Sfânta Liturghie oficiată de IPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, IPS Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos și PS Visarion, Episcopul Tulcii, la Basilica Paleocreștină de la Niculițel, județul Tulcea

În data de 4 iunie, Biserica Ortodoxa îi prăznuiește pe Sfinții Mucenici Ostași Zotic, Atal, Camasie si Filip de la Niculițel, martirizați fie în cursul persecuției lui Dioclețian, prin anii 303-304, fie în timpul împăratului Liciniu, care a luat mai multe măsuri împotriva creștinilor, în anii 319-324. în secolul al IV-lea, cinstirea lor făcându-se în aceasta zi încă din vechime. Ei fac parte din cei 36 de mucenici care au pătimit pentru Hristos în vechea cetate Noviodunum, (Isaccea de astăzi), la sfârșitul secolului al III-lea și începutul veacului al IV-lea. Din păcate, despre viețile acestor sfinți ostași nu se cunosc prea multe lucruri. Numele lor sunt trecute in martirologiul siriac și în cel ieronimian.

„Sângele martirilor este sămânța de noi creștini”, spunea scriitorul bisericesc de limbă latină Tertulian. În primele secole creștine, din păcate, nici ținuturile Dobrogei de astăzi nu au fost ocolite de războaie, calamități naturale, foamete, boli și alte fenomene ale vremurilor de atunci. Popoarele barbare năvălitoare au pustiit multe cetăți dobrogene, printre care și cetatea Noviodunum (Isaccea de azi), precum și alte așezări și basilici. Biserica din Noviodunum a fost și ea pustiită de năvălitorii barbari, iar lăcașul Sfinților Mucenici Ostași Zotic, Atal, Camasie și Filip, a rămas multe veacuri în uitare, sub pardoseala acoperită de ruine, a altarului. Cu voia lui Dumnezeu, moaștele lor sfinte au fost descoperite în vara anului 1971: în urma unor ploi abundente, apa abătută pe o uliță lăturalnică din satul Niculițel a scos la iveală cupola de piatră a criptei, tăinuită până atunci, aflată sub ruinele vechii biserici creștine. În interiorul criptei se aflau moaștele celor patru Mucenici, sub înscrisurile în limba greacă: „Martyres tou Hristou" („Aici și acolo sângele Martirilor”), și a doua: „Martirii lui Hristos: Zotticos, Atalos, Camasis, Filippos”.

„Valoarea acestei bazilici stă în cripta sa cu moaște de martiri (martirion), – de formă pătrată (3,70×3,40), construită din cărămidă cu mortar – așezată sub altar, în interiorul criptei s-a aflat o raclă din lemn, așezată pe pavimentul de piatră, în care erau moaștele a patru martiri, în interior, pe peretele din stânga intrării, a fost zgâriată în mortarul crud o inscripție în grecește: „Martirii lui Hristos”; iar pe peretele din dreapta apare din nou cuvântul „martiri”, precum și numele lor: Zotikos, Attalos, Kamasis și Filippos.”, ne spune Părintele profesor Mircea Păcurariu în lucrarea „Sfinți daco-romani și români”.

Tot acolo, în partea de jos a criptei, s-au descoperit, în două vase de ceramică, rămășițe de oseminte, amestecate cu țărână, ale altor doi mucenici, cărora nu li se cunosc numele. În martirologiul siriac și cel al Fericitului Ieronim din secolele III-IV sunt pomeniți, pe lângă alți 25 de martiri, și patru martiri originari din Răsăritul Europei, numiți: Zotic, Atal, Camasie și Filip. Acești sfinți mucenici au pătimit pentru Hristos sub împărăția lui Dioclețian și Maximian. Ei erau ostași în armata romană, dar, pentru credința lor în Hristos, au fost osândiți la moarte prin tăiere cu sabia.

Nu se știe exact data morții lor, nici locul unde au fost martirizați. Unii cred ca au fost surghiuniți la Gurile Dunării, în nordul Dobrogei de astăzi, unde erau exilați numeroși ostași creștini ai Imperiului Roman, care nu voiau să jertfească idolilor. După tradiție, acești sfinți martiri ostași au fost judecați de autoritățile romane în orașul Noviodunum (Isaccea de azi), tot în Dobrogea.

Prin secolele IV-V, s-a construit în localitatea Niculițel, din județul Tulcea de astăzi, o basilică din piatră cu hramul Sfântul Atanasie cel Mare, care a fost reînnoită în secolul al XIII-lea, în care au fost așezate moaștele acestor sfinți mucenici.

Moaștele acestor sfinți martiri au fost așezate în patru racle de lemn și depuse spre închinare în biserica Mănăstirii Cocoș din apropiere, unde se păstrează și astăzi, având zi de prăznuire 4 iunie.

"Păstrarea acestor moaște ale sfinților ostași în tainița pământului dobrogean mai bine de o mie de ani, ca și descoperirea lor în 1971 reprezintă, cu adevărat, un lucru dumnezeiesc și un dar neprețuit pe care Cerul l-a făcut neamului nostru românesc creștin din naștere și cinstitor al sfinților lui Dumnezeu „Cel minunat întru Sfinții Săi", ne spune Preasfințitul Visarion, Episcopul Tulcei.

„Oare la data martiriului erau complet romanizați, sau condiția lor umilă și numele mai greu de reținut ne lipsesc astăzi de adevărul istoric al primilor martiri de origine getică? Binecuvântată fie credința în Hristos! „Aici și dincolo (se află) sângele martirilor...”. Limba greacă, limba Apostolilor misionari, limba folosită în evanghelizarea primitivă și în Liturghie, eliptică de predicat ca expresie a limbii ­populare, este la Niculițel limba martirilor”, se întreabă cu un iz retoric cunoscutul cercetător Victor Henrich Baumann.

Într-adevăr, descoperirile arheologice de la Bazilica Niculițel reprezintă o mare însemnătate pentru istoria Bisericii Ortodoxe, pentru că aici s-au păstrat singurele moaște de martiri din perioada paleocreștină descoperite pe teritoriul României. Această criptă martirică, recent descoperită, este unică în România și în sud-estul Europei.

Acest unic și extraordinar arte­fact, mai puțin cunoscut de publicul larg, reprezintă cea mai veche raclă creștină păstrată și cunoscută până acum în lume. Ea se află expusă în Muzeul de Istorie și Arheologie din cadrul Institutului de Cercetări Eco-Muzeale „Gavrilă Simion”. „Muzeul nostru a avut grijă să păstreze fiecare element al acestei descoperiri și să-l conserve de-a lungul anilor. Având rășină în fibra sa, am putut să conservăm și să reconstituim racla, după fotografiile făcute în 1977, din momentul descoperirii ei”, ne mărturisește arheologul dr. Florin Topoleanu, de la Muzeul de Istorie și Arheologie din cadrul Institutului de Cercetări Eco-Muzeale „Gavrilă Simion”, din Tulcea.

Desigur că racla în care s-au păstrat trupurile celor patru sfinți ostași, cu siguranță, „grăiește” și ea pre „limba Apostolilor misionari”, care la Niculițel este „limba martirilor”.

Așadar, veniți toți credincioșii pe frumoasele meleaguri dobrogene, pentru ca să lăudăm pe Sfinții Mucenici Ostași Zotic, pe Atal, pe Camasie și pe Filip, care au propovăduit adevărata credința creștină și au primit cununa cerească!.

Cu rugăciunile Sfinților Martiri Ostași, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin.