Am vorbit degeaba. După aproape doi ani, o luăm de la capăt, și mai cu elan – abia asta este "Marea Resetare”, să vorbești cu anii de zile despre toate lucrurile corecte care desființează fundamentul dictaturii sanitare, ca pe la "valul 5” să-i descoperi virtuțile.

A fost greșit din capul locului să acceptăm dictatura sub pretexte medicale, este greșit și să o perpetuăm sub aceleași pretexte sau sub oricare altele.

Cerințele adresate Guvernului acum de către unii care păreau din tabăra trează, sub pretextul împiedicării importului de "variantă nouă” cu prilejul sărbătorilor, sunt xeroxul perfect al urletelor disperate de la debutul isteriei globale în martie 2020, când lumea îl trăgea de haine pe Iohannis că nu decretează stare de urgență "ca în celelalte țări”, chiar înainte de "a se depista” (=inventa) primul "caz” (=prima victimă a "testelor”) de viroză de război, și acela "asimptomatic” (=sănătos tun). 

Am înlemnit când am auzit primele astfel de solicitări atunci, am aceeași reacție acum, cu atât mai mult că vin exact din "tabăra noastră”, a celor care, credeam eu în mod eronat, ne-am lecuit de dictatură și de absurditățile prin care este întreținută – din tabăra vaccinaților nu s-a auzit niciun zumzet relevant, ei continuă să-și injecteze cuminți tăria în doze ritmice, doar ai noștri urlă că vor dictatură pentru vaccinați, cu exact aceleași "argumente” ca în martie 2020: "Alții au introdus testarea și carantinarea la intrarea în țară și pentru vaccinați, să se introducă și la noi!”. 

Serios? "Testare”? Carantinare? Iar începem? Ziceți ceva și de "măscuță”, să nu rămână nepomenită. 

Am tot făcut afirmația că mi-e teamă că o eventuală întoarcere în martie 2020 acum, știind ce urmează, ne-ar aduce exact pe pozițiile de atunci și am proceda fiecare în exact aceeași manieră: niște neglijabili am face paralela cu holocaustul, toată lumea s-ar uita la noi ca la niște iraționali săriți de pe șine și ne-ar face iresponsabili și incapabili să ne stăpânim "două săptămâni” în condiții de canapea, iar după niște luni de zile, câțiva ar începe să accepte cu jenă că au fost "ușor” fazani.

Iată că mi s-a confirmat bănuiala, suntem din nou în martie 2020, cu mai multă școală-n noi, dar cu tot atâta instinct al libertății cât am avut și atunci fiecare. 

După aproape doi ani în care ne-am apucat împreună de virusologie și epidemiologie, de drept constituțional și administrativ, de statistică, de studiul holocaustului, după ce am trecut prin 4 "valuri”, fiecare mai "ucigaș” decât precedentul în descriere, în condițiile în care și primul debutase sub semnul "mortalității deosebit de ridicate”, cu filmulețele acelea chinezești care s-au ascuns cred că singure de rușine, te-ai fi așteptat ca la ora actuală, dat fiind că toate "variantele” s-au dovedit a fi tot ce a mai fost și încă mai puțin, să fi înțeles toată lumea că așa o putem ține toată viața dintr-o "variantă” în alta – nici gând, încă mai avem prieteni care cu fiecare "nouă variantă virală” propun la rândul lor o nouă variantă de dictatură luminată, întreținând cu autoritățile un dialog al absurdului continuu, fapt pentru care autoritățile își văd neabătute de planul în n-șpe "variante”. 

Bravo, prieteni, "Jocul nu e greu (pe ape).”!

Acum ce ar trebui să facem cei rămași fermi pe poziție împotriva dictaturii sanitare, să explicăm din nou tehnic, pentru a cincea oară, că nu există măsuri eficiente (nici necesare, dacă e să fim cinstiți, dar nu suntem) de prevenire a răspândirii unei viroze respiratorii, nefiind o situație controlabilă, ca la virusurile cu transmitere prin sânge, și că există doar tratamente și doar în favoarea acestora se poate duce o luptă corectă? 

Acum, în capăt de 2021, să o luăm de la început și să recalculăm iar timp de câteva luni de zile mortalități de 0.013%, și acelea în condiții de sănătate extrem de șubredă și de statistici aranjate prin tehnica pixului fermecat, încercând să-i mai trezim o dată măcar pe ai noștri? 

Nu vă spun eu că abia aceasta este "Marea Resetare”, abilitatea colegilor din "tabăra noastră” de a șterge cu buretele absolut totul de la o "variantă” la alta? 

Prima dată când au cerut cetățenii responsabili protecție antivirală din partea statului, autoritățile, nici una, nici două, le-au răspuns pe măsura inepției solicitate: au scos TAB-urile-n drum, cu mașinile de poliție alăturea, urlându-le imnul național pe sub geamuri, dar degeaba, nici n-au tresărit ai noștri – are și imnul ăsta o ironie fantastică-n el încă de la primul vers. Am apreciat umorul fin al autorităților.

Acum se trântesc pe jos unii dintre colegii noștri de luptă pentru libertate de spaima că vin familiile noastre din diaspora acasă și ne aduc "varianta nouă” de peste graniță, ceea ce îi motivează să ceară înăsprirea dictaturii de frontieră împotriva celor vaccinați. Așa de rău e, dragii noștri, de-asta ne-am zbătut împreună aproape doi ani cu Constituția în mână, iar începem cu "asimptomaticii” care ne omoară, iar pornim cu prezumția că fiecare dintre cei care vin să ne vadă de Crăciun este un posibil purtător de moarte? 

Nici măcar la nivel de exercițiu în logica oficială, pentru a lovi în cei vaccinați (nu știm de ce), nu e deloc în regulă validarea dictaturii, nici pe ansamblu, nici pe bucăți. 

Oare nu luptam noi pentru libertatea noastră, a nevaccinaților (și implicit a tuturor), de când a devenit un obiectiv lupta împotriva libertății vaccinaților? Vorba colindului, "Nu-i lumină nicări/ S-au prostit toți oamenii.”.

Ne-am supărat când cei de la Comisia Europeană au vrut să ne scoată Crăciunul din vocabular, dar nu e nicio problemă când ni-l scoatem noi din suflet.

Dacă credeați că nu se poate nimic mai rău decât ca vaccinații să-i vâneze pe nevaccinați, uite că se poate, anume ca nevaccinații să valideze dictatura care i-a transformat în rasa inferioară pentru a-i trage și pe vaccinați după ei. 

Și atunci ce au însemnat acele proteste unde s-a strigat "Libertate!”? Au fost doar niște exerciții ieftine de ipocrizie regizată sau chiar așa de rău arată libertatea în viziunea unora dintre voi? Să vă spun cinstit, pentru o astfel de versiune a libertății nu merită nici să mori, nici să trăiești.

Știți cum e, am ieșit noi cu furci și cu topoare împotriva dictaturii sanitare, însă pe cei cu furci, dacă tot s-au văzut pe câmp și cu uneltele în mână, i-a lovit pofta de-ntors fânul. De unde și vorba aceea, "Să ne ferească Dumnezeu de omul harnic.” – sau poate că nu-mi amintesc eu formularea exactă.