Avertisment: Anumite texte lincențioase de mai jos îi aparțin celui publicat și tradus cu tona de fostul președinte al ICR, Horia Roman Patapievici, al cărui emul este fostul purtător de cuvânt al Patriarhiei, Vasile Bănescu, și despre care încă președintele Uniunii Scriitorilor din România, Nicolae Manolescu, afirma: „Cât privește Premiul Nobel, ce să spun? Îi doresc din toată inima să-l ia, tocmai fiindcă, cititor fidel fiindu-i, îi cunosc foarte bine marea valoare și sunt convins că-l merită. Ca o minimă consolare pentru cazul în care nu-l va lua, îi declar, fără să vreau să-l flatez, că sunt mai puțin sigur de faptul că Premiul Nobel îl merită pe Mircea Cărtărescu.” (Nota Redacției)

- Caricaturi în timpul vieții -

Cacapitecul Popescu și pulifriciul Bănescu

A fost suficient ca un băiat necăjit și netalentat să debiteze niște versuri așa-zis pornografice și au apărut, instantaneu, hermeneii lui Gheboasă. Eu nu am televizor și nu citesc niciun ziar și am avut nevoie de informația unui prieten, cel mai bun ziarist de azi, informație care spunea că Gheboasă nu e o babă, ci un „trapper" de la un Told...

Între hermeneii lui Gheboasă s-au înfățișat concomitent și cacapitecul Popescu și pulifriciul Bănescu (conform DEX: individ neînsemnat - Nota Red.).

Gheboasă, discipolul palid și decolorat al lui Cărtărescu

Am căutat pe internet „versurile" trapperului și le citez ca să vedeți cât de palide sunt în raport cu versurile și rândurile mai pornografice ale lui Cărtărescu.

Iată ce cântă „poetul" Gheboasă:

„Dă-i țiganca, dă-i țiganca, dă-i țiganca, ah
Rupe banca, rupe banca, rupe banca, ah
Dă-i țiganca, dă-i țiganca, dă-i țiganca, ah
Rupe banca, rupe banca, rupe banca, ah

Ooo, ce țigancă frumoasă
Cum dă din găoază, filme de groază
Ooo, ce țigancă frumoasă
Cum dă din găoază, filme de groază
Vărule, vărule, vărule
A-a-a-a-a-a-a-a
Mor, mor, mor, mor de țiganca mea
A-a-a-a-a-a-a-a
Mor, mor, mor, mor de țiganca mea"

Singurul cuvânt care ar putea fi tratat ca vulgar este cuvântul „găoază", despre care dicționarele spun că „pare să provină din latinul cavum (=gaură, confer găoace) + sufixul -ză". Este tratat ca sinonim pentru „anus, cur, fund, popou".

S-a mai vorbit și despre nu știu ce fel de rasism, legat de cuvântul țigancă. Citim lucruri deștepte și interesante în niște Chestii semnate de Olivian Mircea (Cum a apărut cuvântul „țigan" în România și de ce a fost înlocuit cu „rom"):

„Țigan, zingari, zigeuner, tsyganskiy, cigány, çingene – în majoritatea limbilor de pe continentul european (chiar și în limba turcă), cuvântul are aceași etimologie. Nu e atât de complicat și misterios cum pretinde multă lume, de fapt e foarte simplu. Etimologia e clară, toate au o singură rădăcină, cuvânt din greaca veche, Ἀθίγγανοι (Athinganoi sau Athingani), o sectă din creștinismul timpuriu, adeptă a Monarhianismului. Termen care la rândul său se traduce prin „de neatins, intangibil, păgân, impur", denotând statutul de sectă eretică. Odată ajunși în Imperiul Bizantin, majoritatea romilor au fost considerați membri ai acestor secte, termenul devenind universal pentru orice fel de erezie de la normele creștinității instituționalizate."

Personal cred că este o eroare înlocuirea cuvântului țigan prin cuvântul rom. Un fost prieten, Lucian Cherata, a scris un documentat text despre „Etimologia cuvintelor țigan și (r)rom” (căruia i-am împrumutat câteva dintre cele mai celebre cărți și dicționare ale problemei), text din care cităm, fiind absolut lămuritor:

