

Patericul ne spune că, întrebat fiind Avva Macarie cum suntem datori să ne rugăm, acesta a zis că nu este trebuință a vorbi multe, ci a întinde adeseori mâinile si a zice: „Doamne, precum vrei și precum știi, miluiește!”. Iar de va sta razboi/ispită asupra noastră, să zicem: „Doamne, ajută-mi!” și El stie ce e de folos și face cu noi milă.
Gândesc că de aceea, acest popor creștin se salută spunând: „Doamne ajută!”. Învățat fiind de sute de ani de Sf. Macarie cel Mare și de toți sfinții că rugăciunea scurtă, spusă din inimă, străbate cerul, în multele războaie/ispite care îi stau mereu în cale, spune doar un „Doamne ajută!” cu credința că Domnul, în Marea Sa Milă, ne dăruiește tot ceea ce ne este de folos.
Ce bucurie este dar să te rogi salutând!
Doamne ajută!
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.