă am scos fierul din priză. Maniacele știu ce vorbesc și mă înțeleg.
Ajung în curtea Casei Poporului și văd un liberal că-mi face un semn amical. Mă duc spre el, că oricum am ajuns prea devreme (altă manie, cu punctualitatea) și dintr-o dată auzim o huruitură, ca atunci când Azomureșul dădea drumul la nu-ș ce gaze în aer, de ne închideam toți în case și ferecam geamurile. Privim uimiți cum vine spre noi ceva, învăluit în fum. Maica Domnului, mă gândesc eu, vin rușii să-l dea pe Antonescu cu cracii-n sus, să iasă omul lor. Georgescu, desigur. Amicul privea și el ușor impacientat arătarea. Brrr, prrr și se se oprește lângă noi. După ce s-a risipit fumul, vedem că e o mașină. O coajă, o bombă. Din ea coboară un tip. Prima dată i-am văzut doar pantofii, că și-a scos picioarele. Lac strălucitor. Și apare Gigel (nu ăsta e numele lui, îi zic doar așa). Elegant, parfumat. Liberal.
Și mi-l ia amicul la rost.
-Băi, Gigele, tu ești nebun? Ce-i cu jaful ăsta de mașină?
-Băi, lasă-mă, te rog, că abia am făcut rost de ea. Am umblat pe la toți vecinii. Să nu-mi zici că tu ai venit cu bemveul.
-Ba da. Dar ce are?
-Băi, frățioare, ești conștient? Dacă vine șeful și verifică mașinile cu care umblăm? Nu ai auzit că e cu austeriatea? Morții mă-sii, nu vreau să ajung la pârnaie.
-Tu crezi că umblă Bolojan prin parcare să verifice mașinile?
-Bă, ar fi în stare. Mai bine să fim precauți.
-Gigele, în cazul ăsta, mută jaful ăsta de la mașina mea. Că a ta atrage mai mult atenția.
Gigel, nu și nu, că să plece el, că vine Bolojan sau trimite pe cineva să facă recensământul prin parcare. În acel moment mi-am explicat de ce, la intrarea în curte, m-a surprins câte Dacii și Skode vechi am văzut intrând. Prin urmare, nu doar Gigel se teme și ia măsuri.
E, drumurile noastre s-au despărțit, dar tot l-am auzit pe amicul meu spunând că „mă doare-n p…de Ilie”. Probabil se bazează pe ceva. Și nu doar el, că au venit și alții cu mașini care bat suta de mii de euro.
La sindrofiile PNL era, de regulă, animație. Cred că acum erau apăsați nu atât de furtul tezaurului, cât de faptul că sunt nevoiți să parieze pe un cal mort, biciuiți de vizitiul posac cu glugă-n cap.
S-a umplut sala ochi, chiar și la balcoane. Mie îmi era că e o oră cam matinală pentru Crin Antonescu și mi-am amintit de o fază din vremea în care el l-a adus pe Iohannis în PNL și l-a făcut candidat. Nu știu ce supărare a avut loc între ei (știu, dar nu mai intrăm în detalii), dar Iohannis se plângea că Antonescu nu-i mai răspunde la telefon. „Păi, cum să-i răspundă? Că până apucă Iohannis să se prezinte, Crin adoarme la loc”. E, răutăți.
A, a venit și Raluca Turcan și a spus ceea ce deja ați aflat cu toții despre furtul din Olanda.
Eu m-am tot uitat să văd cum stă cu liftingul. Bine stă, în curând o vor da afară din sediul partidului, că nu o mai recunosc și vor crede că a intrat o starletă. Eu cred că ea vrea să arate că „tinerețe fără bătrânețe” nu e doar un basm. În rest, vorba ei, toți ne culcăm vii și într-o zi, pac, ne sculăm morți. Cu sau fără lifting, însă ea are avantajul că peste sute de ani, când va fi dezgropată, fața ei va arăta impecabil. Că doar nu-i nebună, la cât efort a făcut, să ceară să fie incinerată.
Bun. Începe sindrofia. Bolojan, ziceai că-i de la FBI. Încruntat și sobru, parcă asista la priveghi.
Bine, la fel de încruntat era și David de la Cluj. El a dat de înțeles că mare parte a poporului este prost și medieval și că misiunea peneliștilor este să-i deștepte.
Mă uitam la ei și mă gândeam la acest partid, cât de viu era odată: cu un Crin Antonescu fascinant orator, cu un Ludovic Orban, trup și suflet liberal. Chiar și Cîțu era viu. Ăștia, azi, toți păreau mumii. În frunte cu Crin Antonescu. Cel care ar mai fi putut, totuși, să facă atmosferă, de să le vină peneliștilor să bată țara-n lung și-n lat, Rareș Bogdan, a fost exilat în public. Să aplaude.
Despre mâncare și apă, nici pomeneală. Cred că îi spânzura Bolojan de candelabrul ăla uriaș de îndrăzneau așa risipă. Eu am avut o presimțire, așa că mi-am cumpărat apă.
Să revenim la sală. De atmosferă zic, că discursurile le găsiți peste tot. Dacă mă apuc să le analizez, nu mai termin textul.
Oamenii nu au ieșit din sală. Se vedea că nu le place, că-s ținuți cu forța. Dar numai gândul că i-ar putea prinde Bolojan pe hol, le dădea fiori. De-aia, când s-a terminat totul, au lăsat dracului și pozele cu candidatul și au năvălit, de zici că era grațiere generală la pușcărie.
La ieșire, dau iar de Raluca. De Turcan. Avea antemergător, un tânăr care-i ducea paltonul pe braț și se înclina cam ca boierul Sumbul când venea la sultana Hurrem.
Ea s-a oprit să se pupe cu niște peneliști și el o aștepta la doi pași.
Rupți de nervi și de foame, participanții au plecat către restaurante. Fără Bolojan, desigur, că ar fi fost în stare să le numere îmbucăturile.
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
Mulțumim și pentru acest articol.