Bieții covidopați, ce luptă trebuie să se ducă în sufletul lor: se salvează pe ei, pe bunica sau salvează planeta?
Ieri am fost într-o clădire de birouri, office building, cum ar veni. Intru la baie și mă nimeresc cu o tipă. Cum nu a tras apa după ea, am zis că asta e din secta aia a nespălaților. Nooo! A început să se spele. Pe mâini. În timp ce se săpunea regulamentar, 20 de secunde, a lăsat apa să curgă. Eu o oprisem. Nu am zis nimic, dar după ce s-a clătit cât s-a spălat și și-a pus iar săpun, am acționat. I-am oprit apa și i-am spus ferm: Salvăm planeta!
Ajung acasă, în cuibul meu de corporatiști. La lift, nimeresc cu un tip care nu vrea să mergem împreună. I-am spus că nu ne batem joc de energie, că salvăm planeta, că îi dăm lovitura de grație lui Putin, de aceea trebuie să mergem împreună. "Dar nu am măscuță", scîncește fătălăul. "Atunci, pe scări!". "Până la 10?". Dau din umeri și intru după el în lift, că voia să fugă. Deși eu stau la etajul 3, am apăsat pe 11. Până la etajul zece i-am făcut morală și i-am explicat cum distrugem planeta dacă nu stăm grămadă în lift. "Și să știți, va veni vremea când va trebui să împingem noi liftul", am conchis eu. El nu a zis nimic, că nu avea măscuță și ținea buzele strânse.
Ah, cât am așteptat vremurile astea!
* * *
Când eram în liceu și făceam practică în spital, un doctor mi-a spus: „Dragă, nu mai călca de parcă ești nevastă de general!”. Azi mi-am amintit de el. Și de el, dar și de un incident casnic.
Azi dimineață, mi-am ales o bluză ca spuma laptelui. Și am pornit să o calc. Am isprăvit după ce am vrut să o arunc de două ori pe geam, că o călcam pe o parte și se șifona pe partea cealaltă imediat.
În sfârșit, plec. Spre metrou trec pe sub un corcoduș. Pe jos, covor de corcodușe coapte. Roșii. Mă uit cu atenție, să nu calc pe ele. Mă concentram la piciorul stâng, că acolo erau mai multe. Deodată, îmi văd vârful piciorului drept mergând către o corcodușă grasă, roșie și frumoasă. Mi-l trag într-o parte, dar o calc, ca o nevastă de general, cu partea laterală. Și o văd că se îndreaptă, ca un proiectil, către mine. Mi se lipește de piept, pe albul imaculat, mă împroașcă, apoi se prelinge pe bluză.
Mă întorc să mă schimb. O doamnă, când m-a văzut, a trecut pe partea cealaltă printre mașini. Și m-a apucat un râs isteric, pentru că mi-am amintit de scena asta, din 2016.
Mesaj pentru polițiști, procurori, echipa de intervenție sau ce o mai fi pe acolo. În caz că tocmai ați primit un apel disperat că la adresa la care locuiesc eu s-a comis un omor, vă rog să nu-l luați în considerare, că bateți drumul degeaba. Să vă explic și asta să credeți, nu ce v-au spus ăia care v-au sunat. Tocmai ce am ajuns acasă și am desfăcut un borcan cu sfeclă roșie. L-am pus în bucătărie, pe o chestie îngustă și mai înaltă, și am deschis dulapul cu oale, unde-mi țin cuțitele Bergner. În acel moment a bătut cineva la ușă. A bătut cam cum bat mascații la 6 dimineața. Eu, cu un cuțitoi în mână, m-am repezit la ușă și, în trecere, am dat cu mâna peste borcan. Într-o secundă, de la bust în jos am fost roșie, că toată zeama a curs pe mine. Cu cuțitul în mână, am deschis ușa. Erau doi predicatori, ea și el, cu un maldăr de reviste în brațe. „Ce doriți?”, am întrebat eu arțăgoasă, dată fiind situația. Ăștia s-au uitat la mine cu ochii cât cepele și în momentul următor se buluceau în lift. Eu, după ei. Am realizat cum stă treaba și am vrut să le explic accidentul casnic, mai ales că pe papucul de casă trona o felie de sfeclă. N-am apucat, că au închis disperați ușile și bărbatul le-a blocat cu spatele.
