Victor Roncea: Domnule profesor, ați primit, recent, la Milano, Premio alla Carriera per la Letteratura, un premiu acordat de celebra Accademia Internazionale Léopold Sédar Senghor. Aș vrea să dăm și motivarea Academiei, chiar dacă dumneavoastră mi-ați spus că este prea generoasă... „Per la sua straordinaria carriera di studioso, poeta e filosofo, capace din coniugare rigore filologico e profondita metafisica in un'opera vastissima e di respiro internazionale e pers aver contributo in modo decisivo alla diffusione del pensiero filosofico europeo e alla valorizzazione del patrimonio culturale dell'Europa".

Constantin Barbu: Prietenii mei de la Accademia Internazionale Léopold Sédar Senghor sunt prea generoși. Bucurat fiindcă Acad. Prof. Cheikh Tidiane Gaye este un mare poet și un om de o puritate rară. Au fost onorați cu premii și diplome poeți importanți, scriitori, ierarhi celebri, personalități veritabile. Au participat și oameni politici de seamă. Eu m-am bucurat mult de această ceremonie superioară care s-a desfășurat în Sala CAM-CAM Falcone e Brosellino (ex CAM Garibaldi), aflată pe Corso Garibaldi 27, al un pas de strada Galileo Galilei... Așadar, am fost aproape de revoluție și de tot cerul de deasupra ei... M-am bucurat și pentru faptul că am publicat mai multe manuscrise în facsimil color, manuscrise care se află în celebrele arhive ale orașului Milano.

Accademia Internazionale Léopold Sédar Senghor a așezat pe site-ul său programul celei de-a X-a ediții a Premiului Internațional de Poezie Léopold Sédar Senghor.

V.R.: Eu vreau să publicăm casa Garibaldi în care s-a desfășurat ceremonia, diploma și o imagine de la ceremonia de premiere.

 

Primind un premiu pentru întreaga carieră literară cred că ar fi un bun prilej să facem măcar un compendium al celor mai frumoase momente care v-au rămas în memorie în aproape 50 de ani de viață pe care i-ați topit într-o operă literară, pe care vă las pe dumneavoastră să o „adjectivați".

C.B.: Dragă Victor, pot să-ți spun, înainte de toate, că e o tristețe. Nici nu-mi vine să cred că am publicat atâtea cărți. M-am gândit de multe ori că dacă ar trebui să încep viața literară încă o dată nu aș îndrăzni în nici un chip să mă gândesc că voi munci atât de mult și voi tipări atâtea cărți. Am observat eu însumi, dar numai de vreo doi ani, că folosesc cuvântul „muncă". Cred că ar fi bine să fiu puțin sistematic. Adică ar trebui să recapitulez „opera" ca pe un arbore viu care are rădăcini, trunchi, ramuri, frunze, flori, unele sempiterne, altele numai bune de uscat și de căzut în fiecare an, de înmiresmat aerul care trebuie să se piardă undeva, cândva, în vid. Începutul meu s-a legat de Eminescu și eminescianitate, de ceea ce este mai greu în Eminescu. Crucial pentru erudiția și mintea mea a fost bursa pe care mi-a oferit-o Guvernul francez când eram student la Facultate de Filologie a Universității din Craiova. Atunci scrisesem într-o primă formă Luceafărul și Bhagavad-gita (în versiunea definitivă am publicat-o, un an mai târziu, în 1977, în revista Universității). Din Franța mi-am adus o sumă mare de cărți absolut fundamentale care mi-au schimbat mintea pentru toată viața. În epocă, lectoratul francez din Craiova era o adevărată comoară de cărți. Fără Franța, eu n-aș fi fost niciodată acesta. Să continuăm cu Eminescu. Am scris Eminescu. Poezie și nihilism care trebuia să fie doctoratul meu la Unviersitatea Ovidius din Constanța și cu o zi înainte de susținerea tezei, mi-am dat demisia de la Facultatea de Filologie și am plecat definitiv din învățământ. Am avut o străfulgerare că pierd timpul ca profesor și că îmi „decade" vocabularul (din motive didactice). Eu am practicat toată viața tipurile supreme de meditație. Am scris în 18 ani de tăcere și retragere Supracartea fără de ce. În toată această perioadă de 18 ani am trăit numai din scris. În problema Eminescu, am publicat vreo 25 de volume de manuscrise în facsimil (alb-negru), multe volume de comentarii și un Corpus eminescianum. Nu fără temei a scris Edgar Papu că eminescologia mea l-a depășit pe Călinescu. Așa este, dar eu am învățat carte din Călinescu care este singurul nostru mare critic literar și un intelectual genial. În materie de filosofie (buchisind greacă veche, sanscrită, germană...) am învățat carte din Heidegger pe care l-am studiat zilnic peste 25 de ani (și din care știam pe de rost vreo 79 de lucrări). Câteva Dialoguri din Platon (Parmenide, Fileb) mi-au dat o anumită lumină. Apoi: Nagarjuna, Chandrakirti, Asanga, Prajna-paramita, maeștrii zen. Așadar, în problema Eminescu am publicat și Codul invers. Arhiva înnebunirii și a uciderii nihilistului Mihai Eminescu, Biblioteca lui Eminescu (în 735 de volume), alte câteva zeci de cărți. Să nu uit Arhiva Eminescu în 100 de volume din care am publicat deja 30 de volume. Este vorba despre identificarea tuturor textelor germane, la care am lucrat vreo 35 de ani după ce Noica mi-a dat „ordin". Și, un lucru fenomenal pentru mine, ajutat de acad. Günter Stock, președintele Academiei Germane, am găsit  în arhivele Unviersității din Berlin celebra Matrikelbuch a lui Eminescu.

