La doi ani de la ceea ce se dovedește tot mai mult că este un Genocid, nu a fost identificat nici un vinovat. Prima condiție pentru identificarea responsabilităților este desecretizarea contractelor.

Un editorial de Maryanne Demasi publicat pe Substack pe care l-am tradus pentru cititorii ActiveNews.

*

Majoritatea guvernelor lumii au semnat contracte legale în valoare de miliarde de dolari cu companiile farmaceutice pentru a cumpăra vaccinurile Covid-19.

Însă atât companiile farmaceutice cât și guvernele au refuzat să dezvăluie detaliile contractelor, afirmând că informațiile sunt „comerciale și confidențiale”.

În 2021, am căpătat o primă imagine a contractelor dintre Pfizer și diferite țări, după dezvăluirile făcute de The Bureau of Investigative Journalism și de organizația pentru protecția consumatorilor americani Public Citizen.

Zain Rizvi, autor al raportului prezentat de Public Citizen, notează:

„Contractele oferă o rară perspectivă asupra puterii pe care o companie farmaceutică a dobândit-o, reducând la tăcere guverne, limitând aprovizionarea, deplasând riscurile și maximizând profiturile în cea mai gravă criză de sănătate publică din ultimul secol.”

Pfizer a fost acuzat că a „intimidat” guvernele în timpul negocierilor contractuale, cerând unor țări din America Latină să ofere active suverane – cum ar fi clădiri de ambasadă și baze militare – ca garanții pentru eventuale costuri ale unor eventuale acțiuni judiciare.

Luna trecută, un ONG sud-african, numit Health Justice Initiative, a câștigat o contestație în fața Înaltei Curți dobândind astfel acces la toate contractele pentru vaccinuri Covid-19 din Africa de Sud.

Tony Nikolic, un avocat australian de la cabinetul de avocatură Ashley, Francina, Leonard & Asociații, a examinat contractul Pfizer și a afirmat că documentul arată de parcă Africa de Sud ar fi fost „luată ostatică”.

„Este un contract unilateral. Pfizer obține toate beneficiile și nici un risc”, declară Nikolic. „Asta seamănă cu o extorcare, producătorul vaccinului neasumându-și nici o răspundere pentru daunele care pot rezulta de pe urma produsului său.”

Guvernul sud-african a fost de acord să „indemnizeze, să apere și să exonereze de orice responsabilitate” Pfizer și toate filialele sale pentru „orice acțiuni judiciare, reclamații, solicitări, pierderi, daune, responsabilități, penalizări, amenzi, costuri și cheltuieli” derivând de pe urma vaccinului.

Contractul mai prevede și că guvernul va „crea, aloca și păstra o un fond de indemnizații fără nevoia de a dovedi vina, suficient pentru a asuma și acoperi complet obligațiile de despăgubire... pentru daune, costuri sau vătămări rezultate din, sau legate de, sau provenind din producerea, administrarea sau folosirea vaccinului”.

Nikolic afirmă:

„Este ca și cum producătorii au putut să ceară orice au dorit. Panica era atât de mare la vremea aceea și imaginile din presă cu oameni murind pe străzi au creat un puternic sentiment de frică și de nesiguranță în toată lumea.”

Protecția împotriva oricăror responsabilități nu este valabilă doar pentru formula inițială a vaccinului ci pentru „oricare sau toate tulpinile, mutațiile, modificările sau derivatele asociate ale celor menționate mai sus care sunt dobândite de Cumpărător”.

„Aceasta înseamnă”, explică Nikolic, „că Pfizer își poate modifica vaccinul pentru a se potrivi la orice tulpini apar și să beneficieze în continuare de aceleași măsuri de protecție față de orice responsabilități. Toate acestea nu sunt altceva decât o vacă de muls pentru Pfizer – privatizează profiturile și socializează costurile.”

Pfizer a perceput de la guvernul sud-african 10 dolari pe doză, ceea ce reprezintă cu aproape 33% mai mult decât „prețul de cost” de 6,75 dolari cu care a facturat Uniunea Africană.

Nikolic adaugă:

„În opinia mea, acesta este motivul pentru care Pfizer dorește ca detaliile să rămână secrete, pentru a putea proteja diversele diferențe de preț între țări. Este vorba de o practică clasică a prețurilor abuzive cu tentă de jaf – de aceea transparența achizițiilor este crucială.”

Contractul stipulează că „efectele pe termen lung și eficiența vaccinului nu sunt cunoscute în prezent ” și că „ar putea să existe efecte secundare care nu sunt cunoscute în prezent”.

Nikolic constată că acest aspect contrastează puternic cu mesajele de sănătate publică din acea perioadă:

„Oameni politici și lideri de opinie cheie le spuneau oamenilor că vaccinurile sunt „Sigure și Eficiente”, în timp ce contractele de achiziție nu susțineau acest lucru.”

Și avocatul adaugă:

„Contractul indică cu claritate că efectele negative erau necunoscute la momentul semnării. Dovada că vaccinurile nu sunt sigure nu trebuia obținută pe spinarea oamenilor, ar fi trebuit să fie sarcina producătorului să probeze că vaccinul este sigur.”

Nikolic și-a petrecut ultimii doi ani străduindu-se să obțină acces la contractele de achiziție semnate de guvernul australian.

„Australienii sunt încă în ceață în privința conținutului acestor contracte. Știm că au oferit protecție de răspundere pentru producătorul de vaccinuri, la fel ca și alte țări, dar numai atât.”

El adaugă:

„Trebuie să știm ceea ce politicienii noștri știau la vremea respectivă, când au semnat contractul. Și trebuie să știm câți bani am cheltuit noi, contribuabilii, pe un vaccin care s-a dovedit cu mult mai puțin sigur și eficient decât ni s-a promis.”

Într-o recentă audiere sub prestare de jurământ în Senatul australian, senatorul de Queensland, Malcolm Roberts, le-a cerut conducătorilor executivi de la Pfizer să dezvăluie clauzele de exonerare de responsabilitate din contractul cu guvernul Australiei, dar Pfizer a refuzat să ofere detalii.

Krishan Thiru, director medical al Pfizer Australia, a declarat:

„Conținutul contractului Pfizer cu guvernul australian rămâne confidențial.”

În 2021, Nikolic a demarat la Curtea Supremă din statul News South Wales o acțiune legală împotriva obligativității vaccinurilor Covid-19, prin care a cerut divulgarea conținutului contractului Pfizer, însă cerera i-a fost respinsă.

Fără a se lăsa descurajat, Nikolic a depus o solicitare la Ministerul australian al Sănătății, invocând legea accesului liber la informații.

Solicitarea a fost refuzată deoarece contractele „conțin informații de natură confidențială”, cum ar fi „secrete comerciale și informații comerciale prețioase”.

În răspunsul ministerului se arăta:

„Documentele conțin informații comerciale privitoare la achiziționarea de vaccinuri în Australia. Documentele conțin informații specifice pertinente pentru acordurile comerciale unice între departament și terți, inclusiv indicații de preț, condiții de plată, despăgubire profesională, măsuri de finanțare în curs, detalii de fabricație și măsuri de producție.”

Nikolic declară:

„Este contrar eticii, este potențial ilegal și imoral pentru ei să pretindă că dreptul de a păstra confidențialitatea comercială este mai important decât securitatea publică. Este absurd.”

Și adaugă:

„Este pur și simplu aiuritor să vezi cum guvernele au căzut de acord și au intrat în relații contractuale cu companii ca Pfizer care are un lung istoric de încălcări ale Legii Declarațiilor False, care au atras responsabilități penale și civile de mai multe miliarde de dolari.”