După „Mitul Ucraina”, s-a spulberat și narațiunea oficială a celui de-al doilea război în jurul căruia se joacă soarta planetei.

A fost nevoie de doi ani, sute de miliarde de dolari și distrugerea economiei Occidentale, pentru ca mașinăria de propagandă să schimbe placa de la „Ucraina câștigă” la „Ucraina pierde”.

Doar șase luni au fost însă suficiente pentru ca discursul oficial despre războiul din Gaza să fie dat peste cap.

Cel mai vechi ziar, al treilea ca tiraj și considerat „cel mai influent” din Israel  publică un articol devastator despre războiul din Gaza.

Semnat de Chaim Levinson, articolul din 11 aprilie poartă titlul  „Spunând ceea ce nu poate fi spus: Israelul a fost înfrânt – O înfrângere totală”.

Subtitlul textului este: „Obiectivele războiului nu vor fi atinse, ostaticii nu vor fi cedați sub presiune militară, securitatea nu va fi restabilită și ostracizarea internațională a Israelului nu se va încheia”.

Redăm mai jos cele mai importante paragrafe ale articolului:

*

Am pierdut. Adevărul trebuie spus. Incapacitatea de a-l recunoaște rezumă tot ceea ce trebuie să știți despre psihologia individuală și de masă a Israelului.

Există o realitate clară, tăioasă și previzibilă, pe care ar trebui să începem să o înțelegem, să o procesăm și să tragem concluzii pentru viitor.

Nu este amuzant să recunoaștem că am pierdut, așa că ne mințim singuri.

(...) Nu o putem spune, dar am pierdut. Oamenii au înclinația de a crede în ce e mai bun și de a fi optimiști, sperând că mâine va fi mai bine, că ne aflăm într-un proces care, în final, va fi reușit.

Acesta este cel mai grav eșec pe care îl poate săvârși gândirea umană: ideea că direcția în care o apucăm este una bună, că trebuie doar să ajungem acolo unde ne-am propus – că în scurt timp, cu puțin efort, ostaticii vor fi eliberați, că Hamas se va preda și că Yahya Sinwar va fi ucis.

La urma urmei, noi suntem cei buni și binele va triumfa.

Este aceeași mentalitate care ne conduce la ideea că „regimul iranian va face implozie” și la alte idei care au mai multă legătură cu scenariile de la Hollywood decât cu viața reală.

Ele nu reprezintă adevărul și dezvăluie un aspect inconfortabil. În fond, nu este ușor să spui opiniei publice adevărul.

(...) Nici un minister nu ne va restabili sentimentul de siguranță personală. Orice amenințare iraniană ne va face să tremurăm.

Reputația noastră internațională a fost terfelită. Slăbiciunea liderilor noștri a fost dezvăluită în exterior. Timp de ani de zile, am reușit să facem comunitatea internațională să creadă că suntem o țară solidă, un popor înțelept și o armată puternică.

În realitate, suntem un „shtetl” (așezare evreiască măruntă) dotată cu o armată aeriană, cu condiția ca aceasta să se trezească la timp.

(...) (Ofensiva asupra orașului) Rafah este noua cacealma pe care liderii politici o folosesc pentru a ne înșela și a ne face să credem că victoria e după colț.

Până când vor intra în Rafah, evenimentul reeal își va pierde importanța. Va fi poate o incursiune, probabil una de mici dimensiuni, la un moment dat – probabil în mai.

După aceea, vor colporta o altă minciună, conform căreia tot ce trebuie să facem este................. (completați dvs. spațiul liber), iar victoria va veni numaidecât.

În realitate, obiectivele războiului nu vor fi atinse. Hamas nu va fi eradicat. Ostaticii nu vor fi predați sub presiune militară. Securitatea nu va fi restabilită.

Cu cât liderii politici strigă mai tare și mai des „Învingem!”, cu atât devine mai clar că pierdem.

Meseria lor este minciuna. Trebuie să ne obișnuim.

Viața este mai puțin sigură decât înainte de 7 octombrie. Loviturile pe care le-am primit ne vor durea ani de zile. Ostracizarea internațională nu va dispărea. Și, bineînțeles, morții nu se vor întoarce. Nici mulți dintre ostatici.

Pentru unii dintre noi, viața își va relua cursul, cu groaza paralizantă a unei iminente repetări a evenimentelor.

Iar pentru mulți dintre noi, viața nu își va relua cursul. Acești oameni vor păși printre noi ca niște morți vii.

Pentru asta am votat. Asta este. Trebuie să ne obișnuim cu trista realitate a țării noastre.

*

Astfel se încheie articolul teribil din Haaretz.

Așadar, Israelul pierde războiul. La fel și Ucraina. Două războaie devastatoare și inutile. Două masacre lipsite de orice rațiune. În care perdanții răcnesc „Victorie” și merg înainte, cadavre vii călcând peste cadavre.

Nebunia nu dă semne să se încheie, nici colo, nici dincolo. Dimpotrivă, ca niște fiare rănite de moarte, cele două conflicte au devenit și mai periculoase.

Demenții care le-au pus la cale nu par dispuși să renunțe. Pacea îi arde ca agheasma. De aceea, sunt gata să dea foc la lume.

Trebuie opriți cât încă mai e timp. Iar timpul e scurt și noaptea aproape!