Avem o perioadă de oarecare tăcere – nu liniște, tăcere – în care, pe fondul valului de noi vaccinări din constrângere, „rasa superioară” a intrat într-o logică a expectativei vigilente.
Ne numără, ne analizează, așteaptă să vadă câți cedăm, câți mai rămânem în picioare.
Întreabă mai rar dacă ne-am vaccinat sau dacă avem de gând, ne trimite doar statistici de groază și "cazuri” anonime de morți de Covid nevaccinați.
Rezervorul celor slabi, care cedează sub presiune, pare să se golească destul de repede.
Odată cu epuizarea resursei umane dispuse să îngroașe rândurile subiecților experimentelor sinistre, se va relua, probabil mult mai agresiv decât înainte, demersul de separare pe rase de rang diferit.
Peste acest vârf al polarizării ireconciliabile se va suprapune însă o sărăcie cum puțini au resorturile să-și imagineze, o sărăcie pusă cu mâna de aceiași indivizi care ne-au adus și dictatura sanitară, și în același scop.
Din acel punct vom fi practic din nou toți o apă și un pământ, cu certificate sau fără ele, pentru că neputința nu scanează coduri QR, operează de-a valma, fără distincție.
Cu toate acestea, să țineți minte toată viața, suferința ne aduce împreună, dar nu ne face la fel.
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
O dedic avocaților care s-au înțepat, dar totusi lupta împotriva discriminării.