„Astfel, un punct de plecare ne oferă structura ati-ga–n(in) cu sensul „(cel) care trece, depășește” formată din particula ati întâlnită în unele forme de ablativ, ca prepoziție, cu sensul „dincolo de”, dar și ca verb cu sensurile „a trece, a trece de, a depăși (limite, granițe)”, „a păși, a călca peste un loc care nu-ți aparține, interzis” sau „a depăși, a se separa de” și particula ga „care merge, care se mută”. În mod similar, poate fi adusă în discuție rădăcina tyaj-ga care, prin contragere, dă forma tyāga– cu sensurile „abandon, părăsire, plecare, despărțire” și, de aici, cuvântul compus cu formele tyāga-n(in), tyāgin– „(cel) care abandonează, părăsește, pleacă”. În ceea ce privește sufixul desinențial generic –in, cu formele sale mai rare –n(in) și –m(in), în limba sanskrită acesta are un sens posesiv, el fiind utilizat pentru adjective și nume de agent (inițiatorul unei acțiuni) ca în exemplele de mai sus. În aceeași idee, pot fi puse în discuție și structurile sanskrite adhi-GAM „ a veni spre, a se apropia” și adhy-ā-GAM „a cădea peste, a întâlni” etc."

Și eu cred, ca și alți lingviști, că originea cuvântului țigan trebuie căutată în limba sanscrită. Ar fi trebuit să știm de la Kogălniceanu ce asemănări sunt între limba țigănească și limba sanscrită.

Neam nobil, ca și indienii, ca orice neam, ar trebui luminată definitiv părerea despre țigani. Dar eu scriu în acest articol despre doi hermenei ai lui Gheboasă, care se dau superiori, știu germană (au chiar Weltanschauung) și vomită numai neologisme. Versurile trapperului Gheboasă vi le-am citat.

Acum să cităm și versuri și fraze din Cărtărescu, maestrul lui Gheboasă în materie de pornografie minoră. Ca să fiu clar: nimic nu e pornografic, toate cuvintele sunt respectabile. Totul, însă, depinde de sintaxă și talent. Iată citatele din Cărtărescu (culese de niște prieteni ziariști):

„– "Îmi bag pu… în regina Angliei” (pag. 241).

-"Mă fu… în ea de Casa Albă?” (pag. 241).

– "CIA ce căcat e” (pag. 242).

– "Îi placea să-și pună degetul pe fund și să-l miroase apoi” (pag. 84).

– "Uite cum e cu țara: cică limbricul iese cu fi-su dintr-un cur plin de căcat, ca să-i arate cum e afară (…). Limbricu-ăla mic se gîndește ce se gîndește și dup-aia zice: "Păi, tăticule, dac-aici e atît de frumos, de ce trebuie să trăim noi în gaura aia păroasă?, în duhoarea aia de căcat, în bezna aia groaznică?” Da’ taica-su-i zise răstit: "Fiule, să nu mai vorbești așa! Aia-i Patria!”” (pag. 58).

– "Îi plăcea să-și pună degetul pe fund și să-l miroase apoi” (pag. 84).

– "Dragule… dă-mi-o… te rog, te implor, dă-mi-o și-n popou…aaaaah! aaaaah!” (pag. 185).

– "Căci sfînt era să lingi cu devoțiune scrotul iubitului tău” (pag. 339).

– "La rîndul ei, femeia primea-n gura caldă, rujată, tumefiată de dorință, capul umed al penisului, pe care-l sugea amintindu-și sfircul matern, din care supsese odată certitudine și ocrotire” (pag. 339).

– "Vrei să ne fu..em în cur? Mi-am amintit, fulgerător, din bancuri și din pălăvrageala copiilor. Homosexualii. Poponarii. Curiștii (…). Unii oameni nu și-o băgau în gaura femeilor, ci în fundul altor bărbați. Erau cei mai răi dintre toți, căci oamenii mari făceau prostii cu nevestele lor ca să aibă copii, dar poponarii și-o băgau acolo, în caca, pe unde trăgeai pîrțuri, de unde-ți ieșeau, cîteodată, cînd te mîncă, viermișorii” (pag. 381).

– "Fesele barbatului izbeau acum ritmic, neiertator. Ouale, vizibile prin punga lor de piele, loveau anusul si fesele femeii, care-ncepu sa scoata strigate aspre si indemnuri obscene, spuse brutal” (pag. 341).

– "Am avut milioane de tirfe, in masa lor colcaitoare de tite, cururi si vulve” (pag. 519).

– "Am exersat sodomia” (pag. 519).

Citatele sunt extrase din romanul Orbitor, dacă nu mă înșel.

Asta nu este o problemă care să dărâme literatura.

Mai stupid mi s-a părut cazul în care un text fără talent descriind un onanism în chiuvetă a fost băgat în manualele de română ale elevilor.

