Antonio Gutteres, secretarul general al ONU, a făcut o vizită în Rusia, fiind primit marți la Kremlin de Vladimir Putin.

Întâlnirea a avut un moment nevralgic pe care presa occidentală a considerat de cuviință să-l cenzureze. Este vorba de paralela pe care Putin a făcut-o între situația din Donbas și precedentul Kosovo.

Rusia avea dreptul să recunoască independența celor două autoproclamate republici din estul Ucrainei - Donețk și Lugansk – și să le ofere asistență militară, i-a spus Putin lui Guterres.

În acest sens, liderul rus a invocat decizia Curții Internaționale de Justiție în cazul provinciei Kosovo.

Potrivit acestei decizii, teritoriul unui stat NU este obligat să ceară aprobarea autorităților centrale pentru a-și declara autodeterminarea.

Putin i-a spus lui Guterres:

„Am citit toate comentariile – ale agențiilor juridice, administrative, politice - din Statele Unite și din țările europene. Toată lumea a fost de acord cu acest lucru.”

Guterres i-a replicat că ONU nu a recunoscut independența Kosovo.

„Dar Curtea (care se află sub jurisdicția ONU – n.m.) a recunoscut-o”, a răspuns Putin. „Dacă precedentul a fost creat, atunci republicile din Donbas pot face același lucru.”

Putin a adăugat:

„Foarte multe state ale lumii au făcut-o, inclusiv adversarii noștri din Occident, în legătură cu Kosovo... Este o realitate că numeroase state occidentale l-au recunoscut ca stat independent. Noi am făcut același lucru în legătură cu republicile din Donbas.”

Și:

„După aceasta, ne-au cerut să le acordăm asistență militară împotriva statului care întreprindea operațiuni militare împotriva lor. Și aveam dreptul să o facem, în conformitate cu articolul 51 din capitolul VII al Cartei Națiunilor Unite.”

Pare să fi fost un moment mediatic pregătit cu atenție de Vladimir Putin, cu atât mai mult cu cât întâlnirea a fost televizată.

Un moment de pe urma căruia Putin a urmărit să câștige puncte în războiul comunicațional cu Occidentul.

Ei bine, acest moment nu există nicăieri în presa occidentală. Sau, în orice caz, nu poate fi găsit cu ajutorul Google.

Excepție face publicația americană Axios, care abordează trunchiat subiectul, până unde a socotit că folosește „cauzei”.

Relatarea momentului din Axios se încheie abrupt astfel:

„Guterres a subliniat că ONU nu a recunoscut Kosovo, dar Putin a respins acest lucru și a revenit la (subiectul) Mariupol.”

*

Kosovo și-a declarat independența de Serbia pe 17 februarie 2008. Prima țară care i-a recunoscut statalitatea a fost Costa Rica, în aceeași zi, urmată a doua zi, pe 18 februarie, de Statele Unite.

Până în prezent, Kosovo este recunoscut ca stat independent de 97 din 193 de țări membre ONU și de 22 din cele 27 de țări UE.

Alte state importante care au recunoscut independența Kosovo sunt: Marea Britanie, Australia, Germania, Letonia, Danemarca, Estonia, Italia, Luxemburg, Belgia, Polonia, Elveția, Austria, Irlanda, Suedia, Olanda, Islanda, Slovenia, Finlanda, Japonia, Canada, Monaco, Ungaria, Croația, Bulgaria, Norvegia, Lituania, Cehia, Malta, Portugalia, Muntenegru, Noua Zeelandă.

*

În ciuda presiunii Statelor Unite, România NU a recunoscut independența Kosovo.

Mai mult, a doua zi după ce Kosovo și-a proclamat independența, Parlamentul de la București a adoptat o declarație în care afirma:

„Eventuala recunoaștere a independenței unilateral declarate de către alte state nu poate fi interpretată ca precedent pentru alte zone și nici ca recunoaștere sau garantare a drepturilor colective pentru minoritățile naționale.”

Traian Băsescu a explicat că motivul nerecunoașterii independenței Kosovo este că aceasta ar crea un precedent pentru enclave rusești cum este Tiraspolul. Deci ar reprezenta un pericol pentru integritatea teritorială Republicii Moldova.

(Coincidență sau nu: în aceeași zi în care Putin a făcut paralela dintre Kosovo și Donbas, în Tiraspol s-au înregistrat mai multe explozii.)

Din motive să le numim strategice, Bucureștiul nu a invocat oficial adevărata sa temere: Ținutul Secuiesc și faptul că Ungaria nu a recunoscut niciodată Tratatul de la Trianon.

Cu câteva săptămâni înainte de proclamarea independenței Kosovo, deputalul UDMR Antal Arpad declara:

„Trebuie să ne folosim de toate pârghiile de diplomație internă și externă pentru a folosi în beneficiul comunității maghiare situația creată de negocierile privitoare la independența Kosovo.”

În 2015, premierul de atunci al României, Victor Ponta, a declarat că România ar putea recunoaște Kosovo.

Din fericire, nu a mai apucat să o facă. Iar Iohannis a avut o atitudine reținută față de acest subiect fierbinte. Poate datorită relațiilor apropiate cu Germania, care nu a dorit niciodată să supere Rusia.

*

Războiul din Ucraina este primul conflict militar de după al doilea război mondial când presa uneia din părți (Rusia) este cenzurată în mod oficial.

Pretextul acestui gest fără precedent în Occidentul democrat, în ultimele opt decenii, a fost zădărnicirea propagandei rusești.

Deci, „spre binele public”.

Timp de doi ani, în timpul pandemiei, sursele independente și alternative, care erau în dezacord cu discursul oficial, au fost reduse la tăcere.

Tot „spre binele public”.

Acum, când Războiul a înlocuit COVID-ul, Cenzura continuă. La fel de brutală și agresivă. Doar pretextul s-a schimbat: „Conspiraționiștii” de ieri au devenit „Putiniștii” de azi.

Lor trebuie să li se pună pumnul în gură, pentru a nu otrăvi mințile oamenilor inocenți.

Arafații din toată lumea au decis, odată pentru totdeauna, că „Adevărul dăunează grav sănătății”.

Pandemia a trecut, Războiul va trece, dar mereu se va găsi un pretext pentru a cenzura realitatea.

Nimeni nu a catadicsit să întrebe opinia publică dacă dorește să fie tratată ca o adunătură de retardați, incapabili să judece cu capul lor.

Dacă dorește să i se ofere Adevărul gata mestecat, cum îi dai unui copil mic mâncare pasată, de frică să nu se înece.

*

Putin a scos din jar cartoful fierbinte „Kosovo” și l-a aruncat în poalele Occidentului. România este una din țările care s-ar putea frige cel mai rău. Situația din Transnistria este deja inflamată. iar focul amenință să se întindă rapid în toată Basarabia...

De aceea, mai mult ca oricând, la București e nevoie de reținere și cumpătare. De minți reci și lucide.

Dar, în primul rând, este nevoie de accesul neîngrădit al opiniei publice la Adevăr.

Trăim vremuri teribile, iar românii au dreptul să știe TOT ce se petrece. Ei nu au votat niciodată să fie ținuți în întuneric.

Ciopârțirea  „convenabilă” a momentului crucial de marți de la Kremlin este dovada clară:

Cenzura este o amenințare strategică!