Un strălucit om de stat și mare politician a spus aceste cuvinte: „Pe soldat și pe Dumnezeu îi adori, atâta timp cât ești în primejdie. După ce a trecut pericolul, pe Dumnezeu îl uităm, iar pe soldat îl hulim”. Cât adevăr și câtă dreptate se află în aceste cuvinte! Vă las pe dumneavoastră să apreciați.

Armata este o entitate specializată cu apărarea organizată, din cadrul căreia nu poate lipsi componenta umană, prin intermediul căreia răspunde cerințelor de securitate în fața statului, dar relaționează în același timp cu societatea civilă, fiind mai înainte de orice o instituție a națiunii cu evident, conducere-ierarhizare și un sistem propriu de organizare, apărarea, mobilizarea și luptă, fiind planificate în baza legilor interne și a parteneriatelor încheiate cu armatele aliate, în scopul descurajării atacurilor armate.

Armata este o instituție a statului. Ea depășește însă simpla condiție de instrument al statului datorită funcțiilor pe care le are în societate și calității ei de putere militară a națiunii. De aceea, relația Armată – societate este una de un tip special, cu numeroase valențe și condiționări. Din păcate, de foarte multe ori, această relație de cea mai mare importanță pentru configurarea unui sistem credibil de securitate națională este înțeleasă și tratată simplist.

Este deosebit de importantă analiza binomului relațional Armată – societate civilă, ca unul dintre principalii factori potențatori ai stabilității naționale. Relația aceasta se desfășoară în două sensuri: influența indirectă exercitată de societatea civilă asupra organismului militar, ca element esențial în garantarea păstrării de către Armată a rolului constituțional, în asigurarea securității și apărării naționale, dar și influența Armatei asupra societății, ca unul dintre principalii factori de socializare.

Regretatul strateg militar, generalul Paul Teodorescu a fost artizanul conlucrării dintre Armată și societatea civilă. În mandatul său de Ministru al Aerului și Marinei s-au construit vapoare, submarine, avioane, baze militare, dar și multe școli, teatre, biserici și mănăstiri. Mai mult, el și-a trăit ultimii ani din viață la Mănăstirea Dintr-un Lemn, unde a și fost înmormântat.

Oștirea a fost, este și trebuie să rămână în continuare o instituție de prestigiu a statului nostru, păstrătoarea tradițiilor militare și a valorilor de înaltă ținută etică, spirituală, militară și civică: adevărul, dreptatea, demnitatea, onoarea, gloria, iar membrii armatei, fie că sunt ofițeri, subofițeri, maiștrii militari, gradați profesioniști sau personal civil contractual, trebuie să fie tot mai respectați de societatea civilă, de instituțiile statului, pentru că ei sunt cei care își riscă viața în orice moment, în țară sau în afara acesteia, în teatrele militare de operații, pentru apărarea interesului național al României, al românilor, al alianțelor militare din care face parte și, nu numai.

După mulți ani în care Armata a ocupat locul I la capitolul încrederii populației în instituții, în prezent, primul loc este ocupat de Pompieri, al doilea loc este ocupat de Biserică, iar abia al treilea loc îi revine Armatei, deși războiul este la granițele țării noastre.

Țara noastră scumpă numită România, pământul pe care călcăm, cerul de deasupra noastră, neamul, credința, toate acestea sunt un dat de la Dumnezeu și nu le negociem cu nimeni, niciodată. Credința, glia strămoșească, neamul, cinstirea numelui de român sunt repere sfinte pentru noi, românii, ele ne ajută să știm cine suntem și de unde ne tragem cu adevărat. De aceea, noi suntem datori să le apărăm, chiar cu prețul vieții și să ducem mai departe darul lui Dumnezeu pentru noi românii, precum și moștenirea lăsată de la moșii-și-strămoșii noștri.

Măsura educației și valoarea unui popor, a unui neam este dată de cinstirea și prețuirea eroilor Armatei, a oamenilor mari pe care i-a hărăzit Dumnezeu. Nu există altă măsură pentru înălțarea culturală, patriotică și spirituală a unui neam decât aceasta. Prin această măreață cinstire și prețuire a marilor valori, a bravilor noștri ostași, ne ardem proprii idoli morali și intelectuali, credințele și idealurile deșarte și fără de sens.

Iată de ce, Armata este o emblemă a curajului, a jertfei, a patriotismului și a eroismului în luptă a ostașilor, pentru că sufletul Armatei este eroul. Nu întâmplător, astăzi fiecare drapel de luptă și toate unitățile militare poartă numele unui erou. Ea ne inspiră și astăzi, încredere, curaj, sacrificiu, deși ne războim cu proprii noștri idoli, cu propriile noastre mentalități și iată, mai mult, ne găsim cu războiul la granițele țării. Pentru aceasta, românii se încred în ea, în tăria ei, o cinstesc, o prețuiesc, iar noi, camarazii de ieri și de azi, Sfântă Armată, te omagiem astăzi, deoarece ești o amintire vie a faptului că eroii tăi s-au jertfit pe altarul Patriei pentru unitatea, integritatea, independența și suveranitatea țării, numită România.

Odihniți în pace, eroi ai Patriei! Mormintele voastre sfințite, cunoscute ori necunoscute, le acoperă evlavia, recunoștința, admirația și prețuire noastră ne-țărmuită. Dragostea noastră să reînvie, ca să fiți în veci cu noi ca sprijin sufletesc, izvor veșnic de lumină și credință și pildă de eroism și noblețe pentru generațiile viitoare.

Glorie eternă eroilor ostași români, de pretutindeni, care s-au jertfit pentru neam și țară.

Dumnezeu să binecuvânteze, Armata României și România!

La mulți ani, dragi camarazi, oriunde v-ați afla!