În Academia Germană am ținut și o conferință, intitulată Cine este Eminescu pentru Germania? Să nu uit, am obținut toate cursurile la care a participat Eminescu în cei trei ani de studenție la Universitatea din Berlin, pe care le voi publica în acest an. Sunt câteva zeci. Matrikelbuch stabilește definitiv că Eminescu a studiat filosofie la Universitatea din Berlin, având toate actele în regulă. Niște analfabeți au comentat în ani „bacalaureatul" lui Eminescu dar, studiile de filosofie în epoca Eminescu la Universitatea din Berlin, putea fi urmate de studenți și cu diplomă de bacalaureat și fără diplomă de bacalaureat. Așa scrie în documentele tipărite ale Universității. Din acest moment nimeni nu mai poate pute în discuție studiile superioare în filosofie ale lui Eminescu.

În materie de filologie grea am publicat și Integrala Manuscriselor Cantemir, în 104 volume, adunând manuscrise din Moscova și Sankt Petersburg (obținute în fotocopii color excepționale, cu aprobarea personală a Președintelui Rusiei, Vladimir Putin), din Berlin, Istanbul, Paris, New York... Aceasta ar fi colecția de erudiție filologică.

Un alt proiect este Monumenta Romaniae Historica, în peste 1000 de volume, proiect publicat numai cu ajutorul IPS Acad. Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului. Este cea mai mare colecție de documente care s-a publicat vreodată în lume. Numai dacă aș aminti manuscrisele originare ale lui Ioan Cassian și Dionysius Exiguus, manuscrisele unor mari scriitori străromâni despre care nu se știa nimic sau se credea că sunt pierdute, și tot ar fi celebră această colecție. Am acoperit cu documente, acte etc. mai mult de un mileniu, chiar dinaintea erei noastre până în 1601 (dar actele Țării sunt prezente și publicate până în secolul XX). În Vatican am găsit harta unde este indicat locul înmormântării lui Mihai Viteazul. Și rezumatul cuvântării sale celebre din catedrala din Alba-Iulia. Și multe alte manuscrise, unele mai celebre decât altele. Am publicat, grație IPS Acad. Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, și colecția Monumentele Ortodoxe și Bizantine în 301 volume și 153 de papirusuri. Cele 301 volume publicate sunt manuscrise Constantinopolului până în anul 1000 (ele sunt risipite în multe arhive, când s-a distrus și s-a furat arhiva, la 1453). Ca o bucurie, pentru prietenii Academiei Tomitane, trebuie să spunem că suntem în posesia unei arhive de peste 20.000 de manuscrise facsimilate...

