Captură foto Libertatea / Evadare.ro
Cătălin Tolontan a transformat un tabloid cinstit, unde știai că găsești cu precizie la pagina 5 femei pozate în bikini lângă calorifer, într-o tribună militantă pentru ONG-iști și fete de la SNSPA. La editorialul de ieri, o duduie ne povestește pe larg impresiile de la un dublu botez în Mehedinți. Titlul editorialului e cât un rezumat:
Cum lipsește semnul întrebării, te-ai aștepta ca eseul să conțină chiar răspunsul la întrebarea din titlu. Dar s-ar putea să fiți dezamăgiți sau răspunsul e implicit nu explicit. Încă din deschidere, autoarea ne anunță că, împreună cu fotograful, „documentează din 2014” viața familiei de căldărari prin Europa! Pe parcurs, aflăm că au publicat o carte la Humanitas și au făcut și un film, care a luat imediat premii la festivaluri și că după botez au organizat o expoziție foto în curte, sponsorizată de nu știu ce fundație.
Tot pe parcurs, aflăm că subiecții fascinației reportericești ar face ceva ce nu-ți poate trece prin cap vreodată: unul e zugrav, altul pune termopane, altul culege la o fermă… Sunt scandalizat de așa rasism latent: deci țiganii la muncă ar fi o raritate așa de mare, că trebuie urmăriți ca tigrul siberian și albatrosul de National Geographic peste mări și țări!? Citesc mai departe.
Pe toată durata reportajului nu e menționat nimic despre botez în sine. Dacă a mai avut loc sau a fost lăsat pe altă dată, la ce biserică sau cult penticostal s-a petrecut. (Poate nu e corect politic să mai vorbești de obscurantisme d-astea.) Tot reportajul e despre petrecere, pregătirea potolului și câte ceva despre ocupațiile personajelor în restul timpului. (Corecție: în textul reportajului nu e menționat, dar în galeria foto e o poză din biserică, deci a fost și botez.)
De altfel, suntem lămuriți că botezul e un accesoriu pentru un concert. Evenimentul a fost fixat în funcție de programul unui manelist, Marian Universalu care, cum îi spune și numele, e cerut pe tot globul și nu e ușor de arvunit la cântări. Altfel, fetele încreștinate au 3 și 6 ani, deci ar mai fi putut aștepta. Noroc că părinții nu l-au vrut pe Salam (Naționalu’), că riscau să prindă majoratul.
Sar peste cum au tranșat cei cinci purcei și au făcut sarmalele, ca să ajung la miezul politic al eseului: dăscăleala țării intolerante. Ni se spune că protagoniștii trăiau ca nomazi până în anii 60, în căruțe cu coviltir, cu care băteau satele să facă diverse cazane și căldări. Citez: „În 1965, când Ceaușescu a făcut sedentarizarea forțată a romilor, primarul le-a dat case și teren și ei s-au stabilit la Corcova.”
Sunt curios dacă episodul va figura în noua materie de liceu, care se introduce la toamnă: „Istoria, robia și deportarea romilor”. Din tonul de reproș al epitetului „sedentarizare forțată”, presimt că și acesta va fi răstălmăcită într-o nouă secvență de persecuție. Tiranul nenorocit le-a dat casă și pământ, cum le dăduse regele țăranilor care luptaseră pe front pentru acel pământ. Cum și popii cei răi îi ținuseră în robie pe lângă mănăstiri când prin alte părți ale Europei erau uciși sau alungați, iar în continentul de origine mureau de foame.
Aflăm că meseriile tradiționale n-au mai mers și au luat calea bejeniei spre Occident. Deși asta au făcut și milioane de români, cărora li s-au închis fabricile sau chioșcurile, această continuare a nomadismului țigănesc în alte țări e prezentată ca o dramă de alt tip, ca un reproș la adresa țării care i-a găzduit atâtea secole și nu-i mai merită, nu mai știe cum să-ți țină.
În anii 60-70, când s-a făcut industrializarea (da, sub național-comuniști), alte milioane de români au migrat de la țară și s-au făcut orășeni. Unii nu s-au adaptat niciodată și au rămas țărani în suflet și-n obiceiuri. Alții au fost bucuroși că au ajuns în Capitală sau în alte orașe cu asfalt, facultăți, metrou, apă caldă la robinet, toaletă în casă. Dar în viața mea n-am auzit pe niciunul să înjure cu năduf satul de origine că ar fi de vină că l-a obligat să plece, că nu i-a oferit destul, că „și-a bătut joc de el” sau că nu l-a meritat. Nici pe vreunul să-l beștelească spunând că, pe lângă Calea Victoriei, era o văgăună plină de noroaie și bălegar, populată cu bețivi și tractoriști. Din contră, toți îl laudă cu nostalgie.
Fără supărare, dar și românii care își înjură țara după mutarea în diaspora nu sunt cei mai demni dintre plecați. Ce face reporterița e cu atât mai ticălos pentru că imprimă și un reproș etnic unei asemenea atitudini, care e de neam prost și parvenit indiferent că ar veni de la un român sau de la un sas sau țigan.
Ne spune că în pregătirea botezului, fetele s-au spălat la copaie cu apă încălzită la foc cu lemne și resimt lipsa condițiilor din Belgia. Păi a cui e vina că sunt proști și își fac vile cu zeci de camere fără centrală!? că vin în mercedesuri, cocoșați de lanțuri de aur și nu-și fac cabină de duș sau că au construit unde nu există canalizare și utilități!?