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
Imi povestea cineva ca a fost la munte, de fapt pe munte, si ca pe traseul prin padure spre varf a dat la un moment dat de ceva socant. Niste mafioti cu bani nu numai ca intervenisera ilegal asupra Naturii si facusera un fel de drum off road probabil pt motocicletele lor, dar ce l-a socat si infuriat cumplit au fost niste pancarte puse din loc in loc pe traseul turistilor prin care li se aducea la cunostinta ca accesul pe poteca din padure dintotdeauna a drumetilor, ciobanilor si a oricarui animal de fapt, era interzis de data asta! Nici un numar de lege (care oricum a fi fost ilegala), nici o institutie pe pancarte care sa-si asume ilegalitatea, doar interdictia alora in cateva cuvinte si atata tot! Si povestea ca odata i s-a urcat sangele la cap, a vazut rosu inaintea ochilor si si-a spus ca el si semenii lui nu trebuie sa suporte asemenea batjocura pe fata si ca trebuie sa faca realmente ceva! A pus mana pe pancartele acelea ilegale si imorale, le-a rupt si smuls din pamant cu destula greutate si zvrrrrrrrr!!!! cu ele prin vaioage! A facut asa cu absolut toate mizeriile acelea intalnite pe traseu! Povestea ca se ciocneau in capul lui furia imensa cu satisfactia de a face ceva impotriva mafiotilor care maine-poimaine vor dori sa ne interzica accesul in orice colt de Natura doar ca sa ramanem in orasele controlate atat de usor de oculta! Si ca fiecare panou pe care il smulgea, ii mai potolea putin din turbare!
Imaginati-va in ce hal s-a ajuns: niste mafioti cu bani au modificat Natura, desi nu au voie, si au instalat niste afise prin care interziceau cu de la sine putere accesul drumetilor doar pentru ca asa doreau ei, sa poata zburda in liniste pe motoare, sa distruga linistea padurii si sa bage animalele in anxietate si panica! Legenda spune ca barbatul era de fapt o fata curajoasa care le transmite fatalailor care 2 ani au purtat botnita pe mutra ca ultimii lasi sa faca macar de-acum incolo lucruri similare cu ce face ea impotriva actiunilor ilegale ale mafiotilor si criminalilor sistemului, ca doar asa isi mai pot spala pacatele supuseniei de sclavi idioti ce-au fost! Si doar asa mai au sansa sa isi recapete putin din barbatia pierduta in pandemia inchipuita cand s-au lasat castrati fara nici cea mai mica impotrivire, desi ei trebuiau sa fie forta societatii si apararea tuturor celorlalti! Trebuiau sa se comporte ca niste barbati adevarati si sa dea cu jegurile criminale de pamant, sa le puna bocancul pe cap la propriu tuturor asasinilor care au facut GENOCID, nu sa se ascunda ca ultimii fricosi sub niste botnite!!!!! Ahhhh, mor din nou cate putin cand imi aduc aminte ce-am putut sa simt 2 ani!! Sa trec atata timp pe langa mii de barbati si sa-i implor si din priviri, de multe ori si din cuvinte spuse cu voce tare, gatuita de frustrare, sa dea jos simbolul sclaviei si sa mi se alature in comportamentul de opunere unui sistem criminal si jegos care ne-a furat drepturile, libertatile si mai ales DEMNITATEA UMANA! Si sa vad doar niste priviri lasate in jos, in spatele unei carpe care le-a furat pentru totdeauna orice urma de masculinitate si barbatie, iar pe mine aproape ca m-a bagat in depresie sa simt ca tara asta nu mai avea barbati, ci eunuci!!!!!!!!! Asta cred ca a fost durerea mea cea mai mare in cei 2 ani de crime, ca tocmai masculii care trebuiau sa apere poporul de criminali, s-au predat din prima secunda! Ma doare si-acum cand imi amintesc! Si nici macar o singura data, cand vedeau un spirit liber ca mine, care nu se lasa nici infrant, nici umilit, nici santajat cu o nenorocita de amenda, nu i se alaturau sau nu-si luau nici macar atunci de pe bot simbolul sclaviei! Preferau sa lase ochii jos si sa merga mai departe ca vitele! Eram uluita, socata, indurerata, frustrata! Innebuneam cand vedeam barbatii cu botnita! Si-acum, povestea mea din pandemie, una dintre multele! Pentru ca tot am deschis cutia durerilor, mi-am adus aminte de ceva. Cand criminalii care faceau deja GENOCID au