Victor Roncea: Domnule profesor, în continuarea interviului nostru - fluviu, care radiografiază cultura română și contribuția dvs la ea, aș vrea în mod special să îmi dezvăluiți câteva secrete din Supracartea fără de ce, deși știu că nu vreți să dezvăluiți miezul acestei cărți până când nu veți publica varianta a treia și ultima.

Constantin Barbu: Întâi de toate evaluez varianta antepenultimă a Supracărții fără de ce. După câte ți-am spus, Supracartea are cinci volume, și anume:

- Volumul I, De ce nu s-a gândit încă. El cuprinde patru cărți, și anume:

Cele cinci volume mari ale Supracărții fără de ce sunt urmate de o cărticică numită chiar așa Libellus inexistibilis, la care scriu ultimele pagini. Este posibil, în funcție de efectul violenței Supracărții, să scriu și o cărticică așa-zis introductivă. Cred că în Supracarte am depășit violența lui Nietzsche din Der Wille zur Macht (Voința de putere), ultratrăirea mistică a lui Rosenzweig din Der Stern der Erlösung (Steaua eliberării) și gândirea cu conexiuni historiale abisale pe care a păstorit-o Heidegger în al doilea volum din cartea sa despre Nietzsche. Pe un abis (cu care am conviețuit peste 50 de ani) de buddhism mahayana, trăind pur și simplu în creierul lui Nagarjuna, Chandrakirti, Vasubandhu, Asanga .... Pe Nagarjuna am meditat în sanskrită, având cea mai bună ediție. Platon, cu câteva Dialoguri în greacă (Fileb, Parmenide, Republica). Dionisie Areopagitul, cu subtilități în greacă. N-am spus până acum, dar întâi am avut un proiect de șapte trilogii (eram student), apoi gândisem Marea traversare a vidului în șase volume:

Din Marea traversare a vidului am extras câteva sute de pagini care își aveau locul în viitoarea Supracarte fără de ce. Dacă mă gândesc bine, în Supracarte vor regăsi pagini scrise încă din 1981. Partea propriu-zisă din Supracartea fără de ce am scris-o în aproximativ 1000 de zile, la câteva săptămâni după moartea mamei mele, în 2016. Țin minte că ultimele două caiete le-am scris în spital, noaptea, când am însoțit-o pe Angela (la primul episod de AVC). Adică din 28 februarie până în 20 martie 2018.

Supracartea este scrisă ca să distrugă și să încerce să elibereze definitiv gândirea historială în limbile care derivă din nostratică și indo-europeană. S-a tot pus problema dacă limbajul este ontic sau nu. Părerea mea că limbajul este o convenție rudimentară și demonstrația debilității sale se arată cu strălucire în limbile indo-europene de astăzi, greacă veche, latină, sanskrită, germană, franceză, engleză, spaniolă, rusă, română... Cazul substanței e o cădere din nominativ până-n vocativ. Morfologia susține ar-ch-eul, originalul care cade în timp și care în biblia creștină reurcă în cer prin har. Verbul substanțial nu este uitat de cele șase karaka din sanskrită (cu puterea care decurge din kriti), însoțite de ablație și donație. Gramatica indo-europeană a donației și sacrificiului pune în joc arheul care în instituțiile omenești este regele. Observăm și astăzi, în anul 2024, cum marile puteri luptă pentru o supremație (simbolică și reală), o supremație pe care Statele Unite ale Americii, Uniunea Europeană, Rusia, India și China nu vor să o împartă. După părerea mea, gândirea și realitatea trebuie să renunțe la suveranitatea arheală, la imperii și regi, la supremația unică. Acest tip de gândire și de diviziune a realității nu aduc decât război și dezastru.

Nu pot să cred că în anul 2024 mor milioane de oameni în războaie fiindcă nu se respectă justiția istorică a popoarelor și a patriilor. Războaiele nu sunt decât urmarea unor orgolii pe care le au conducătorii cei mai mari de astăzi. În cartea mea din 1989, Hestia. Încercare de a dezlega imaginea lumii (apărută la Editura Scrisul românesc sub titlul Încercare...), am pus în joc un cuvânt genial din limba sanskrită, anume venayika. Venayika înseamnă, în același timp, conducătorul și distrugătorul.

După volumele propriu-zise ale Supracărții va fi o cărticică manifest care va prezenta cu violență acest gând care nu s-a mai gândit niciodată. Pentru moment, dragă Victor, cred că am vorbit poate chiar prea mult.

