V.R.: Să continuăm de unde am rămas în partea a VI-a a interviului nostru din ActiveNews...

Constantin Barbu - Premio Internazionale di Poesia „Léopold Sédar Senghor”, ediția a 8-a 2022 a fost conferit pentru volumul de poeme Sigilli da nessuna parte dinRovina nel vuoto (Pecete niciunde din Paragină-n vid).

Decernarea a avut loc în ziua de 6 mai 2023, la Milano.

Paragină-n vid este o carte care se compune din zece volume, fiecare volum având câte 100 de poeme:

- Vol. 1 – A rămas în paragină vidul;

- Vol. 2 – Pecete niciunde;

- Vol. 3 – Paragină-n vid;

- Vol. 4 – Peisaje mentale;

- Vol. 5 – Schițe de nihilea;

- Vol. 6 – Închipuirile venețiene;

- Vol. 7 – Zborul pe inorog;

- Vol. 8 – Căruța sanskrită;

- Vol. 9 – Versurile argilei;

- Vol. 10 – Smintirea peste stea.

Să citim doar primul poem, în română și italiană:

eliberat de cruce în neant

pecete niciunde

dureroase fi-vor rotirile

și versiunile vor răsturna

mintea părăginită

chiar și vidul din miez

fără miez

nu se va-ntîlni cu sinea sa

ca și cum însușimea

n-ar mai strălucinda

nici

vedeniile

nici

cumplițeniile

doar în limba lui giordano

nu se rup din cruce

cuiele regalității sinucigașe

peceți încremenite

dintr-o limbă veche distrusă

pe limbă de om

așa a fost limba omului

și este încă

eliberarea de cruce

are zece direcții

și nici un sens

nu fiindcă n-ar avea nici un sens

ci fiindcă nu există un sens

decît în sensul fără sens

rilasciato dalla croce nel nulla

senza sigilli

saranno dolorose le rotazioni

e le versioni ribalteranno

la mente desolata

anche il vuoto del nucleo

senza nucleo

non s’incontrerà con se stesso

come se la proprietà stessa

non brillerebbe più

ne

visioni

ne

terrori

solo nella lingua di Giordano

non si rompono dalla croce

i chiodi dei reali suicidi

sigilli pietrificati

da una vecchia lingua distrutta

in linguaggio umano

così è stato il linguaggio dell'uomo

ed è ancora

il rilascio della croce

ha dieci direzioni

e senza nessun senso

non perché non avrebbe senso

ma perché non c'è significato

che in senso insignificante

Traducerea din română  este de o poeticitate cuceritoare și este executată de o foarte bună traducătoare, doamna Daniela Lupi. Cartea a apărut la o cunoscută editură din Milano, anume Rediviva Edizioni.

Juriul a avut la dispoziție și o a doua carte a mea, anume Cele zece elegii care sfîrșesc poezia (Le dieci elegie che finiscono la poesia).

Traducerea italiană, foarte inspirată, aparține doamnei Irina Lupu și a apărut la Editura Revers.

Să citim împreună Prima elegie care poartă titlul aspetto il liocorno per portami il veleno:

nemmeno io vedo molto bene oltre

il diafano cadde a pezzi

è diverso e rovesciato

e non so chi ha chiuso il cancello

e l'universo rimarrà non battuto

tu, solo tu rimarrai

con la rosa sfiorita in mano

e la padronanza nera e muta diventerà bisvecchia

e la rosa nonfiorente

avrà odore di vuoto

io non cerco più di accendere la mia carta con il cervello

i versi morti rimarranno e daranno una festa

celebreranno la mia morte che io non la conosco

Președintele Premiului Senghor este scriitorul Cheikh Tidiane Gaye, iar președintele juriului Pap Khouma.

       Milano, 6 mai 2023

       Milano, 6 mai 2023

                     Milano, 6 mai 2023, în fața statuii lui Alessandro Manzoni

V.R.:Cartea Pecete-n niciunde a avut și o generoasă prefață scrisă de un mare poet italian, Dante Maffia.