anuntat viclean, prin mana presei, nu direct si asumat, ca stiau ca e ilegal, ca botnitele devin chipurile obligatorii peste tot, am avut alt soc. O sa tin minte ziua aceea pana voi inchide ochii (la fel ca minciuna mizerabila de pe Magheru cu "Se sufoca. Ne implora. Regreta.") urmatoarele imagini: fix in acea zi de toamna aveam treaba la Pipera unde m-am dus pe jos doar ca sa sfidez sistemul si sa simt ca cel putin eu nu am murit pe interior. Si cat a durat drumul dus-intors, a fost un chin pentru ca peste tot, in autobuze, pe trotuare, in masini, oile pusesera botnitele, desi pana cu doar o zi inainte, acelasi virus inexistent haladuia la fel de liber printre ele. Am realizat atunci puterea malefica a televizorului si ca el este de fapt o arma militara de uz civil. Prin el, o populatie intreaga fusese "convinsa" cu amenintarea unei simple amenzi sa-si puna sclavia pe mutra! In seara aceea, cu sufletul tremurand din toate incheieturile si ca sa simt ca EU traiesc si ca nu m-am dizolvat ca zombii cu botnite, am luat o decizie grea, pe care n-as fi acceptat-o in veci inainte: m-am dus la un prieten care avea masina de tuns si i-am spus sa ma tunda la zero! Ma durea ca trebuie sa renunt la simbolul feminitatii, dar era singura cale sa nu o iau razna dupa ce vazusem cu ochii mei un oras intreg ingenuncheat in fata minciunilor si terorizarilor unor criminali! Era modalitatea prin care simteam ca raman intacta si ca nu ma neantizez si eu ca toate acele oi! Cand a bagat mai intai foarfeca in parul meu lung si am auzit prima taietura, mi-a inghetat inima! Apoi, cand a bagat si aparatul pe capul meu, am simtit ca nu mai am aer! 48 de ore am stat cu caciula pe cap si nu am indraznit sa ma privesc in vreo oglinda, apoi, cand mi-am dat seama ca trebuie sa infrunt realitatea, aproape ca m-a busit plansul. Dupa ce am trecut de socul acela, mi-am zis ca din acel moment, pana se va termina intr-un fel sau altul GENOCIDUL, nimic nu va mai putea sa ma destabilizeze! Si-asa a fost! Momentul meu de revolta totala, pe care l-am rezolvat intr-un mod similar cu cei care se mutileaza fizic ca sa simta ca inca mai traiesc, m-a saltat dintr-o data pe un alt nivel. Renuntarea la o parte din feminitate m-a facut sa realizez ca puterea vine din interior, nu din atribute fizice, si ca daca am reusit sa renunt la parul meu frumos, dar sa nu-mi pierd niciodata demnitatea umana, atunci chiar sunt salvata! Revenind la fatalai, n-o sa-i iert decat cand se vor opune sistemului criminal la absolut orice "recomandare"! Abia atunci isi vor recupera si barbatia emasculata!
Imi povestea cineva ca a fost la munte, de fapt pe munte, si ca pe traseul prin padure spre varf a dat la un moment dat de ceva socant. Niste mafioti cu bani nu numai ca intervenisera ilegal asupra Naturii si facusera un fel de drum off road probabil pt motocicletele lor, dar ce l-a socat si infuriat cumplit au fost niste pancarte puse din loc in loc pe traseul turistilor prin care li se aducea la cunostinta ca accesul pe poteca din padure dintotdeauna a drumetilor, ciobanilor si a oricarui animal de fapt, era interzis de data asta! Nici un numar de lege (care oricum a fi fost ilegala), nici o institutie pe pancarte care sa-si asume ilegalitatea, doar interdictia alora in cateva cuvinte si atata tot! Si povestea ca odata i s-a urcat sangele la cap, a vazut rosu inaintea ochilor si si-a spus ca el si semenii lui nu trebuie sa suporte asemenea batjocura pe fata si ca trebuie sa faca realmente ceva! A pus mana pe pancartele acelea ilegale si imorale, le-a rupt si smuls din pamant cu destula greutate si zvrrrrrrrr!!!! cu ele prin vaioage! A facut asa cu absolut toate mizeriile acelea intalnite pe traseu! Povestea ca se ciocneau in capul lui furia imensa cu satisfactia de a face ceva impotriva mafiotilor care maine-poimaine vor dori sa ne interzica accesul in orice colt de Natura doar ca sa ramanem in orasele controlate atat de usor de oculta! Si ca fiecare panou pe care il smulgea, ii mai potolea putin din turbare!
