Theodor Paleologu este un intelectual în pantaloni scurți, un închipuit obraznic, o caricatură politicianistă care aproape că a atins capodopera ridicolului. Prin minciună și stilistică adecvată, tatăl personajului, un eseist destul de subțire și cu o operă minoră, anume Alexandru Paleologu, bâlbâia o sumă de povești că s-ar trage din Paleologi.

Alexandru Paleologu, după Wikipedia, enciclopedie liberă:

„S-a născut într-o veche familie boierească ce își revendica descendența din ultima dinastie a Imperiului Bizantin [4], familie care s-a mutat din Lesbos în Țările Române la începutul secolului al XVIII-lea. Este cert că înrudirea cu împărații Bizanțului nu poate fi nici confirmată, nici infirmată.[5] Strămoșul direct dovedit al lui Alexandru Paleologu este un medelnicer, Mihai Nicolae Paleologa, venit din insula Lesbos (Mitilini).[6]Catagrafia oficială de toți boerii Țării Românești la 1829[7] îl menționează astfel: "Mihail Nicolae Paleologa,n. Mitilini, 58 ani, medelnicer, șade în Buc.,n-are nici o stare." După tradiția de familie, acesta venise împreună cu tatăl său în suita domnitorului Alexandru Ipsilanti. Medelnicerul Mihalache Paleologu a fost printre fondatorii Ordinului avocaților -pe la sfârșitul sec.18, începutul sec.19. Prin diverse înrudiri, Paleologu a fost descendent al domnitorului Constantin Brâncoveanu.

Medelnicerul Mihalache (Mihai) Paleologu a avut, printre alți descendenți, un fiu Nicolae Paleologu, ajuns până la rangul de serdar (d. 1874). Fiul său Mihail (Mișu) Paleologu (1848 - 31 decembrie 1903) și-a susținut doctoratul în drept la Paris, în 1869, cu teza De curatoribus furiose et allis extra minores dandis[8] A fost consilier la Curtea de Casație și director al ziarului "Timpul", în două perioade: 1883-1884, respectiv 1889-1890. Bunicul lui Al.Paleologu a avut două căsătorii, din cea de-a doua, cu Eugenia Haciulea (1850-1932; de origine macedoneană), rezultând doi copii, Mihail și Cleopatra. Mihail este tatăl scriitorului."

Evident că e greu ca un împărat Paleolog să trăiască în Lesbos și să se mute direct în Țările Române.

În secolul XVII nu se mai vedea nici urmă din împărații Paleologi care domniseră în Imperiul Bizantin (1259-1453), în Despotatul Moreei (1308-1322, 1383-1460) și în Despotatul de Thessalonika (1376-1423).

Să nu uităm ce era un medelnicer, anume „boierul care turna domnului apă ca să se spele pe mâini și servea bucatele". Anume un servitor.

Alexandru Paleologu delirează în Minunatele amintiri ale unui ambasador al golanilor aruncând, pe piața literară a analfabeților, ideea că „ar fi înrudit cu familia Paleologilor bizantini, care a dat Imperiului Bizantin mai mulți împărați", idee care „bântuie” în familia lui de 500 de ani".

Să-l lăsăm pe Alexandru Paleologu să-l bântuie bizantinii încă 500 de ani.

Vreau doar să amintesc că eu am publicat în facsimil Procesul Noica – Pillat, unde se află și tristele documente ale procesului în care Alexandru Paleologu a fost condamnat în chip nedrept. Numai pentru prietenia cu Noica, marele meu maestru.

N-am povestit niciodată până acum discuția pe care am avut-o cu Alexandru Paleologu (prezenți fiind la o masă din restaurantul Uniunii Scriitorilor: Mihai Șora, Dan Arsenie, Alexandru Paleologu, Virgil Mazilescu).

Apăruse Jurnalul de la Păltiniș în care Alexandru Paleologu era jignit într-o discuție cu „băieții" Liiceanu și Pleșu. I-am povestit lui Alexandru Paleologu că Noica era supărat pentru transcrierea acestor mici conversații despre vechiul său prieten din detenție. Am vorbit la Păltiniș cu Noica, relatându-i cât de jignit era prietenul său Alexandru Paleologu. Atunci Noica mi-a spus că va scrie un text pentru România literară, un text mângâietor (pe care l-a scris, l-a publicat). În discuția de la București, i-am spus lui Alexandru Paleologu și ceea ce-mi spusese Noica să-i transmit. Anume că el trebuia să fie un mărturisitor, fiindcă a avut în mână manuscrisul complet al Despărțirii de Goethe. În stilul său, Alexandru Paleologu a conchis (referindu-se la textul propriu AMICUS PLATO... sau:Despărțirea de Noica): „Are dreptate Dinu, am fost un măgar...".