O voi cita în întregime, fiindcă dumneavoastră mai mult vă sărăciți imaginea decât v-o „îmbogățiți". Preiau textul La poesia, nuda e cruda care a apărut ca prefață la Rovina nel vuoto. Sigilli da nessuna parte. (Rediviva Edizioni din Milano, 2022).

La poesia, nuda e cruda

Mai visto un libro che non porti anche la minima notizia biografica dell’autore, un qualsiasi riferimento. E’ una scelta però che intriga, perché a questo punto deve essere e sarà soltanto la poesia, nuda e cruda, a parlare, a dire quello che Constantin ha voluto trasmettere nei suoi versi, quello che il suo cuore  e la sua intelligenza hanno voluto regalare al lettore.

Si tratta di un libro complesso che setaccia lacerti di vita, di squarci autobiografici che però diventano immediatamente momenti esemplari di carattere universale grazie soprattutto all’impronta metafisica che si avverte solenne e semplice allo steso tempo, come un fiume che guida al corso del senso e lo ripara da escursioni nella vaghezza.

Una poesia che sa di concretezza e di eleganza suprema e che vuole cantare quello che appare e subito dispare e non si fa cogliere nella sua essenza; direi di più, una poesia che vuole inventare sensi nuovi ed esplorare la bellezza senza scendere a compromessi, senza dilaniarsi, come diceva Constantin Kavafis, "nel gioco consueto degli incontri e degli inviti / fino a farne una stucchevole estranea”.

Leggiamo alcuni versi da sto andando indietro:

"senza vedere il nome

e vecchie e nuove tracce

si sovrappongono

anche se non esistono

l’identità è incredibile

una traccia nel vuoto

è la stessa

con l’ultimo vuoto

e il vuoto dietro di me

deve dimenticare la mia palpebra

proprio mentre la palpebra

lo guardava

come se

esistesse e si trovasse

faccia a faccia…

Si avverte subito che siamo al cospetto di un poeta che ha attraversato le avanguardie ultime europee e ne ha tratto un suo modo d’essere e di fare, una maniera di comporre ancora in qualche modo legata alla ricerca di una fatalità linguistica che deve fare il miracolo dell’approdo.

Constatin Barbu ha scritto un libro da tenere in grande considerazione perché mi sembra che voglia dimostrare come si può rompere con il passato e innestare il nuovo con la convinzione che la forma aprirà la dimensione del vivere oltre i confini del dettato poetico.

Un Autore di livello che ha saputo rendere la sua posizione con garbo e con estrema delicatezza convinto che i suoi versi saranno una finestra verso il futuro.

De ce nu vorbiți despre cărțile dumneavostră?

C.B.: Ție, dragă Victor, pot să-ți spun că am răspuns la vreo zece cărți de interviuri, dar nu a existat timp să le corectez spre publicare. Ce să vorbesc despre mine? Nu am timp. Fiindcă trebuie să îngrijesc între cinci și zece volume pe zi, volume ce alcătuiesc Monumentele românești (Monumenta Romaniae Historica). Și Monumentele bizantine. Și Biblioteca lui Eminescu. Aceste proiecte au trecut de 2000 de volume, ceea ce îmi produce o mare bucurie, aproape extază.

Am scris și câteva sute de volume de poeme. Imaginate câte zece volume de câte 100 de poeme fiecare, în supracărți precum Autoversiunile mentale, Paragină-n vid, Iluminările obscure trec de 1000 de pagini (cum ar fi și Divina tragediepremiată de Academia Europeană de Științe, de Arte și de Litere de la Paris). Stâlpul versului, în care scriu câte un poem pentru fiecare zi a vieții Angelei, are până acum 46 de volume, a câte 100 de poezeme fiecare.

Oricine înțelege că așa ceva n-aș fi vrut să scriu niciodată.

Apoi te întreb eu pe tine: pentru cine să vorbesc despre aceste cărți?

Eu n-am scris aceste cărți ca să vorbesc despre ele.