Imaginati-va in ce hal s-a ajuns: niste mafioti cu bani au modificat Natura, desi nu au voie, si au instalat niste afise prin care interziceau cu de la sine putere accesul drumetilor doar pentru ca asa doreau ei, sa poata zburda in liniste pe motoare, sa distruga linistea padurii si sa bage animalele in anxietate si panica! Legenda spune ca barbatul era de fapt o fata curajoasa care le transmite fatalailor care 2 ani au purtat botnita pe mutra ca ultimii lasi sa faca macar de-acum incolo lucruri similare cu ce face ea impotriva actiunilor ilegale ale mafiotilor si criminalilor sistemului, ca doar asa isi mai pot spala pacatele supuseniei de sclavi idioti ce-au fost! Si doar asa mai au sansa sa isi recapete putin din barbatia pierduta in pandemia inchipuita cand s-au lasat castrati fara nici cea mai mica impotrivire, desi ei trebuiau sa fie forta societatii si apararea tuturor celorlalti! Trebuiau sa se comporte ca niste barbati adevarati si sa dea cu jegurile criminale de pamant, sa le puna bocancul pe cap la propriu tuturor asasinilor care au facut GENOCID, nu sa se ascunda ca ultimii fricosi sub niste botnite!!!!! Ahhhh, mor din nou cate putin cand imi aduc aminte ce-am putut sa simt 2 ani!! Sa trec atata timp pe langa mii de barbati si sa-i implor si din priviri, de multe ori si din cuvinte spuse cu voce tare, gatuita de frustrare, sa dea jos simbolul sclaviei si sa mi se alature in comportamentul de opunere unui sistem criminal si jegos care ne-a furat drepturile, libertatile si mai ales DEMNITATEA UMANA! Si sa vad doar niste priviri lasate in jos, in spatele unor carpe care le-a furat pentru totdeauna orice urma de masculinitate si barbatie, iar pe mine aproape ca m-a bagat in depresie sa simt ca tara asta nu mai avea barbati, ci eunuci!!!!!!!!! Asta cred ca a fost durerea mea cea mai mare in cei 2 ani de crime, ca tocmai masculii care trebuiau sa apere poporul de criminali, s-au predat din prima secunda! Ma doare si-acum cand imi amintesc! Si nici macar o singura data, cand vedeau un spirit liber ca mine, care nu se lasa nici infrant, nici umilit, nici santajat cu o nenorocita de amenda, nu i se alaturau sau nu-si luau nici macar atunci de pe bot simbolul sclaviei! Preferau sa lase ochii jos si sa merga mai departe ca vitele! Eram uluita, socata, indurerata, frustrata! Innebuneam cand vedeam barbatii cu botnita! Si-acum, povestea mea din pandemie, una dintre multele! Pentru ca tot am deschis cutia durerilor, mi-am adus aminte de ceva. Cand criminalii care faceau deja GENOCID au anuntat viclean, prin mana presei, nu direct si asumat, ca stiau ca e ilegal, ca botnitele devin chipurile obligatorii peste tot, am avut alt soc. O sa tin minte ziua aceea pana voi inchide ochii (la fel ca minciuna mizerabila de pe Magheru cu "Se sufoca. Ne implora. Regreta.") urmatoarele imagini: fix in acea zi de toamna aveam treaba la Pipera unde m-am dus pe jos doar ca sa sfidez sistemul si sa simt ca cel putin eu nu am murit pe interior. Si cat a durat drumul dus-intors, a fost un chin pentru ca peste tot, in autobuze, pe trotuare, in masini, oile pusesera botnitele, desi pana cu doar o zi inainte, acelasi virus inexistent haladuia la fel de liber printre ele. Am realizat atunci puterea malefica a televizorului si ca el este de fapt o arma militara de uz civil. Prin el, o populatie intreaga fusese "convinsa" cu amenintarea unei simple amenzi sa-si puna sclavia pe mutra! In seara aceea, cu sufletul tremurand din toate incheieturile si ca sa simt ca EU traiesc si ca nu m-am dizolvat ca zombii cu botnite, am luat o decizie grea, pe care n-as fi acceptat-o in veci inainte: m-am dus la un prieten care avea masina de tuns si i-am spus sa ma tunda la zero! Ma durea ca trebuie sa renunt la simbolul feminitatii, dar era singura cale sa nu o iau razna dupa ce vazusem cu ochii mei un oras intreg ingenuncheat in fata minciunilor si terorizarilor unor criminali! Era modalitatea prin care simteam ca raman intacta si ca nu ma neantizez si eu ca toate acele oi! Cand a bagat mai intai foarfeca in parul meu lung si am auzit prima taietura, mi-a inghetat inima! Apoi, cand a bagat si aparatul pe capul meu, am simtit ca nu mai am aer! 48 de ore am stat cu caciula pe cap si nu am indraznit sa ma privesc in vreo oglinda, apoi, cand mi-am dat seama ca trebuie sa infrunt realitatea, aproape ca m-a busit plansul. Dupa ce am trecut de socul acela, mi-am zis ca din acel moment, pana se va termina intr-un fel sau altul GENOCIDUL, nimic nu va mai putea sa ma destabilizeze! Si-asa a fost! Momentul meu de revolta totala, pe care l-am rezolvat intr-un mod similar cu cei care se mutileaza fizic ca sa simta ca inca mai traiesc, m-a saltat dintr-o data pe un alt nivel. Renuntarea la o parte din feminitate m-a facut sa realizez ca puterea vine din interior, nu din atribute fizice, si ca daca am reusit sa renunt la parul meu frumos, dar sa nu-mi pierd niciodata demnitatea umana, atunci chiar sunt salvata! Revenind la fatalai, n-o sa-i iert decat cand se vor opune sistemului criminal la absolut orice "recomandare"! Abia atunci isi vor recupera si barbatia emasculata!