Cu titlu de particularitate etnică, ni se spune că fetele urmează maxim 5, hai 8 clase, pentru că la 14 ani sunt pregătite de măritiș. Din nou, a cui e vina că atâtea cohorte de ONG-iști preferă să sugă miliarde de euro din victimizare, în loc să oprească analfabetismul și auto-izolarea!? Indiferent dacă ești român, suedez sau brazilian, ar trebui să știi că, dacă rămâi analfabet, te așteaptă o viață grea și sărăcie. Nu e o soluție să te transformi în victimă de profesie a discriminării.
Aflăm că în Belgia nu au doar canalizare, apă caldă (lucruri pe care le-ar putea descoperi și în periferia oricărui oraș românesc). Dar pe un ton activist, autoarea ne spune că „toate condițiile înseamnă și șansa de a nu fi discriminat, de a avea un loc de muncă și servicii sociale în slujba familiei”. Deci asta era buba. Modelul multicultural belgian lipsea. Dacă la Bruxelles statul dă casă și alocații generoase familiilor numeroase de arabi și magrebieni, ar fi cazul să ne simțim și noi. Să producem mai mulți absolvenți de facultate, care să se facă doctori, profesoare, psihologi, asistenți sociali, care să stea de fundul analfabeților cu „servicii sociale” de îndrumare și integrare pas cu pas. Și neapărat foto-reporteri care să le documenteze viața pentru educarea maselor.
Deci, vorba titlului: ce spune despre România botezul din Corcova? Spune că aici se mănâncă și se petrece incomparabil mai bine decât în Belgia. Cel puțin asta am înțeles eu.
Parteneriat Evadare.ro
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
In fine ,trec anii si dupa lovilutie ,in '90 citesc in revista Bild chiar de pe prima pagină însoțind o fotografie a unui întreg clan țigănesc,ca ei au fost oprimati si ca nu au avut dreptul la scoala!
Elevii buni la învățătură din școală erau trimisi in tiganie in acel oraș ,sa aduca colegele înapoi la școală,sa vorbească cu părinții lor pt a-i convinge sa nu isi mărite fetele,ci să le lase sa faca 8 clase măcar.Aceasta a fost o situație trăită de mine începând cu clasa a 6-a pana in clasa a 8-a.
Iar acum încep curvele astea care se dau "jurnalisti" sa cânte in strună lui Soros cu tiganii?
Păi dacă-i pe asa,eu voi da autointitulatilor "discriminati "motive adevărate sa se plângă.
Apropos meserii făcute de ăștia prin vest: a fost doar prosteala pt ăștia 2 tonti de facura articolul.
Apoi, pe 5 septembrie, ambasada a anunțat că a avut loc o întâlnire cu activiștii romi Ciprian Necula și Zeliko Jovanovic. Nu știm ce au discutat.
Paranteză. Aud voci din spate. Cum „care ambasadă”? E ca pe vremuri: când ziceai „partidul”, știai despre ce partid e vorba: PCR! Așa și acum: ce, trebuie să vă învăț eu că „ambasada” e ambasada SUA?!
Revenim. Tot pe 5 septembrie, și tot în Libertatea, o duduie care predă ceva literatură la o universitate de mâna a 14-a din SUA, după toate aparențele bine spălată pe creier cu detergent democrat, declară ritos că avem de-a face cu „o conversație necesară”, adică treaba asta cu cât sunt de oropsiți țiganii în literatura română.
În sfârșit, acum, tot în Libertatea, apare și aiureala asta de articol.
Părerea mea e că ni se pregătește un BLM românesc. Studiile și realitatea din teren arată că poporul ăsta român e (încă) prea conservator, așa că trebuie adus la ordine mintenaș. În acest scop va fi folosită, ca o bâtă, minoritatea țigănească. Sunt convins că în curând vom auzi din gurile veșnicilor purtători de opinie că „pe munca țiganilor, domne, s-a construit România” (nimic despre țăranul român legat de glie), că Biserica Ortodoxă e retrogradă și - atenție! - că trebuie să plătească daune pentru secolele de robie a țiganilor, că poporul e rasist etc.
Ca urmași de țărani năpăstuiți, ca urmași ai țăranilor-eroi de la Mărășești, care au salvat statalitatea României cu prețul vieții lor, drept pentru care familiile lor au și fost împroprietărite de rege, va trebui să rezistăm și să trimitem ambasada la... origini.
După lectura articolului dumneavoastră, simt nevoia să vă atrag atenția asupra unor aspecte care, din perspectiva mea, necesită reconsiderare. În primul rând, este important să recunoaștem că fiecare individ și comunitate merită respect și o reprezentare corectă, liberă de prejudecăți și stereotipuri. Descrierile pe care le-ați folosit în legătură cu etnia romă nu doar că sunt neadecvate și rănesc demnitatea umană, dar contribuie și la perpetuarea unui climat de intoleranță și discriminare. Este esențial să ne informăm și să reflectăm profund înainte de a face generalizări care pot afecta viețile oamenilor reali. Vă îndemn să folosiți platforma pe care o aveți pentru a promova înțelegerea și acceptarea, nu diviziunea. Este responsabilitatea noastră, ca membri ai societății și ca formatori de opinie, să ne asigurăm că contribuim la un discurs public bazat pe fapte, empatie și respect pentru diversitate.