Apoi, voi publica ediția primă și ultimă din Supracartea fără de ce, o supracarte violentă, cumplită, distrugătoare. Cum nu s-a mai scris până astăzi. O supracarte care va da un diagnostic cumplit omenimii: nu numai că n-a gândit niciodată, dar nici nu va mai exista. Numai Dostoievski a avut dreptate, când a scris în Însemnări din subterană: „Omul e prost, fenomenal de prost". Și Eminescu a aproximat bine „viitorul": „Erau din rândul celor ce n-au fost niciodată".

Nihilistul Nietzsche va fi dulce ca mierea...

V.R.: Tot la Milano, Accademia Internazionale Léopold Sédar Senghor va conferit și titlul de Membru titular al Academiei. De asemenea, titlul de Ambasador al Premiului Internațional de Poezie Léopold Sédar Senghor. Totodată și titlul onorant de Rector al Academiei (pentru o perioadă de doi ani, 2023-2025). Ce înseamnă aceste onoruri simbolice pentru dumneavoastră?

C.B.: O onoare și o surpriză, totodată. Le datorez bunului meu prieten Cheikh Tidiane Gaye. Și nu în ultimul rând, bibliografiei personale...

V.R.: Ce ar însemna, în esență, bibliografia personală?

C.B.: Întâi de toate: peste 2000 de cărți publicate. Aici meritul esențial este al IPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, care a finanțat superbele capodopere tipografice care alcătuiesc, în facsimil color, Monumenta Romaniae Historica.

Apoi : cărțile de poeme, unele fiind de peste 1000 de pagini, două de peste 2500 de pagini, iar Stâlpul versului numără până astăzi peste 4600 de poeme din cele aproximativ 25.000 de poeme cât va număra proiectul, dacă voi mai trăi câțiva ani...

Desigur, Supracartea fără de ce care are în manuscris vreo 2420 de pagini. Evident, nu numărul paginilor ar putea fi cel ce dă strălucirea și memorabilul. Vom vedea.

V.R.: Știu că aveți niște proiecte culturale incomparabile. Dacă despre opera dumneavoastră spuneți (nu fără oarecare autoironie) că este operă fără rival, despre proiectele culturale puteți spune că sunt incomparabile?

C.B.: Proiectele culturale sunt imaginate împreună cu o sumă strălucitoare de prieteni. Este vorba, în primul rând, de IPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului.

Proiectul IPS Teodosie de reactivare a Mitropoliei Tomisului (o Mitropolie existând încă din anul 325 din timpul Sinodului de la Niceea, mitropolitul numindu-se Marcus și fiind prezent în manuscrisele lui Dionysius Exiguus pe care le-au avut în față cei mai mari împărați ai Europei) este un proiect național al României, un proiect al întregii ortodoxii.

În cuvinte puține și clare, le numim:

a. Reactivarea Mitropoliei Tomisului

b. Monumenta Romaniae Historica

c. Biblioteca Eminescu

d. Monumentele istorice ortodoxe și bizantine

e. Proiectul Brâncuși.

Pentru Proiectul Brâncuși am apelat la un sculptor contemporan genial, prietenul meu Rodion Gheorghiță.

Celelalte proiecte culturale se află în miezul Academiei Tomitane (condusă de IPS Teodosie), anume: Coroana de bronz aurit care aduce în viață Premiul Ovidius (Coroana este executată de sculptorul Rodion Gheorghiță). O conlucrare foarte inspirată cu Academia Universalis Poetarum.

Într-o constelație de mai multe academii de pe toate continentele (America de Nord, America de Sud, Europa, Africa, Asia), dorim să oferim cel mai mare premiu simbolic din lume. În momentul potrivit vom vorbi despre acest premiu și vom prezenta lucrarea de artă care îl consfințește și îl strălucește. Valoarea acestei opere de artă prin care onorăm un mare poet planetar valorează, după experții germani, circa 2-6 milioane de euro.

V.R.: Știu că sunteți optimist. Dar, totuși, vă întreb: vor avea cândva realitate toate aceste proiecte?

C.B.: Aceste proiecte sunt deja în realitate, aș putea zice chiar realissime.

Ai răbdare, dragă Victor.