În anul 2004, Sfintele Paști s-a ținut în data de 11 aprilie. Am fost invitați de maica Teodora - Sfânta Elisabeta de la Pasărea - , pentru a sărbători paștile noastre ortodoxe împreună, la bordeiul ei de pe Vârful Giumalău.

Maica ne-a avertizat să nu ducem cu noi nimic pentru că are ea tot ce trebuie, doar un sac de cartofi. Maica ne-a mai rugat să-i ducem ceva haine, încălțăminte și alimente sorei Paraschiva din satul Benia, comuna Moldova-Sulița, județul Suceava, localitatea de naștere a maicii. Aici locuiau și părinții ei.

Zis și făcut. Nu poate fi decât o aventură simplă, frumoasă și cu încărcătură duhovnicească. Ar fi un bun prilej pentru a face conexiunea cu natura și cu divinitatea. Eu și soția ne-am urcat în mașină și pentru că am făcut ascultare de maica, nu am luat cu noi decât un sac de cartofi.

O zi frumoasă  de primăvară, dar ne-am îmbrăcat un pic mai gros, pentru că pe munte e mai rece. Am mers, mai întâi în satul Benia și am lăsat ajutoarele și am pornit spre Vârful Giumalău. Ne-am încântat cu peisajele naturii superbe, în special pe traseul Vatra Dornei – Valea Putnei, de unde am făcut la dreapta pe „drumul regelui” și am făcut un popas la cantonul pădurarului, Constantin Ciuclă. Am stat la o cafea, după care am plecat mai departe până în fundătură, unde am parcat mașina.

Am pus cartofii într-un rucsac militar și am început urcușul pe munte, doar eu și soția. Am avut tot timpul protecția lui Dumnezeu, pentru că am urcat de zeci de ori pe Vârful Giumalău și nu ne-am întâlnit cu ursul sau cu lupul, doar cu căprioare.

Situația noastră de pe munte se oglindește clar în proverbul popular: „Greu la deal cu boii slabi”. Amândoi gâfâind înaintam cu greu pe munte, pas cu pas, cu-n popas și tot așa ne-am trezit deodată în fața bordeiului.

Am ajuns spre seară, în data de 10 aprilie. Maica tăia lemne. S-a bucurat ca un copil când ne-a văzut și ne-a îmbrățișat. Eram într-un fel de-ai casei.

- Bine ați venit frățiile voastre, bine ați venit. Am crezut că nu mai veniți. Haideți că v-am pregătit o surpriză... În curtea asta a mea sărăcăcioasă vom face un foc mic de tabără, vom sta lângă foc, vom povesti, ne vom ruga, vom medita, ne vom bucura și vom plânge, împreună cu Hristos. Frate Ștefan tu vei fi responsabil cu focul. În seara asta nu vom mânca nimic și la noapte mergem la Schit că nu este decât la 500 m și vom participa la Sfânta Slujbă a Învierii Domnului.

-        Maică, la noapte mergem la Înviere și mâine sărbătorim prima zi de Paști. Ce semnifică pentru noi creștinii Sfintele Paști?, am întrebat-o.

-        La Înviere trăirea creștină trebuie să fie o trăire de pace și de bucurie. Temeiurile bucuriei noastre le avem în credința noastră, în rânduielile și slujbele Bisericii noastre la acest mare Praznic. Mereu suntem chemați la bucurie nu numai prin îndemnurile pe care le auzim citindu-se la Sfânta Evanghelie sau pe care le citim noi din Sfânta Evanghelie, ci și prin rânduielile de slujbă, prin sărbătorile rânduite de Biserica noastră. Se creează o atmosferă de bucurie, iar bucuria cea mai înaltă este cea de la Paști. Noi știm ce ne așteaptă la Paști, știm cum se sărbătoresc Paștile, știm cum se exprimă bucuria de la Paști, știm cum vine lumina la Paști. Le așteptăm, pentru că le-am mai trăit. Toate aceste slujbe, toate aceste stihiri de laudă, creează în sufletul nostru un temei de pace, bucurie și nădejdea că și noi vom învia, așa cum ne-a spus Mântuitorul nostru. Cuvântul „Paști” vine de la „pasha”, un cuvânt evreiesc, care înseamnă trecere. Evreii sărbătoresc la Paști ieșirea din robia egipteană, trecere prin Marea Roșie, trecere prin pustie și ajungerea lor în Canaan. Noi, creștinii, la Sfintele Paști sărbătorim altceva decât evreii, și anume trecerea de la moarte la viață și de pe pământ la cer.

-        Mulțumim maică pentru povățuire, această seară va rămâne o amintire vie, frumoasă și miraculoasă pentru sufletele noastre. Într-adevăr înălțătoare, minunată și dumnezeiască este taina aceasta a Învierii Domnului.

O seară de vis - ne încălzeam la foc, priveam stelele, ascultam liniștea pădurii și tainele muntelui, totul într-o alcătuire perfectă a pustiului. Într-adevăr, maica ne oferea o experiență unică și profund mistică.  