Să cităm integral Poema chiuvetei de Mircea Cărtărescu:

„într-o zi chiuveta căzu în dragoste
iubi o mică stea galbenă din colțul geamului de la bucătărie
se confesă mușamalei și borcanului de muștar
se plânse tacâmurilor ude.
în altă zi chiuveta își mărturisi dragostea:
- stea mică, nu scânteia peste fabrica de pâine și moara dâmbovița
dă-te jos, căci ele nu au nevoie de tine
ele au la subsol centrale electrice și sunt pline de becuri
te risipești punându-ți auriul pe acoperișuri
și paratrăznete.
stea mică, nichelul meu te dorește, sifonul meu a bolborosit
tot felul de cântece pentru tine, cum se pricepe și el
vasele cu resturi de conservă de pește
te-au și îndrăgit.
vino, și ai să scânteiezi toată noaptea deasupra regatului de linoleum
crăiasă a gândacilor de bucătărie.

dar, vai! steaua galbenă nu a răspuns acestei chemări
căci ea iubea o strecurătoare de supă
din casa unui contabil din pomerania
și noapte de noapte se chinuia sorbind-o din ochi.
așa că într-un târziu chiuveta începu să-și pună întrebări cu privire la sensul existenței și obiectivitatea ei
și într-un foarte târziu îi făcu o propunere mușamalei.
... cândva în jocul dragostei m-am implicat și eu,
eu, gaura din perdea, care v-am spus această poveste.
am iubit o superbă dacie crem pe care nu am văzut-o decât o dată...
dar, ce să mai vorbim, acum am copii preșcolari
și tot ce a fost mi se pare un vis."

Așadar, bietul Cărtărescu are și cur și sule și gaură.

Un autor semidoct de manuale mai comparase Poema chiuvetei cu Luceafărul lui Eminescu! Rămâi mut și-ți amintești vorbele din subterană ale lui Dostoievski: „Omu’ e prost, fenomenal de prost".

Cacapitecul Popescu, hermeneul lui Gheboasă

Excitat și invidios de celebritatea lui Gheboasă, Popescu n-a întârziat să fie productiv, dorindu-și tot timpul să fie în atenție, dacă se poate chiar pe primul loc (obsesia complexatului care vrea să fie și el premiant).

Pe siteul Republica, CTP se prezintă ca „autor fondator"! Și produce Weltanschauung Gheboss. Mărturisesc că am fost surprins că știe că Weltanschauung este de genul feminin, dar găselnița Gheboss e fără titirez.

Scrie cunoscutul Cacapitec:

„Weltanschauung Gheboss

Obscenitățile din cântarea solistului Gheboasă la festivalul UNTOLD au stârnit trei feluri de reacții: 1. Indignare + deplângere moral-culturală față de „tineretul din ziua de azi”. 2. Solidaritate cu Gheboasă – „Toți vorbim urât, toți înjurăm, el a făcut-o pe scenă”. 3. Compătimire lăcrămoasă: „E un copil abandonat de mamă, cu tată pușcăriaș, n-are el nicio vină, societatea n-a fost în stare să-l recupereze”.

Cred că în spatele acestei „întâmplări” se îngroașă ceva mai adânc și mai întunecat. Ca să răspund celei de-a doua atitudini inventariate – înjur și eu. Când joc tenis cu cineva care mă știe, pe un teren în jurul căruia nu e nimeni care ar putea fi deranjat, urlu niște măscări ce pot să calcineze urechi mai sensibile. E modul meu de a mă elibera de izâna acumulată în mine în urma interacțiunilor pe care încă le am cu viața publică actuală. Dar nu atribui înjurăturii o valoare, nu o rostesc public, nu face parte din a mea Weltanschauung. La vederea acestui cuvânt german cunoscut în istoria filosofiei, anticipez deja replici de soiul: „Te dai rotund, intelectualu lu pește!”. Fără ca respectivii să facă efortul de a cerceta semnificația acestui „monstru” lingvistic – viziune asupra lumii și vieții.

Or, mizeriile anatomice debitate de Gheboasă reprezintă o Weltanschauung pentru tinerii care îl aclamă în cor. Ce spun de fapt aceste vorbe? Că ființa umană este redusă la corp, în primul rând la sex și tot ce ține de asta. Băieți și fete se privesc unii pe alții ca pe obiecte vii, care pot fi folosite. Creierul nu numai că nu contează, dar e un apendice care încurcă. Rațiunea, cultura, bunul simț sunt „căcaturi” (poate mă simpatizează și pe mine cineva, că vorbesc cool), sexul, alcoolul, drogul sunt „adevărăciuni”. „Asta-i viața!”, cred toți cei care îl consideră pe Gheboasă Gheboss.

