„Teoretician al conspirației” a devenit o etichetă peiorativă, acuzatoare, precum „rasist” sau „sexist”. Prin utilizare frecventă, eticheta a ajuns să fie aplicată pentru a defăima și a discredita pe cineva cu desăvârșire, fără a exista dovezi pentru asta, scrie jurnalistul John Leake, într-un text despre „teoria conspirației”, preluat pe blogul dr. McCullough, text pe care îl redăm mai jos:
În cartea noastră, „Curajul de a face față COVID-19: Prevenirea spitalizării și a decesului și lupta împotriva complexului bio-farmaceutic”, dr. McCullough și cu mine dăm numeroase exemple referitoare la modul în care orice om – chiar și oameni de știință și cercetători cu cele mai înalte calificări – care pune la îndoială narațiunea dominantă cu privire la o serie de probleme ale politicii publice, va fi probabil etichetat drept adept al „teoriilor conspirației”. De la asasinarea lui JFK, „teoretician al conspirației” a devenit o etichetă peiorativă, acuzatoare, precum „rasist” sau „sexist”. Prin utilizare frecventă, eticheta a dobândit puterea de a defăima și de a discredita pe cineva definitiv, fără a exista dovezi.
Cel mai puternic truc pe care grupurile de interese ale puterii l-au folosit a fost să convingă lumea că toți oamenii care le detectează și expun activitățile sunt adepți ai „teoriei conspirației”. Numai cel mai naiv consumator al știrilor din presa dominantă nu ar putea recunoaște faptul că grupurile de interese din industriile militară, financiară și biofarmaceutică lucrează în cârdășie pentru a-și promova interesele. Activitățile lor depășesc orice limită în conspirație atunci când comit fraude sau alte infracțiuni pentru a-și promova interesele. Termenul de „teorie a conspirației” sugerează imaginația febrilă a unei minți demente. Însă nu putem ignora faptul că guvernul Statelor Unite urmărește în justiție tot timpul infracțiunea de conspirație. După cum un reputat avocat al apărării descrie această realitate:
De câte ori guvernul consideră că poate presupune că două sau mai multe persoane au consimțit să comită aceeași infracțiune, ei vor include acuzația de conspirație în rechizitoriu. Nu există cerința ca toți membrii conspirației să cunoască unul despre celălalt sau chiar să se cunoască personal.
O persoană poate fi acuzată de conspirație dacă comite o infracțiune chiar dacă nu cunoaște toate detaliile infracțiunii. Istoria este plină de conspirații bine documentate. În timpul domniei reginei Elisabeta I, au avut loc trei conspirații majore pentru a o ucide și a o înlocui cu Maria Stuart, regina Scoției. Toate au fost detectate și dejucate. Ultimul „Complot Babington” a fost descoperit de secretarul lui Elizabeth, Sir Francis Walsingham (un culegător de informații inteligent), iar acest lucru a dus la execuția Mariei Stuart pentru trădare.
Chiar putem crede că nu mai există oameni ahtiați de putere care conspiră pentru a dobândi o putere și o bogăție și mai mari?
În ceea ce privește „teoria”, fiecare procuror dezvoltă o teorie a unei infracțiuni și o prezintă juriului. Dacă sunteți un cetățean îngrijorat și considerați că oficialii guvernamentali și mass-media nu spun adevărul cu privire la o problemă de importanță vitală, nu aveți de ales decât să formulați o teorie cu privire la ceea ce se întâmplă. Dezvoltarea unei teorii care să explice un pattern de fapte verificabile este o încercare rațională de a detecta și a dezvălui comportamentul infracțional. Desigur, unele teorii sunt mai plauzibile decât altele. Unele sunt logice și coerente; altele sunt iraționale și contradictorii.
Când președintele Eisenhower și-a încheiat mandatul în 1961, el a avertizat în mod expres cu privire la ceea ce a descris a fi Complexul militar-industrial, care dobândește „influență nejustificată” și care ar putea „pune în pericol libertățile noastre și procesele noastre democratice”. Când s-a declanșat COVID-19, Complexul Bio-Farmaceutic a promovat vehement și exclusiv „soluția” vaccinului [experimental] în locul soluției tratamentului precoce. Pentru a-și urmări interesele, mai mulți actori au desfășurat în mod simultan o campanie de propagandă împotriva hidroxiclorochinei, ivermectinei și a altor medicamente cu utilizare schimbată.
Este posibil ca doar un număr relativ mic dintre acești actori să știe că fac afirmații frauduloase cu privire la medicamentele generice, cu utilizare reorientată, și că au luat măsuri care au împiedicat accesul la aceste medicamente, pe baza afirmațiilor frauduloase. Acești actori sunt conspiraționiștii. Nenumărați alții au jucat fără să știe roluri în conspirație, deoarece ei înșiși au crezut în propagandă.
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
Mugur Vasiliu - Realitatea conspirației
https://www.youtube.com/watch?v=RidXcxAhIpY