La sfârșit, voi spune numai câteva cuvinte despre Supracartea fără de ce, o supracarte în cinci volume având peste 2.400 de pagini. Ea este editată, dar o voi publica în ediție definitivă numai după ce voi desăvârși a cincea versiune.

I II

III

IV

V

Așa cum ți-am mai spus, în această Supracarte fără de ce am încercat o gândire cu totul altfel, ba chiar o distrugere a gândirii consubstanțială cu codul historial. Suntem deja la hotarul, ba chiar cred că s-a depășit deja hotarul, dintre ceea ce a fost și ce va fi. Gramatica historială a limbilor europene care ne vorbesc are o morfologie a substanței fixată în cazuri și o gramatică a verbului cu prea puține și sărace moduri și timpuri. S-au încercat și reprezentări verticale nu numai orizontale ale timpului și toate mi se par prea omenești. Chiar organizarea istorică (regi, președinți, führeri, imperii, uniuni, confederații...) este o eroare și a demonstrat că este o eroare. Trebuie demonstrat că și timpul (fie el trecut, prezent și viitor sau in fieri, in esse, in posse) nu poate fi decât tot o ficțiune. Celebra ecuație a lui Einstein E=m x c2 este o comedioară ridicolă în raport cu tetralema lui Nagarjuna. Chiar și tetralema lui Nagarjuna pune vidul fața-n față cu vidul. În fine...

V.R.: Aș vrea să îmi faceți o schiță cu proiectele care privesc cărțile de poeme, cărți despre care am mai vorbit dar aș vrea să face o recapitulare. Și să ne spuneți și la ce lucrați în prezent?

C.B.: Vreau mai întâi să amintesc numele cărților experimentale de poeme: Limba distrusă (cu pagini nelegate astfel încât am putea obține, ca într-un joc de cărți, 60 x 59 x 58.... x 1 versiuni), Supremele Angelei (despre care am vorbit că este compusă din 365 de pagini având câte 24 de poeme plus în pagina 366 – șase versuri; fiecare vers este independent și, dacă am citi câte un vers pe oră, cartea din toate combinațiile sale, într-o artă combinatorie de-a dreptul nebunească ar trebui citită în 10.000 de miliarde de miliarde de miliarde de miliarde de miliarde de ani). Supremele Angelei ar putea fi recitate de Dumnezeu până dincolo de viața posibilă a Laniakeii. Ne jucăm și noi, dragă Victor, ca niște muritori care nu acceptă nimic. Am publicat și o carte în 10.000 de poeme și 100 de volume anume Am aprins chibritul care dă foc laniakeii. Nu știu cine ne crede și nu ne crede și atunci aș zice să dăm titlurile celor 100 de volume.

Cele zece mari cărți se compun după cum urmează:

Cartea schimbată la față se compune din următoarele zece cărți:

1. Versul periculos din mierea neagră
2. Versuri de sinucidere
3. Beau scribii
4. Anul secret
5. Un obscur palimpsest
6. Se sparge cuvîntul
7. Trecuse meteoritul cu meninge
8. Steaua îmi trece prin creier pînă-n ea însăși
9. Nihiliștii îmi tăiau venele cu sunetul
10. Îmbătrînisem cu cerneala-n scheme

Cartea genială se înfățișează în aceste zece cărți:
11. Mierea ta neagră
12. Fă-mi semne în vid
13. Manuscrisele fără stea
14. Eu am nevroză
15. Moartea pe margini
16. Sînt în metavers
17. Muribunzii dau un spectacol
18. Magia neagră în eon
19. Oul cu coajă de vid
20. Poezeaua descompusă

Cartea zburătoare într-o aripă are următoarele zece cărți:
21. Ce să fac cu o clipă în vid
22. Eu putrezeam într-un poezem
23. Cuvîntul următor
24. Eu voi vorbi cu ilumina ta
25. Să-mi spargi frumos craniul deasupra vidului
26. Un pericol sărac
27. Limba îmi va fi imaginară
28. Regina așteaptă un timp nou
29. Matrioșka de zgomote
30. Cu steaua-n vid