Noica însuși era destul de iritat și a strecurat printre dinți (ceea ce mai târziu a și apărut într-o revistă din București): „Alecu era bun în cursele de 60 de metri plat, păcat că astea sunt curse pentru femei". N-am înțeles bine ceea ce a vrut să spună Noica și nici nu l-am întrebat.

Așa cum nici nu înțeleg ce e cu clubul de la Casa Paleologu, unde acest kurlifrici care se excită la tot felul de televiziuni până pare doct, un fel de club cu băieți care ar putea evolua mai degrabă în Kurlandia. Despre acest personaj agitat, Theodor Paleologu, ca să nu-l numesc, public niște imagini când era în pantaloni scurți, împreună cu Elena Udrea, care era desculță (foto sus),

Mai ridicol, respectând toate regulile manualului penibilului perfect, este Theodor Paleologu în fotografiile cu Eleonore-Christine, simpatica prințesa grăsuță a Danemarcei (foto tot sus).

Ca să strălucească ridicolul politic din România, Theodor Paleologu a candidat și la președinția țării noastre, propus de Traian Băsescu, într-un magnific moment de sadism!

Nu are rost să comentăm, fiindcă se știe cât de genial este Băsescu, atunci când vrea să își bată joc de un „papagal". Am folosit cuvântul papagal (pe care nu-l posed în vocabularul meu activ), auzindu-l pe Th. P. că, la alegerile prezidențiale la care a participat și el, s-au calificat în finală Iohannis și Dăncilă, doi papagali. Și simulând că are umor se întreba ce ar putea să vorbească între ei cei doi papagali.

Nefiind zoolog, nu știu ce pasăre ar fi putut să-i depășească pe cei doi papagali, știind că Paleologu nu se trage din nicio păsărică ci din împărații bizantini care îi bântuie mintea lui Alexandru Paleologu de cel puțin 500 de ani...

Pe unul dintre președinții României, anume Iliescu, l-a numit nocivul Iliescu, uitând că Alexandru Paleologu, tatăl său, a fost numit ambasador la Paris chiar când Ion Iliescu era președinte. De către Ion Iliescu, fost coleg de liceu în București (dacă știu bine).

Dar să nu uit o propoziție perfectă pe care doamna Catrinel-Maria Petrulian ar fi rostit-o (spune tradiția) despre nefericitul ipochimen Theodor Paleologu.

Pe malul Dunării, în casa unui celebru poet român, a rostit această propoziție pe care Theodor Paleologu o va ține minte pe de rost:„Conu Alecu a făcut lucruri și mai bune!".

Ca să nu se supere obscurul Theodor Paleologu că îi neglijăm opera literară, transcriem din Wikipedia ridicola lui bibliografie artistică:

„Despre conservatism, în volumul "Nostalgia Europei", coordonat de Cristian Bădiliță și Tudorel Urian (Ed. Polirom, Iași, 2003);

Joseph de Maistre sau bunul simț ca paradox, postfață la antologia "Joseph de Maistre, Providență și istorie" (Ed. Anastasia, București, 1998).

Sous l'oeil du Grand Inquisiteur– katékhon ou Antéchrist? Contribution à la théologie politique (Editions du cerf, Paris, Collection „Passages").

De la Karl Marx la stenograme (Ed. Curtea Veche, București, 2005).

Era supărăcioșilor (Ed. Curtea Veche, București, 2009)

Povestea Casei Paleologu (Ed. Fundației Paleologu, București, 2013)."

Ajuns la 50 de ani, vedem că ipochimenul cel obscur, Theodor Paleologu, nu prea s-a ocupat cu scrisul.

Un articol în Nostalgia Europei, o postfață la "Joseph de Maistre, Providență și istorie", o poveste despre Casa Paleologu. Două cărțulii cu articole neinteresante. Și o carte cu titlul Sous l'oeil du Grand Inquisiteur– katékhon ou Antéchrist? Contribution à la théologie politique. Subiectul îl depășește în mod sigur, fiindcă acest farseur nu poate să emită, fără greaca veche, nici o părere despre katékhon.

Se știe că într-o perioadă tragică, Alexandru Paleologu semna triste rapoarte (la distrugătoarea Securitate) cu numele de cod Marin Olteanu.

Ca o propoziție de final provizoriu, vom produce un mic aforism:

Theodor Paleologu nu se trage din Paleologi, decât ca bântuială genealogică, însă se trage în mod real din Marin Olteanu.

P.S.

1. La televiziunea Digi24, eseistul, profesorul, diplomatul și omul politic român, președintele Fundației Paleologu, adică Theodor Paleologu a pronunțat de mai multe ori „președenție". În română, corect este președinție. Îi fac această mică observație ca să știe la ce a candidat.

2. Vorbind despre turneul președintelui Iohannis, în aceeași emisiune de la Digi24, Theodor Paleologu ne-a mințit de două ori că Brazilia s-ar afla în America Latină. Brazilia se află, dintotdeauna, în America de Sud.

3. Etc.