Victor Roncea: Când ne-am văzut la București erați bucuros de un podcast în care poeta argentiniană Angela Gentile citea un fragment dintr-una din Cele zece elegii care sfârșesc poezia. Aș vrea să redăm fragmentul de poem.

Constantin Barbu: Am rugat-o pe doamna Angela Gentile, o mare poetă din Argentina, să citească un fragment din Elegiile dedicate soției mele Angela.

Prietena noastră comună, doamna Carmen Bulzan (care a și tradus admirabil Elegiile) a transmis această rugăminte a mea care a devenit realitate în câteva ore.

Voiam să fie citite doar de doamna Angela Gentila fiindcă această admirabilă poetă are o voce fenomenală.

Să redăm podcastul cu vocea inconfundabilă a doamnei Angela Gentile.
Victor Roncea: Poetul și editorul Luis Cruz-Villalobos vă editează încă o carte, din câte am înțeles, anume Rosa Mental (Roza mentală, o traducere inspirată a poetei Carmen Bulzan). Publicarea înțeleg că are o poveste fascinantă...

Constantin Barbu: Poeta Carmen Bulzan tradusese Roza mentală în spaniolă și eu nu știam. Am rugat-o atunci să îi scrie prietenului nostru Luis Cruz-Villalobos, să îi trimită traducerea și până când scriu eu un poem pentru Luis, marele meu prieten și poet Luis Cruz-Villalobos să schițeze o copertă frumoasă. Eu am scris poemul pentru Luis. Doamna Carmen Bulzan l-a tradus și i l-a trimis lui Luis. Luis a făcut o copertă superbă cu o pictură din maestrul Claus Terlinden. Iată coperta cărții apărând la NoteBook Poiesis, Colección BlueLine, Waco TX, USA:

Tu, Luis, fratele meu geamăn
ai scris un poem genial
tu crezi că nu mori complet
eu cred că nu mori deloc

în cartea ta
e o stea
steaua are lumina
prin care tu traversezi

Poemul în traducere:

Tú, Luis, mi hermano gemelo
escribiste un poema brillante
tu piensas que no mueres por completo
yo creo que no mueres en absoluto

en tu libro
hay una estrella
la estrella tiene la luz
por el que tú cruzas

cruzas recitando en el vacío
un poema que nunca termina

traversezi recitînd în vid
un poem care nu se termină niciodată

Și prietenul meu Luis, grație internetului, mi-a scris instantaneu direct în românește:

„Dragă Constantin,
Mulțumesc foarte mult pentru poezia pe care mi-ai dedicat-o. Sensibil, precis. Foarte semnificativ pentru mine. E ca o îmbrățișare fraternă de la distanță.
Aici atașez cartea ta, gata de a fi publicată. (...)
Fotografia de copertă este o pictură a unui prieten, pictor și fotograf german care locuiește în Finlanda.

O îmbrățișare frățească
Luis"

Dragă Victor, e mai ușor să ai prieteni în lume decât în România...

Victor Roncea: La ce ne așteptăm în timpul care urmează să închidă anul 2024?

Constantin Barbu: S-au anunțat câteva premii literare de mare prestigiu, festivaluri de poezie și un simpozion internațional de teologie. Vor fi întâlniri cu oameni celebri, pe cinci continente. La sfârșitul lunii septembrie voi publica o carte de poeme în 100 de volume, al cărei titlu provizoriu este Marea eliberare din viață. Pentru Sfârșitul lunii septembrie se vor tipări primele 100 de volume din actele și documentele care privesc Sinodul de la Niceea, din anul 325. Este vorba de tipărituri apărute prin grija IPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului.

Va fi un adevărat șoc bibliofil fiindcă vor fi tipărite în facsimil color (într-un singur exemplar, pentru arhivă și studiu) manuscrise din anii 500, de curând descoperite în marile biblioteci europene. Înaltpreasfințitul Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului,  le cunoaște și știu că este foarte bucuros. În mod ceremonios, sărbătorirea Sinodului de la Niceea din anul 325 începe la Tomis fiindcă Mitropolitul Marcus al Tomisului a participat la Sinodul din anul 325.
Vor fi publicate cărți de poezie în traduceri foarte inspirate, cărți care apar grație unor prieteni absolut admirabili. Aștept cu nerăbdare traducerile în suedeză, franceză, mongolă, albaneză... Dragă Victor, se vede că am îmbătrânit dacă tipăresc atâtea cărți. Dar ție pot să-ți spun încă o dată: scriu (mult) fiindcă nu știu să fac altceva...

Victor Roncea: Așteptăm cu interes toate aceste apariții.