Caracteristicile esențiale ale unui erou sunt: crezul, vocația, curajul și avântul cu care se aruncă în luptă. Un mare om politic și strateg militar, Napoleon Bonaparte, a spus aceste cuvinte: ”Curajul nu înseamnă puterea de a merge mai departe. Curajul înseamnă să mergi mai departe, deși nu ai putere.” Tot el a spus că: ”Vitejia vine din sânge, curajul din gândire”.
Vă spun o mică întâmplare: un cioban trebuia să treacă cu oile sale pe un pod foarte strâmt și cam dărăpănat. Dar la oi le era frică să treacă podul. Atunci, ciobanul, inspirat, a luat un miel în brațe și a pășit primul pe pod. După el a prins curaj mama mielului și l-a urmat pe cioban și apoi au trecut și celelalte oi.
Așadar, pentru a ajunge la curaj este nevoie de un impuls, de o forță motrice care să te împingă înainte. Această forță, acest impuls, în Primul Război Mondial, nu a venit de la un general așa cum toți se așteptau, nu. Impulsul a venit de la o tânără de 22 de ani, care lupta pentru prima dată cu arma în mână alături de militari. Este vorba de Ecaterina Teodoroiu, prima femeie care a participat la război. Este vorba despre eroismul ostașilor români în cadrul bătăliilor de la Mărăști, Mărășești și Oituz, din vara anului 1917.
Impulsul Ecaterinei a venit de la moartea celor trei frați pe front, forță pe care a transmis-o și camarazilor ei, prin inspirația de a folosi niște cuvinte profetice, care s-au întipărit în mintea soldaților: ”Înainte, băieți! Nu vă lăsați, sunteți cu mine!”
Practic, în acele momente, tânăra Ecaterina a redefinit curajul, ea a înțeles că este vremea acțiunii și a făcut ceea ce trebuia făcut. Pentru că ea reprezintă o unitate – instituția eroului, care este una de vocație, de curaj, dar și de cunoaștere. Orice persoană poate deveni o personalitate, o celebritate, o vedetă. Cu eroul este altceva; trebuie să te naști erou, nu să te faci erou. Pentru că dacă nu ai vocație, nu ai dragoste pentru neam și țară este foarte greu să te formezi ca patriot.
Pentru că Ecaterina Teodoroiu și-a asumat crucea de erou, și-a asumat responsabilitatea patriotului, a celui care ia parte la războiul războaielor, unde sufletul eroului primește libertatea zilei „care nu cunoaște amurgul, a zilei care nu cunoaște umbra”. Ea a îmbrăcat cămașa morții ca și mireasa rochia pentru solemnitatea nunții, punând în aplicare, cu abnegație, principiile eroului: „Când îți este somn, să nu dormi. Când îți este foame să rabzi. Dacă te doare să nu țipi. Dacă îți este greu, să mergi înainte”. Amin!
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
Napoleon Bonaparte era creștin? Mă îndoiesc... Citarea lui Napoleon mi se pare cam nefericită. Și Napoleon ca și Hitler s-au împotmolit în Rusia. Revoluția din 1848 a fost una creștină...?
Și mie îmi plăcea Napoleon, recunosc, doar că trebuie să recunoaștem că pe el nu-l mâna în luptă un spirit creștin. Pentru mine a fost chiar un model, până la o anumită vârstă, prin faptul că el a fost cel care a spus că în ranița oricărui soldat se găsește bastonul unui mareșal.
Dumnezeu să-i ierte și să-i odihnească în pace pe eroii care s-au jertfit ca noi să trăim în țara noastră!