Istoria Bisericii Ortodoxe Române este o istorie milenară și începe la Tomis, în secolul III de la Nașterea lui Hristos.

Va fi un prilej de mare bucurie și ierarhii Bisericii Ortodoxe Române vor fi mândri când se vor sărbători 1700 de ani de la Sinodul de la Niceea, vestitul Sinod din anul 325, an când se întemeiază simbolic Europa. La Sinodul de la Niceea a participat Mitropolitul Marcus al Tomisului. Mitropolitul Marcus își are numele său între marii părinți de la Niceea.

Este o tristețe insignifiantă tristețea pe care o întrupează un oarecare purtător de cuvânt al Patriarhului, așa-zisul Vasile Bănescu. Un spectru bezmetic.

În 27 decembrie 2023, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei, Vasile Bănescu, un analfabet aproape remarcabil, scria:

„A crede că reflectezi la cele de sus (ale Cerului) cu capul adânc înfipt în „cele mai de jos ale pământului”."

Analfabetul are probleme adânci cu ligamentele, el scriind cu nerușinare capul adânc. Acum se vede limpede ce are Bănescu în cap.

Același ipochimen indimenticabil, așa-zisul Bănescu, scrie în ziua de 7 ianuarie 2024:

„Viața curată a Sfinților, lupta lor exemplară cu răul de multe feluri, care îi asaltează mai ales pe cei [ce] se apropie mai mult de Hristos, credința lor de foc care nu se mistuie, bunătatea lor desăvărșită răsfrântă asupra celorlalți, curajul, candoarea și rânduiala plină de sens în care au ales să trăiască, fac din ei modele de viață autentice și, în ciuda a ceea ce se crede azi, accesibile."

Orice absolvent de școală profesională știe că nu e bine să scrii „capul adânc" și nici „cu răul" că rămâi repetent și anul trecut și anul acesta.

Un Rică Venturiano mai vioi decât Vasile Bănescu nu va putea găsi ortodoxia română în următorii 2000 de ani.

Vasile Bănescu este un vechi client al meu încă din primăvara anului 2021, când se dădea cu capul de neant ca să se exprime gongoric și ridicol că trebuie să povestească națiunii române de ce nu e bine să se reînființeze Mitropolia Tomisului, de parcă el și superiorul său plagiator ar avea vreo putere după 1700 de ani. Fiindcă sunt 1700 de ani de când la Tomis era mitropolie, iar Mitropolitul Marcus participa la vestitul Sinod de la Niceea din anul 325. La cererea Arhiepiscopului Teodosie al Tomisului, am găsit în mai multe arhive celebre ale lumii peste 100 de manuscrise în care este lista celebrilor mitropoliți care au participat la Sinodul de la Niceea. Sunt manuscrise în greacă, latină, coptă, siriacă, arabă, armeană. Cele mai vechi sunt din anii 500 și majoritatea manuscriselor găsite sunt mai vechi de 1000 de ani.

Iată numele mitropolitului Marcus al Tomisului în Codex Parisinus 12097 (datat a fi din secolul VI):

Nu trebuie să ai o erudiție deosebită ca să știi că Mitropolia Tomisului are străvechi mitropoliți, după cum urmează:

1. Anul 325 – Marcus, Mitropolit al Tomisului

2. Anul 399-400 – Theotimus I, Episcopos Metropolites al Tomisului și al Scythiei

3.  Anul 458 – Theotimus II, Episcopos Metropolitanus al Tomisului și al Scythiei

4. Anul 520 – Paternus, Mitropolit al Scythiei

5. Secolul IX – Anonimus, Mitropolit al Tomisului

6. Secolele X-XI – Anicetus, Mitropolit al Tomisului

7. Secolul XI – Vasile, Mitropolit al Tomisului

Pentru toți acești mitropoliți avem manuscrise și înscrisuri, adică dovezi scripturale indubitabile.

Desigur, nimeni nu îi uită pe mitropoliții Vicinei care, prin Iachint de Vicina, au continuat opera spirituală a mitropoliților Tomisului. Întemeind chiar Mitropolia de la Curtea de Argeș a Țării Românești. Pentru Vicina, capitală ortodoxă în străvechime, ca așezământ pe malul drept al Dunării, în actualul județ Constanța, am lămurit definitiv geografia publicând câteva hărți celebre din Biblioteca Vaticanului.

Văzând cronologia mitropoliților tomitani, de la Mitropolitul Marcus (325) până la Mitropolitul Vasile (secolul XI), nu cred că va mai fi nevoie să convingem pe nimeni de necesitatea reactivării Mitropoliei Tomisului. Sunt convins că instituțiile fundamentale ale României (pe care le-am înștiințat într-un lung memoriu, cu documentele istorice necesare), anume:

- Președinția

- Parlamentul

- Guvernul, Prim-Ministrul

- Serviciul Român de Informații

- Serviciul de Informații Externe

- Sinodul și membrii săi

au înțeles perfect de ce trebuie reactivată Mitropolia Tomisului.