Maica Teodora avea mare evlavie la Sfântul Ioan Iacob Hozevitul și la Sfânta Cuvioasa Parascheva de la Iași, așa că ne-a recitat câteva poezii de-ale sfântului, apoi ne-am rugat și am citit Acatistul Sfintei Paraschiva. Am mai depănat câteva amintiri de când a fost la Ierusalim și de când a fost operată la Cluj-Napoca. Îl pomenește mereu pe profesorul doctor Nicolae care a operat-o.

La 11 noaptea am pornit spre Schit pentru a participa la Slujba Învierii.

În timpul slujbei maica a plâns tot timpul, dar era plânsul acela al bucuriei duhovnicești. Maica Teodora a venit schimbată total de la Ierusalim, își făcuse o lume a ei și trăia într-o iubire deplină, o pace senină și o bucurie duhovnicească continuă.

Maica se ruga cu putere multă. Pădurarul Constantin Ciuclă ne spunea că atunci când se ruga maica simțea cum tremura muntele.

Nimeni din această lume nu a înțeles-o deplin pe maica, nici noi care am petrecut ceva timp cu ea. Erau lucruri pe care ni le spunea și ne uitam și noi unul la altul pentru că nu prea înțelegeam. Erau lucruri spuse de maica care depășeau înțelegerea minții umane.

Ne-am întors la bordeiul maicii, spre dimineață prin pădure, obosiți frânți, vedeam patul în fața ochilor, numai că maica nu ne putea oferi așa ceva. Soția a fost mai norocoasă - i-a oferit lavița, iar eu cu maica ne-am găsit un culcuș, ea într-un colț, eu în celălalt.

Când ne-am trezit, maica deja făcuse focul și ceaiul de plante medicinale.

-        Bună dimineața boieri mari și Hristos a înviat! Astăzi, am o altă surpriză pentru voi. Frate Ștefan, te rog să mergi cu mine la izvor să aducem apă proaspătă, iar până atunci sora Keti va pune în căni ceaiul. Nu este departe de aici, doar 300 m.

Pe drum, atât la dus, cât și la întors, maica mi-a recitat din poeziile Sfântului Ioan Iacob, atât de mult îl iubea. Era veselă și bucuroasă ca un copil. Nu realizam faptul că mă aflam în preajma unei sfinte... Ne-am întors la bordei și noi așteptam ca maica să ne ofere slăvitul ou de Paști.

-        Vom începe Praznicul nostru cu o cană de ceai, apoi vom servi cartofi copți, cartofi prăjiți, ciuperci coapte, un pic de caș, câteva măsline și cartofi fierți vopsiți în culoare roșie cu plante, care vor simboliza ouăle. La desert vom avea drept prăjitură colivă, iar la final, dacă sunteți cuminți poate vă dau și delicatesa pustnicilor: o prescură mică, pâinici făcute după rețeta Părintelui Ghelase de la Frăsinei și o cafeluță turcească, pentru că tot sunteți voi din Dobrogea.

-        Maică ne uimești cu meniul ăsta, chiar că așa ceva nu am mai mâncat niciodată în prima zi de Paști. E o mare lecție duhovnicească pentru noi.

-        Fraților să aveți mare grijă de sufletele voastre, să aveți mare grijă... Nu pot să vă spun pe unde am fost și ce am văzut, pentru că v-ați sminti, dar vă mărturisesc fraților că  mântuirea sufletului este o problemă gravă pe lângă care oamenii trec nepăsători. Plâng și mă tânguiesc ca Dumnezeu să aducă oamenii la adevăr să poată fi mântuiți. Fraților, ați văzut că ne-am săturat și cu cartofi și ciuperci... Trebuie să uităm de partea materială și să punem pe primul loc sufletul care este veșnic. Lumea s-a obișnuit cu cele trei mese pe zi, dar să știți că omenirea nu a fost așa tot timpul. Omului îi este suficient să mănânce o masă pe zi, iar uneori să nu mănânce deloc. Așa procedăm noi, pustnicii, când avem mâncăm o masă pe zi, iar când nu avem nu mâncăm. Bem doar ceai, apă proaspătă de izvor și vara suc de merișoare.

-        Maică vă mulțumim din suflet pentru ospăț, pentru povățuire, dar mai ales pentru dragostea față de Domnul nostru Iisus Hristos, de credința noastră creștină, pentru autenticitatea și pustniceasca prăznuire a Sfintelor Paști, i-am spus eu

Ne-am luat rămas bun de la maica Teodora și cu lacrimile bucuriei duhovnicești pe obraji ne-am pornit spre casă, la Cluj-Napoca.

Schimonahia Elisabeta (maica Teiodora) de la Pasărea a fost canonizată sfântă de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române pe 1 iulie 2025, cu titulatura Sfânta Cuvioasă Elisabeta de la Pasărea, împreună cu alte 15 femei românce cu viață sfântă. Ziua ei de prăznuire este 5 iunie. Anul acesta pe 5 iunie are loc Slujba religioasă de oficiere a canonizării Sfintei, la Mănăstirea Pasărea, București.

Sfântă Cuvioasă Elisabeta de la Pasărea, roagă-te pentru noi, păcătoșii! Amin.

Har, pace și mântuire!

Doamne, ajută!