Cicatricea poemului are în compoziție următoarele zece cărți:
31. La mine-n lyră
32. Silaba neagră
33. Regele vidului era transparent
34. Numai versuitorul
35. Capul meu se biblia
36. „Transcrie-mă în epopee"
37. Să nu mai închizi cartea
38. La deznumărătoare
39. O cascadă pînă-n vid
40. Regele regretă gîndul

Autotranscriere liberă, în zece cărți:
41. Cărticica e liberă
42. „Oprește-te din operă"
43. Versul mirosea a vers
44. Dau un regat pentru stupa ta
45. Zugravul între galaxii
46. Sintaxa din fereastră
47. Regina cu eon
48. Cerneala s-a terminat
49. Hemoragia de himere
50. Metaversuitorul

Iluminările din floare, de asemenea, în zece cărți:
51. Orgie în vid
52. Roza neantului nentrerupt
53. Fala crematoriului
54. Treceau invizibilii unii printr-alții
55. Nihilia de hîrtie
56. A negat privighetoarea
57. Zgomotul atît de bogat
58. Stupa ta, ce carte-n elixir
59. A uitat în haos stiletul
60. Zeii găureau o foaie

Supraviețuirea erotică are zece cărți:
61. Mintea din stea
62. Ciorna sinuciderii
63. În vremea stupei tale
64. Cînd leonardo a spart cartea
65. Regina care transmuta
66. Sărbătoare-n absență
67. "Pasărea sînt eu”
68. Timpul deja a trecut de delphi
69. Inchizitorul fără nici o carte în mînă
70. Eu beam creierul bolnavului cu metavers

Floarea eonului are zece cărți care se intitulează astfel:
71. Limba neagră nu mai scrie
72. Dă-mi floarea încifrată
73. Colecția de viduri albe
74. Eu voi fi matrioșka
75. Matrioșka de viduri
76. Pe dinafara cărții
77. Erau schițe neanticești
78. Orgie în vid
79. Decompoziții
80. Cartea îi ținea pe scribi cu capu-n jos

Regatul descompus este „descompus" din zece cărți:
81. Existibilii domnului
82. O eclipsă de hârtie
83. Acela rupe cartea-ncontinuu
84. E nihileală
85. Departe alchimistul ardea
86. Tremură vidul pînă exist
87. Regatul descompus fără nici o denumire
88. O descreierare postumă
89. Scriptoriul din stupa ta
90. Am aprins chibritul care va da foc laniakeii

Semnele din urma ta frumoasă învelesc marea carte erotică în ultimele zece cărți:
91. Sînii tăi din miere străvezie
92. Drumul vrea să treacă prin craniul meu la întoarcere
93. Scrisoarea cu cerneală albă
94. O carte care să dea peste vid
95. Fabrica mică
96. Toți sînt troieni
97. Poemul fără de ce
98. Stupa stupelor
99. Versiunile pînă dincolo

100. Cînd mi s-a dat să scriu hîrtia

V.R.: Și Stîlpul versului este scrisă în 100 de volume care au în total 10.000 de poeme. De ce nu vreți să spuneți mai „apăsat" că și Am aprins chibritul care dă foc laniakeii și Stîlpul versului sunt cele mai mari cărți de poeme care s-au publicat vreodată în lume? Alți auctorași și scriitorași ar fi umplut televiziunile și site-urile, ar fi cerut toți banii ICR-ului și toate onorurile Uniunii Scriitorilor și ale Academiei Române.

C.B.: Dă-mi voie, dragă Victor, să desfășor și cele 100 de titluri care compun Stîlpul versului.

