
Foto: Maria Laura Antonelli

Azi, la împinge tava. Un loc cu ușă strâmtă, unde urci/cobori trei trepte, la fel de strâmte. Cum s-a putut, nu asta e problema, mâncarea e bună. Dau să ies, fac un pas spre prima treaptă și mă lovește Katrina. O troti, creată din fast food, cu două codițe de școlăriță, deși era femeie în toată firea. Mă rog, balenă. Mă redresez cumva și putoarea, căci și puțea, intră ca o vijelie, de parcă ar fi auzit că s-a terminat mâncarea. O înjur, dar era deja la coadă. Un pirpiriu, care era la baza scării, sare la gâtul meu.
-De ce o înjuri, babă tâmpită?
-Pentru că era să mă doboare. Și există niște reguli. Prima dată se iese, apoi se intră.
-Ești proastă. Este o intrare cu două sensuri.
-Unde vezi tu sensuri, bă prăpăditule?
-Uite aici. Și-mi explică cum pe o parte se intră și pe una se iese.
-Unde sunt sensurile?
-Orice om care are puțină minte le vede, sunt imaginare. Numai o retardată ca tine nu le vede.
-Bă, du-te și adu-o pe balena aia să îți arăt că ea nu încape pe ușă cu nimeni. Și, oricum, regula nu e asta.
-Băbăciune, balena aia e iubita mea și nu îți permit. Du-te dracului și mori.
În acel moment, se aude un răcnet: -Sebi, vino odată că am ajuns la rând.
Ăsta nu știa ce să facă, ținea morțiș să îi apere onoarea. Se repede pe scări, intră într-un domn care cobora. Și începe și domnul să-l înjure.
Ăla, ajuns în ușă, se întoarce și râde isteric.
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
Corect, educație ..la toate părțile implicate..