„Un duhovnic harismatic în mijlocul unui neam este lumina acelui neam. Câtă vreme cuvintele lui sunt primite de ucenici ca într-o școala, duhovnicul este lumina școlii aceleia. Câtă vreme este într-un loc, într-o mănăstire, este lumina lucrării duhovnicești pentru monahi și mireni.
Unde lipsește duhovnicul, întunecimea tinde sa acapareze cu mai multă intensitate; fără povățuirile și dezlegările sale, sufletul omului este mult mai vulnerabil și riscă să se piardă în iad” (Sfântul Nicolae Velimirovici).
În zilele noastre, cu mare greutate mai găsești un doctor bun, un apicultor bun de la care să iei miere de calitate, un cioban bun de la care să procuri o brânză bună din lapte, un țăran legumicultor de unde să iei legume și fructe sănătoase, fără pesticide etc. Dar, de bună seamă, cel mai greu dintre toate acestea este să găsești un duhovnic bun.
Cine poate fi duhovnic? Care sunt abilitățile unui părinte duhovnicesc? Cum îți poți recunoaște duhovnicul? Un conducător de suflete trebuie să aibă dragoste, în primul rând. Când se spune: „Dumnezeu este iubire” înseamnă că Sfânta Treime este iubire; Tatăl este iubire, Fiul este iubire, Duhul Sfânt este iubire. Acesta-i izvorul și arhetipul iubirii între îngeri și între oameni. Izvorul care dă fără să se împuțineze, care primește fără să se îmbogățească. Acesta este modul de iubire dintre duhovnic și fiu duhovnicesc. Duhovnicul poate fi recunoscut tocmai prin această iubire sinceră, dezinteresată, adevărată pe care o manifestă. Iubirea. Ea este primul criteriu necesar și suficient, prin care îți dai seama că ai în fața ta pe duhovnicul tău, mult așteptat.
Așa cum soarele reprezintă un model de iubire desăvârșită. Prin razele lui care simbolizează frumusețea sublimă, puritatea, noblețea sufletească, iubirea adevărată; el nu cere nimic: vrea doar să dăruiască, să limpezească, să liniștească, să salveze, pentru că Dumnezeu a pus în lumină tot ceea ce ne este necesar pentru veșnicie, tot așa și părintele duhovnic trebuie să fie un model de iubire pentru fii săi duhovnicești. În acest sens, Mântuitorul ne lasă un mesaj: ,,Prin aceasta vor cunoaște oamenii că sunteți ucenici ai Mei dacă vă veți iubi unul pe altul” ( Ioan 15, 12-13).
În al doilea rând, un duhovnic trebuie să aibă blândețe și smerenie, pentru că Domnul Iisus Hristos a spus: „Învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima” (Matei 11, 29). Duhovnicul trebuie să asculte, să înțeleagă, să cumpănească bine situația, să aibă răbdare și să dea sfatul potrivit, la momentul potrivit, pentru omul potrivit. Fără blândețe și fără răbdare nu se poate face nimic bun. Sub conducerea Tatălui, Iisus Hristos El a fost blând și smerit. „A învățat ascultarea prin lucrurile pe care le-a suferit” (Evrei 5, 8); și după moartea și Învierea Sa a primit răsplata naturii divine. El a devenit Moștenitorul tuturor făgăduințelor pline de har ale Cuvântului lui Dumnezeu, „Moștenitor al tuturor lucrurilor” (Evrei 1, 2); și ne invită și pe noi să moștenim viața veșnică. Amin.
În al treilea rând, duhovnicul trebuie să fie ascet și rugător. Asceza și rugăciunea a constituit o condiție esențială, nu numai în ce privește trupul, ci și mintea: „Precum trupul murind se desparte de toate lucrurile vieții, la fel și mintea, murind când ajunge la culmea rugăciunii, se desparte de toate cugetările lumii. Căci de nu moare cu această moarte, nu poate să se afle și să trăiască cu Dumnezeu", ne mărturisește Sfântul Maxim Mărturisitorul; dar esențială și importantă este, în afară de pregătirea și de urcușul duhovnicesc, și acțiunea de coborâre a lui Dumnezeu, libertatea Lui de a se manifesta plenar, pentru că, ne spune Vladimir Lossky „vederea lui Dumnezeu este întotdeauna o revelație care se face prin voința lui Dumnezeu. Dumnezeu nu este un obiect cognoscibil prin natură, ci se face cunoscut, Se descoperă prin condescendență, prin iubire".
Așadar, binecuvântarea de final a duhovnicului, îți aduce pacea lăuntrică, pacea care depășește orice pace. Este acel „față către față” îndreptat spre veșnicie, când „Dumnezeu coboară în suflet, iar sufletul urcă la El”. Iar la judecata de Apoi, duhovnicul este cel care se va prezenta în fața Mântuitorului și cu lacrimi în ochi va spune: „Doamne, vrei nu vrei, mântuiește-L pe acesta!”. Amin!
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.