1. o lumină-mprumutată

2. neantul care termina arta
3. toată cerneala angelică
4. paragină de putrezire
5. Dumnezeu va aduce un ou
6. mierea din vid
7. am zarul care nu se rostogolește
8. azil mic în vid e totul
9. Domnul schimbă steaua
10. erai atît de frumoasă
11. mă descompun ca orice cadavru sărac
12. cuvîntul cînd era stea
13. era o lumină care călărea oameni
14. scriptorul cu sînge negru
15. arborele de la marginea vidului înflorește
16. un fel de carte uitată-n cimitir
17. lăsînd moartea gravidă
18. eu băutorul meu de sînge fiind
19. sclavul își privea titirezul
20. eu însumi sînt al neștiinței
21. iluminatul va putrezi în craniul meu
22. aerul rotund din delphi
23. zarul cade singur în țeasta domnului
24. martorul văzuse cum întrerup caligrafia
25. dementul suplinitor
26. la sfîrșitul cărții se schimbă gărzile
27. muribundul strîmbase destul galaxiile
28. clovnița neagră îmi șlefuiește mintea
29. morga goală rămâne goală
30. eram din cumplițenie
31. la patefon nu e nimeni
32. cadavrul meu va fi plin de versuri
33. trăiam deja indiferent în licărire
34. poemul care s-a sinucis
35. regele ciumei fusese poet
36. versiunea mea de pămânțean straniu
37. era o roire cu oarecare cianură
38. cartea ca o spaimă
39. beau cianură cu fluturele meu
40. o roză neagră-n mîna mea dreaptă
41. împăratul albastru
42. lumina neagră
43. flutura avea clavicule imaginare
44. regele în vers învia
45. nenăscuții nu văd niciodată galaxia
46. greierul cred că îmi luase ilumina
47. poemul schilod al îngerului de aer
48. vulturul transparent
49. poezistul mai trăise în levitație
50. steagul versului era steagul versului51. scribii de la fulda
52. e o ceremonie de miere
53. neantul e pe sfîrșite
54. cadavru de rege mintal
55. era o măiestrie fără fereastră
56. spectrele vorbesc între ele
57. limba albastră tace în treacăt
58. craniul-adăpost
59. e o artă creierul
60. greierul avea în mintea lui un cîntec provizoriu
61. scrisoare pe meninge
62. versiunea se subțiase
63. cartea cu greu o transcriu
64. arcul fără săgeată
65. schițe de revoluție
66. convalescent cu craniul meu
67. versul distrugător era vers negru
68. palimpsestul inexscriptibil
69. conturul de cadavru
70. cartea spartă singură
71. cartea e goală
72. eu scriam pe dinafară
73. inversul care se întoarce
74. o clipă - „„a poemului"
75. scriu poezii în sistemul solar
76. scrisul mă minte că exist
77. eu mai bat un cui în vid
78. era gîndire neagră fără desemnări
79. scriam poeme fără posesor
80. la ce bun să inversezi vidul ?
81. e crimă existența
82. cascada de cranii
83. opera ruginise de mai multe ori
84. beam apă inventată
85. matrioșka vopsită
86. mă respectau crezînd că eu țin vidul
87. matrioșkă în vid
88. inchizitorii știau pe de rost chilioversul
89. poet cu zarul în mînă
90. vînzătorul de vid
91- se termină arta
92 - voi da o petrecere cu cenușa mea
93 - în crematoriul mintal
94 - mintea suspendată se decolora
95 - autopsia într-un vers
96 - eu trag cu arcul în vid în tot eonul
97 - am ultimul craniu
98 - poemul descompus nu mai era de-un singur fel
99 - eu aveam cicatrice pe meningea mea
100 - imnul laniakeii

Acum scriu un al treilea proiect, tot în 100 de volume. El se numește Muza ascunsă și 35 de cărți sunt deja scrise. La sfârșitul anuli vor fi scrise toate cele 100 de cărți.

Evident că există auctorași și scriitorași care se plasează în centrul atenției de vreo 50 de ani. E dreptul lor. Dar au întins acest drept în toate manualele școlare. Dacă au lucrat cu serviciile secrete române sau cu servicii secrete străine nu este nici o problemă. Aceste servicii sunt oficiale, statale și au legi clare. Dar când crești tinere generații și minți milioane de copii că Ana Blandiana este dizidenta României, atunci lucrurile sunt gravissime. Cel puțin Cărtărescu tace. Blandiana este o poetesă submediocră care nu are ce căuta  în nici un manual. Iar dacă o introduci în manuale trebuie să-i spui că este o nulitate care a înflorit în curtea Direcției de Informații Externe, iar acum, după 1989, are impertinența să facă președinți. Să se pună pe pereți la Cotroceni că e dizidentă. Să-și facă festivalul Ana Blandiana și mii de tineri elevi din România să facă tot felul de compuneri despre poezioarele acestei merdenese viclene. Academicianul Eugen Simion mi-a spus, când era în viață, că el, Sorescu și Blandiana au lucrat cu Direcția de Informații Externe dar n-au dat nimic scris. E totul în regulă. Dar dacă îi bagi în manuale pe Eugen Simion, Blandiana, Sorescu (sau Cărtărescu și Vișniec) trebuie să le spui elevilor biografia toată a acestor scriitori, fiindcă numai întregul este adevărat. Ar trebui deschisă o anchetă scriitoricească foarte calmă și să se discute cu ICR-ul care finanțează tot felul de scriitori-personaje de azi, mințind și străinătatea că aceste ficțiuni literare s-ar afla în fruntea ierarhiilor culturale din România.

Până când plagiatori ca Liiceanu, Pleșu, Patapievici și Cărtărescu să fie „elita" culturală din România care să mintă poporul cu mitingul și televizorul. E boală cumplită și nerușinare mare.

În vârful comediei l-am văzut evoluând în aceste zile pe Aurel Ioan Pop pe post de președinte al Academiei Române, cântând la Londra în cârciumi. Văzându-l ce talent are, nici nu-ți vine să mai întrebi de ce a plagiat în opt cărți și de ce a falsificat un manuscris de la Veneția. Fiind atât de decăzut n-are rost să-i cer demisia unui astfel de ipochimen. Un alt ipochimen „conduce" și Uniunea Scriitorilor și are pseudonimul Varujan Vosganian, un poetastru care a citit și un vers din  Hakuin și „i-a plăcut și lui foarte mult", uitând de cele două cărți de poeme pe care i le-a „poematizat" înainte de 1989 Mircea Ciobanu. Nu-i așa Varujane că ești poet? Dușmanii lui Varujan susțin că ar fi contabil și s-a remarcat în secolul trecut la Apaca. Cum să-l faci pe Vosganian să înțeleagă că trebuie să plece de la Uniunea Scriitorilor fiindcă o duce în ridicol această uniune, atât cât mai este ea uniune...

V.R.: Am ajuns și la aceste viziuni „negre" despre Academia Română și Uniunea Scriitorilor. Cred că ar fi bine să facem mai multe interviuri despre situația actuală din cultura română fiindcă dezastrele o depășesc. Dar dacă vă întreb în ce relații sunteți cu Uniunea Scriitorilor și cu Academia Română ce-mi veți răspunde?

C.B.: Nu sunt în nici un fel de relație cu Uniunea Scriitorilor și nici cu Academia Română. Ce pretenții să am de la Uniunea Scriitorilor? Ce pretenții să am de la Academia Română? Cărțile mele de poeme au vreo 25 de premii internaționale și nu am nevoie de ridicolele premii ale Uniunii Scriitorilor. Dar ediția Integrala Manuscriselor Cantemir ar fi trebuit premiată și de Uniunea Scriitorilor și de Academia Română. O carte Cantemir premiată de Uniunea Scriitorilor copiază imagini din manuscrisul cantemirian Sacro-sanctae Scientiae indepingibilis Imago, manuscris pe care nu putuse să-l obțină de la Moscova. Vreți corespondența personajului copiator cu Biblioteca din Moscova? V-o dau! Și în Pleiadele  lui Simion s-a tradus după manuscrisele publicate de mine, trei manuscrise, anume. Dacă mă anunțau nu făceau greșeli și nu le lipseau multe rânduri din transcrieri. Dar astea sunt povești românești...

Dragă Victor, cred că suntem încă tineri și avem timp să-i distrugem pe cei care merită distruși. Ar merita puțin sadism pentru a îndrepta ierarhiile României care se află în prezent în mâna unor  caricaturi care nu au ajuns încă în azilul pe care l-ar merita.