Și nu numai pe el. Violul, comerțul cu carne umană, sunt imediat subsecvente (aoleu!”) vorbelor murdare ale lui Gheboasă. Fanii obiectificării (aoleu!) omului îi admiră și pe gibonii Tate, care, așa cum avertizam de la rău început, sunt liberi, batjocoritori și, în continuare, vedete pe net. Dar poate au avut și ei o copilărie grea...

Iar până la violența fizică, criminală, nu mai e decât un pas. Ce credeți, tânăra din Constanța care și-a ucis în bătaie prietena și a băgat-o într-un geamantan, ca pe un obiect, e fană Gheboasă și frații Tate? Are vreo importanță că fata ucisă era o elevă foarte bună, deși provenea dintr-un mediu rău, ca și Gheboasă?

În fine, se poate spune că „Grija față de om”, lozinca dictaturii comuniste, e înlocuită la noile generații de valoarea „Disprețul față de om”?"

Evident, e dreptul lui CTP să fie gelos pe celebritatea lui Gheboasă!

Dar cred că a avut mare dreptate Episcopul Ignatie când l-a umilit cu mare eleganță pe CTP, scriindu-i ca să știe și cacapitecul cine e:

„CTP este oripilat de limbajul vulgar al lui Gheboasă. Personal, cred că diferența dintre trapperul în discuție și CTP e la „un pas gramatical distanță". Când vine vorba de credință și de Biserică, CTP este versiunea intelectuală a lui Gheboasă. Un „Gheboss" intelectual.”

Pulifriciul Bănescu, el însuși un diafan hermeneu al lui Gheboasă

În ziarul Cotidianul, în care eu am publicat cele mai importante documente Eminescu din ultimul deceniu (între care și celebrele Dosare din 1883 și 1889, plagiate integral de o merdenesă a eminescologiei), domnișoara Liliana Vornicu îi dedică un text hermeneului Bănescu.

Se citează textul lui Bănescu:

„Termenul „ghebos” indică univoc deformarea. Fizică, în primul rând.

Ca să ajungi la cea morală, caracterială trebuie să fii succesiv învins de vulgaritate, ipocrizie și ticăloșie (mascate sau nu), de amoralism poleit, chiar aurit, și, nu în ultimul rând de un nemăsurat orgoliu.

Spre exemplu, de orgoliul care te împinge să ieși în evidență prin atacarea tam-nisam, fără motiv contextual, a cuiva care tocmai a analizat corect și sugestiv relația reală dintre violența verbală și violența criminală.

Iar asta într-o societate aflată în degringoladă, în care selecția și promovarea valorilor reale, chiar și în instituții menite să secrete ordine morală, este tradițional și creativ sabotată.

Solidarizarea inclusiv cu adversarii de idei în fața violenței, vulgarității și degradării agresive a corpului social nu ar trebui să fie un lux pentru nimeni, cu atât mai puțin pentru un creștin.

În absența înfrângerii orgoliului, predicile devin doar o mască din ce în ce mai uzată, iar mimarea moralei doar un reprobabil exercițiu de imagine.

Cu Dumnezeu nu putem trișa niciodată. Știm din Scripturi că Lui îi repugnă profund nu doar sluțirea chipului nostru lăuntric prin animalizare, ci mai ales prin luciferizare."

Trec acum peste comicăriile involuntare de limbaj de tip Patapievici și îi atrag atenția lui Bănescu că este pornograf fără voie, nefiind atent la ligamente, într-un alt text al lui despre Untold, care-l tot bântuie: „educația în sensul ei genuin înseamnă...".

Subconștienul lui Bănescu este comic și scârbos. La articolul domnișoarei din Cotidianul, Bănescu înjură, în autocomentarii mascate prost, ca un golan, se laudă singur atât de violent încât nu are nici timp să vomite. Iată ce scrie Bănescu despre el însuși prefăcându-se că este, ba comentatoarea Bălteanu, ba Vasile.

Iată ce scrie V. Bălteanu = V. Bănescu:

„Mesajul acestui intectual rasat este clar adresat celui care tocmai a analizat corect și sugestiv relația reală dintre violența verbală și violența criminală. Adica C.T.Popescu. Precum și, in oglinda, amoralilor sataniști IPS Teodosie (titulatura grotescă in formularea ei), PS Ignatie de la Huși,alt fiu al lui Satana îmbrăcat în odăjdii. Cititorii de la Coti, marea majoritate absolut imbecili și ignari, se vor da în stambă, hilar și grotesc, mârâind ghebosenii împotriva lui Bănescu, demne de spitalul de nebuni .Intotdeauna mi-a plăcut comparația lui CTP pe care a făcut-o la adresa lui Spavogheanu: sac cu rahat. Absolut superb și potrivit. Saci cu rahat sunt toți cei care confundă ortodoxia cu o ramură sportivă de făcut mătănii și târât în patru labe, zoologia la pătrat. Ati văzut cum, absolut dement, la Nicula, enoriașii, cei care nici nu știu scrie, se târăsc in genunchi, doar, doar vor primii girul Bunului Dumnezeu să câștige la loto. Sau habotnicii care se închină la hoitul sfintei Paraschiva,ceva oscioare puturoase despre care nimeni nu știe ale cui sunt. Mare e gradina Domnului.!!!!!"