Reactivarea Mitropoliei Tomisului nu este o problemă a Mitropoliei Tomisului ci a României și a poporului român.

În anul 325, la Sinodul de la Niceea se întemeiază simbolic Europa. Am primit această idee încă de acum câteva decenii de la marele meu maestru Constantin Noica, idee care se află în cartea De dignitate Europae.

Așadar, când un sfertodoct ridicol ca Vasile Bănescu, așa-zis purtător de cuvânt al Patriarhului, scrie:

1. „Pentru Patriarhia Română, care s-a exprimat inclusiv prin Cancelaria «Sfântului Sinod», forul decizional cel mai înalt al BOR, problema (re)înființării unei mitropolii a Tomisului este una definitiv închisă, iar mereu posibilele reacții inadecvate pe această defunctă temă nu vor mai beneficia de niciun comentariu oficial, perceput greșit ca înaltă atenție de persoane ahtiate de ea”.

2. „În probleme cu adevărat importante de istorie/ istoriografie românească, inclusiv paleocreștină, singura instituție îndrituită să se pronunțe cu reală autoritate este Academia Română, nu pseudo-academii ce abuzează de venerabila rezonanță platonică a termenului, improvizate pentru a evidenția cu emfază și festivism importanța unui anume punct pe harta lumii”.

3. Vasile Bănescu spune că „orice documente menite să pună în lumină elemente „noi” din istoria unui spațiu geografic sau religios-cultural românesc ar trebui să fie, așadar, orientate de onestitatea științifică și intelectuală spre cercetarea și validarea autenticilor specialiști în domeniu din cel mai înalt for cultural al țării (Academia Română), nu prezentate local, hilar, exaltat și ditirambic ca fiind epocal revelatoare pentru „cunoașterea” unor lucruri deja bine-cunoscute sau pentru lansarea unor incontrolabile și dezarticulate speculații."

Nu avem decât două variante: un doctor bun și salvator sau o reeducare pe viață.

Inutil să râdem de limba română a lui Vasile Bănescu, un simplu repetent.

1. Problema (re)înființării unei mitropolii a Tomisului nu este o problemă de reînființare, ci de reactivare a Mitropoliei Tomisului. Tema nu este „defunctă" pentru că în anul 2025 Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române nu va putea participa la sărbătorirea celor 1700 de ani de la Sinodul de la Niceea, fiindcă, în anul 325, nu exista nici mitropolia Țării Românești și nici Bucureștiul. Patriarhul Daniel va putea participa la sărbătorirea celor 1700 de la Sinodul de la Niceea, din anul 325, numai ca urmaș al Mitropolitului Marcus al Tomisului. Țin să spun și să anunț că, numai datorită eforturilor multiple ale Arhiepiscopului Teodosie, am găsit în cele mai bogate arhive ale lumii manuscrisele în care apare numele Mitropolitului Marcus ca Mitropolit al Tomisului. Aceste documente ar trebui să devină o sărbătoare a ortodoxiei române.

2. Mi se spune că Academia Română ar fi „singura instituție îndrituită să se pronunțe cu reală autoritate" (trec peste cur-ul lui Bănescu). Academia Română nu poate să se pronunțe în raport cu mine pe nici un subiect care trebuie tratat în peste 100 de volume. Din câte știu, Academia Română n-a publicat până în prezent vreo lucrare de 100 de volume (format A4, în facsimil color, în limbile greacă, latină, coptă, siriacă, arabă, armeană). Regret, dar nu are cadre. Dacă se dorește, putem sta față în față, într-un simpozion televizat în direct (pot participa academici, teologi de asemenea).

Ipochimenul Bănescu, nefiind în stare să-și educe inteligența, mai zice că „nu pseudo-academii ce abuzează de venerabila rezonanță platonică a termenului, improvizate pentru a evidenția cu emfază și festivism importanța unui anume punct pe harta lumii”. Din câte îmi amintesc și Academia Română a fost întâi o societate culturală. Apoi, o fundație. Academia Tomitana este o fundație. Deci, juridic, Academia Română îi este egală Academiei Tomitane. A nu se uita: că numai în Academia Română sunt plagiatori. Dacă vreți exemple vor fi distrugătoare. În listă ar putea fi și un membru de onoare al Academiei Române, plagiator multiplu în teza sa de doctorat.

În privința exprimării caricaturale („venerabila rezonanță platonică"), nu-l întreb pe Bănescu dacă a citit, în greacă veche, vreo foaie din Platon...

3. Cât privește „onestitatea științifică și intelectuală" a specialiștilor „din cel mai înalt for cultural al țării (Academia Română)" trebuie să spun că în Academia Română sunt și membri care au publicat doar trei-patru cărți sau chiar una. Când Guvernul României le-a dat pentru 14 cărți ca să cinstească centenarul României Mari, ei n-au publicat decât trei... Dacă vor face un protest în scris, le voi înșira câteva mii de pagini de plagiate pe care le-au comis.

Despre ce istorie a României să vorbim?

S-a uitat scandalul cu plagiatele despre huni, goți și politica externă a lui Ștefan cel Mare?

Cel mai îndrăzneț a fost un vicepreședinte chinuit al Academiei Române, anume Dan Berindei, care a plagiat în Istoria românilor. Cronologie vreo 350 de pagini! Mai vreți exemple?

Așa-zisul Vasile Bănescu mai cugetă că documentele nu trebuie „prezentate local, hilar, exaltat și ditirambic ca fiind epocal revelatoare pentru „cunoașterea” unor lucruri deja bine-cunoscute sau pentru lansarea unor incontrolabile și dezarticulate speculații."

Nu exista nici un manuscris în care să apară în facsimil color numele lui Marcus ca Mitropolit al Tomisului! Așadar, noi nu am pus în joc „lucruri deja bine-cunoscute", cum crede bietul Bănescu. Nu vreau să-l întreb pe Bănescu nici dacă a publicat în viața lui vreo carte scrisă de el însuși, nici dacă știe greacă veche sau latină. Nu vreau nici să-l umilesc și nici să-l bag în spital cu o boală cunoscută. În sinea lui, el știe că este un analfabet și de aceea înghesuie toate neologismele pe care n-au apucat să le folosească plagiatorul Andrei Pleșu și plagiatorul Horia Roman Patapievici.

Așadar, din anul 2021 și până astăzi, am publicat, împreună cu Academia Tomitana și Arhiepiscopia Tomisului, Monumenta Romaniae Historica în 1000 de volume (plus 153 de papirusuri și 301 volume din Monumentele ortodoxe și bizantine). Evident, fără să am nevoie de vreo consultație științifică executată de membri ai Academiei Române.

Trebuie „să recunosc" că e greu de numărat  până la 1000, e dificil de umblat în peste 70 de arhive din întreaga lume. Și nu este nici ușor să obții manuscrise din secolul VI și să găsești numele Mitropolitului Marcus, pe un pergament vechi de 1500 de ani.

Ca să nu mai fie îngrijorați tot felul de obscuri în privința titlurilor mele științifice și în privința premiilor internaționale, nu spun decât că sunt membru în mai multe academii celebre (unele chiar academii „de stat"). Pentru mine este o mare bucurie și onoare să fiu membru în academii care se află pe patru continente și în șapte țări. Pentru mine este o mare bucurie interioară prilejuită de premiile pe care le-au primit opera mea și cărțile de poeme. Recunoașterile internaționale și premiile literare sunt multe. Țările sunt celebre: Grecia, Italia, Franța, SUA, Mexic, Argentina, Senegal, Moldova, Ucraina, Mongolia. Am cărți de poeme traduse în franceză, engleză, germană, italiană, rusă, maghiară, croată, albaneză, mongolă, suedeză. Traducerile sunt rodul unor mari traducători, ei înșiși mari scriitori. Toate aceste bucurii literare se datorează unor prieteni vechi și devotați. Să nu uit: nici o instituție a statului român nu a finanțat cu un cent cele peste 40 de traduceri care s-au publicat din cărțile mele de poeme.

Nu închei aceste puține cuvinte de autografie literară fără să spun că am publicat peste 2500 de cărți.

În ciuda oricăror aparențe, eu sunt un simplu intelectual român rușinos, timid și blând.

Așadar, nu spun că nimeni în era noastră n-a mai publicat 2500 de cărți. Spun doar că Arhiepiscopul Teodosie al Tomisului va susține cu toate puterile financiare, sufletești și spirituale tipărirea a încă 1000 de volume în Monumenta Romaniae Historica. În acest tezaur al lui Teodosie, instituțiile fundamentale ale statului român vor găsi actele capitale și documentele necesare ale unei Românii Mari (adică adevărate, cinstite și reale). Atât pentru Transilvania (în care o președintă tânără, frumoasă și îmbrăcată în albastru, dar obraznică și analfabetă). Cât și pentru Nordul Bucovinei. Cât și pentru Transnistria (cea cumpărată de șapte boieri moldoveni pe vrea lui Duca-Vodă). Cât și pentru sudul Basarabiei (cu documente din anul 450). Cât și pentru Insula Șerpilor (cu documente din secolul I, înainte de Hristos., care i-au aparținut profesorului berlinez al lui Eminescu, anume Lepsius). Pentru Scythia noastră, Dobrogea de azi, documentele sunt și despre Idantirsus, despre mai mulți regi și regișori, despre prezențele războinice ale lui Alexandru cel Mare și ale lui Darius a lui Istaspe, vorba poetului...

Deci: în Tezaurul lui Teodosie le veți găsi până când documentele, hărțile și manuscrisele se vor adeveri.

Să nu uitați: Mitropolia Tomisului este mai veche cu mai mult de 1000 de ani decât Mitropolia Țării Românești.

Acum știți, nu vă veți mai putea preface că sunteți analfabeți.

Constantin Barbu

Scriitor, DHC, Academician