În data de 24 iunie, Biserica Ortodoxă prăznuiește Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul. Noi, ce ar trebui să facem? Aceasta este întrebarea tuturor categoriilor de oameni care mergeau la Prorocul Ioan să ceară sfat, fie că erau vameși, militari, învățători ai legii, pescari, agricultori, alți lucrători sau oameni simpli. Care ar fi povața Botezătorului, pentru oamenii zilelor noastre?

Despre viața Sfântului Ioan Botezătorul avem puține informații. În Biblie, ni se spune că  el evita așezările omenești, trăind în pustie și hrănindu-se cu lăcuste și miere salbatică. Pustia în care a locuit se afla la apusul Mării Moarte, o regiune foarte salbatică, de unde putea să vadă Muntele Nebo, de pe ale cărui înălțimi a privit Moise spre Țara Promisă și râul Iordan, pe care-l traversase Iosua. Vizitase probabil și râul Cherit, unde Ilie a fost hrănit de corbi.

Modul său de viață, îmbrăcămintea semănau foarte mult cu cele ale lui Sfântului Prooroc Ilie.

Prorocul Ioan, cunoscut în popor ca Înaintemergătorul Domnului, a viețuit pe vremea domniei lui Tiberiu Cezar, când Pilat din Pont era dregător în Iudeea, iar la conducerea partidei religioase se aflau mai marii preoților Ana și Caiafa. El și-a început predica în ținutul din împrejurimile râului Iordan, propovăduind botezul pocăinței, un botez cu apă, pentru iertarea păcatelor. Botezatorul era „glasul celui ce strigă din pustie”, cel ce trebuia să netezească calea Domnului. Accentul strigatului său era concentrat în cuvântul „Pocăiți-vă”.

Istoricul Flavius Iosefus ne spune că predica lui Ioan, a avut o mare influență asupra oamenilor simpli, care păreau gata să facă orice le spunea acesta. Ei veneau pe prundurile Iordanului și dormeau pe nisip noaptea, ca să asculte de dimineață până seara pe acest luminător, care s-a lepădat cu totul de ale lumii și venise ca un înger al Domnului să vestească Împărăția Cerurilor. Informațiile despre credința, dreptatea, adevărul și libertatea propăvăduite cu deplină autoritate de proorocul Ioan  au ajuns și la Irod, cârmuitorul Galileeii.

Misiunea divină a Prorocului Ioan a fost aceea de a-L descoperi lumii pe Iisus Hristos. Despre Ioan, Mântuitorul lumii, le spunea atunci ucenicilor săi și la tot poporul: „dintre toți cei ce s-au născut din femeie până la el, nimeni nu este mai mare ca Ioan Botezătorul”. Dintre ucenicii lui Ioan, care au devenit apostoli ai lui Hristos, Evanghelia îi consemnează pe  Petru, Andrei, Ioan Evanghelistul și Iacov.

Pe de o parte, Sfântul Ioan Botezătorul recomandă contemporanilor săi, dar și nouă tuturor, pocăința pentru că „păcatul constă în închiderea în propria identitate, în refuzul celuilalt, în refuzul relației cu Dumnezeu”. Botezul pocăinței al Sfântului Ioan Botezătorul are o importanță deosebită deoarece fără acesta nu este posibilă cunoașterea lui Dumnezeu.

Pe de altă parte, Prorocul Ioan ne poate fi tuturor îndreptar pe calea strâmtă a înfrângerii trufiei, a egoismului și egocentrismului nostru ridicol, îndemnându-ne, totodată,  la smerenie și viață simplă. El face lucrul acesta printr-o mărturisire simplă, referindu-se la Iisus Hristos: „Eu trebuie să mă micșorez, iar El trebuie să crească".

Apoi, Botezătorul ne amintește de milostenie ca fiind cea care îi îmbracă pe cei goi și îi hrănește pe cei flămânzi și ne îndeamnă să face și noi asemenea lui, cu toate că acesta nu avea pogibilitățile noastre materiale. De la el avem o vorbă înțeleaptă în Faptele Apostolilor care zice așa: „Mai fericit este a da decât a lua”.

Oricum, nimeni nu s-a născut din femeie și să fie mai mare decât Prorocul Ioan. Dacă Botezătorul ne arată calea pocăinței, a smereniei și a milosteniei, și ne întâlnim cu el în post și rugăciune, Mântuitorul ne urcă la cer și ne coboară pe pământ, zilnic. Vorba unui mare duhovnic: „murim și înviem în fiecare zi, dar nu oricum, în Hristos Domnul”. Amin!