Așadar, CTP este intelectual rasat. Iar Vasile Bănescu îi jignește pe IPS Teodosie și pe PS Ignatie, ca fii ai lui Satana. Pe cititorii de la Cotidianul lui Nistorescu îi consideră „absolut imbecili și ignari" și crede că „se vor da în stambă, hilar și grotesc, mârâind ghebosenii împotriva lui Bănescu, demne de spitalul de nebuni."

Este periculos să vorbești de spitalul de nebuni când îl admiri pe CTP. Periculos este deja și pentru Bănescu. Bănescu depășește demența când se autocomentează intitulându-se chiar Vasile.

Vasile spune:

„PS de Huși, orbit de orgoliu, de dorința de notorietate, s-a luciferizat, sau mai pe românește l-a împins necuratul sa se ia de CTP. Vrea si PS o notorietate de moment ca Gheboasa. Ce nu stie presa , este ca peste o luna PS de Husi si Gheboasa o sa fie uitati. Lui Spavogheanu i se pregătește o surpriză."

Așadar PS Ignatie „s-a luciferizat" când s-a luat de CTP! Îți vine să-l întrebi pe Patriarh dacă Bănescu mai e în toate mințile.

Patriarhul chiar i-a atras atenția acestui așa-zis Bănescu, cel mai cretin purtător de cuvânt al Bisericii Ortodoxe Române din toate timpurile, i-a atras atenția atunci când a fost impertinent cu IPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului.

Acum analfabetul Bănescu scrie în presa de București sub pseudonim (așa cum a scris și despre mine două articole în Evenimentul zilei, dar n-a avut curaj să le semneze) și divulgă planuri inexistibile: anume că „i se pregătește o surpriză" Arhiepiscopului Tomisului. Dacă Patriarhul nu-l demite pe derbedeu, va fi o mare problemă cu ghilimelele, care nu abundă...

Îți vine să îi întrebi în batjocură pe Popescu și Bănescu cum stau cu erudiția biblică. Ce-ar fi, repetenților, să comiteți și voi măcar o trilogie despre chora epekeina, să zicem. Ce ziceți, muriți înainte de comitere sau nu? Admiratorul lui CTP, zis Bănescu, admiră expresia derbedeului chel: „sac cu rahat". Lui CTP nu-i place „găoaza" lui Gheboasă dar îi place curul din limba lui română. Ar fi bine ca Popescu să se ducă la școală, de mânuță cu Bănescu. Doi cacofili! N-are rost să-l tăvălesc pe Popescu acum prin limba sanscrită, fiindcă am da de o genială metaforă dintr-o gândire la fel de genială, anume a Marelui Vehicul. Acolo, un mare metafizician se folosește de metafora bețigașului cu care ar scurma în excrementul uman (căruia în limba română îi zice căcat sau rahat). Și atunci, Popescu nefiind chiar ultimul prost, și-ar modifica textul de teamă că îl laudă pe IPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului.

Obraznicul autor fondator al Republicii, acest CTP, abandonat de memoria proprie scrie : „Eu spun că este un sac cu rahat. Asta e o încununare ce spune despre femei. Ce aș mai putea să spun despre această dihanie, care este îmbrăcat în odăjdii? Mai grav este că seamănă a ISIS ce spune insul acesta.”

Grăbit să depășească demența ridicolă, subconștientul CTP o comite: insul acesta. Nu vreau să-i amintesc un episod tragic în viața lui de ginere de procuror ceaușist, când urla beat prin Craiova „Trăiască Nicolae Ceaușescu!" și nici că o femeie frumoasă, inteligentă și fină a murit de cancer.

Acest derbedeu face morală României de 30 de ani!

Nu mă mir deloc că ipochimenii indimenticabili Popescu și Bănescu („ca să nu-i numesc") sunt un cacapitec și un pulifrici aproape gemeni. Ratați, închipuiți, expirați, analfabeți, obraznici: caricaturi.

Voi reveni, ori de câte ori va fi nevoie.

Constantin Barbu