„O să vă dau trei exemple, grave, din nu puținele situații în care am greșit cu oameni, deși în dosul minții știam că nu e bine ce vreau să fac. De fapt, verbul potrivit este: m-am înșelat. Eu, pe mine.”

Aha, deci în „dosul minții” dânsul simțea ceva. Dar, fiind doar în dos, potrivit anecdotei cu Iosefini care-i arată un truc unuia ce se arăta sceptic cu privire la prestidigitație și-l întreabă, după ce-l întoarce cu spatele: „Simți un deget în fund?” „Da, simt!”... „Ei, asta-i! Uite mâinile mele!”, așa  a zis și CTP-ul, că poate i se pare! 

Căci Mircea Geoană, prima lui dezamăgire, după ce ce lua lumină de la dânsul, după cum singur ne mărturisește „...într-o situație, două, nouă... după care mă asigura bucuros, de fiecare dată, că am mare dreptate și că o să procedeze în consecință”, aiurea! comitea următoarele: „...se ducea la Vântu, la Sârbu, la mama-soacră, precum și la alte «oracole» ale d-sale, și făcea ce-i spuneau ei, uitând complet ce îi explicasem cât putusem de logic și argumentat.”  Așa că CTP-ul i-a dat lui Geoană scrisorile-napoi și l-a repudiat. Însă bietul Geoană, care mai avea fluturași în stomac gândindu-se la „crucișător”, l-a căutat după 13 ani „...ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat”, dar CTP-ul, cu inteligența lui pătrunzătoare, a înțeles imediat că „are de gând să candideze la președinție, pentru că făcea exact ce făcuse și cu ani în urmă: își pregătea terenul, încercând să-mi câștige bunăvoința” și n-a răspuns deșănțatelor sale avansuri. 

Cu inima reparată cât de cât după acest eșec sentimental,  Cristian Tudor Popescu a hotărât să-și refacă viața și și-a îndreptat sentimentele curate către Vlad Voiculescu. De ce anume, ne spune chiar dânsul: 

„Câteodată, rar, îmi ajunge până peste cap să fiu neîncetat dur, sarcastic, nemilos cu proștii, lichelele, canaliile, submediocritățile politice. Zemurile fetide care țâșnesc din ei când îi autopsiez pe viu mă stropesc, mă umplu de greață și de lehamite. Și atunci, simt nevoia să iau în brațe pe cineva, să-l consider o excepție bună, salvatoare, pentru oameni și pentru mine. Îmi suspend voluntar scepticismul și luciditatea.” 

În traducere: am hotărât să răspund la loviturile destinului cu inima mea bună, să mai dau o șansă  vieții mele amoroase și să-mi pun în cui halatul de casap, ăla bun, de ceremonie, stropit de sus până jos cu zemuri fetide... Și:

„Am început prin a răspunde unei întrebări într-un interviu, numindu-l pe Vlad Voiculescu singurul ministru din guvernul Cioloș 2016 în care poți să-ți pui speranțe. Apoi, când n-a mai fost ministru, V. Voiculescu m-a sunat și mi-a solicitat o întâlnire. În care, ați ghicit, m-a rugat să-l sfătuiesc cu privire la activitatea sa politică. Am acceptat. Am stat de vorbă de vreo 10 ori.”

Conjunctura era favorabilă... love plutea în aer, amorașii cu puțișoara la vedere îi dădeau ghes și „Nothing Compares 2 U” se auzea în surdină... și uite-așa,  CTP-ul s-a lăsat sedus de Vlad Voiculescu, la poarta căruia, totuși, era înghesuială mare, deoarece și titanicul Liiceanu încerca să-l vâre în edificiul său afectiv și declara public că e îndrăgostit de el! Și? Vă întrebați, poate,  ce-a făcut VV-ul cu sentimentele curate ale farului jurnalisticii românești? Păi, asta a făcut: 

„A mers din prostie în aroganță, și din nou în prostie, mizând pe rolul «inocentului», al tocilarului ochelarist, frumușel, oarecum nesigur pe el, dar onest. Care are nevoie de o mamă de orice vârstă. Pe Gabriel Liiceanu l-a determinat să comită enormitatea de a-l supranumi «Maica Tereza». După ce a încercat în ultimul moment, când tocmai era demis, să-i dea în gât pe Cîțu și pe liberali, s-a orientat spre cursa pentru Primăria Capitalei. Atunci am văzut ce refuzasem să văd, cât de flămând de funcții, de putere, cât de dornic să fie considerat șmecher și cât de pizmaș era «inocentul». Care acum a prins capul de listă USR la europarlamentare.”

Cu inima lui generoasă făcută din nou ferfeniță, CTP-ul a mai făcut o ultimă încercare sentimentală... cu Vasilică Cîțu. Premizele erau favorabile, astrele iubirii zâmbeau din nou pe bolta senină, iar Cîțu părea disponibil, având și un slogan de mare sensibilitate, care-l emoționa profund pe „crucișător”: NU LUĂM PRIZONIERI! Ce s-a întâmplat? O nouă tragedie pentru CTP, asta s-a întâmplat: 

„L-am susținut câteva luni, încercând să mă conving că e tânăr, îndrăzneț, capabil de măsuri economice nepopulare, dar necesare, oricum mai bun decât șulfa râncedă Ludovic Orban. Din clipa în care nu i-a mai ajuns fotoliul de premier, anunțând că va candida la șefia PNL, a avut grijă să-mi dea sistematic peste ochi, demonstrându-mi, în tovărășie cu Iohannis, cât de înfumurat, iresponsabil și fățarnic poate să fie.”

Vezi măi CTP-ule? Vezi cum sunt ei, bărbații, cum își pun ei pălăria pe-o ureche și te lasă cu ochii înlăcrimați în soare? Păi, nu era mai bine să te orientezi tu către o femeie? Că dragostea pentru Codruța am înțeles că era platonică, fără complicații... Uite, doamna Turcan, spre exemplu!  Tânără, îndrăzneață, ministră, ajunsă la vârful partidului, cum îți place ție... sunt sigură că dânsa nu te va dezamăgi în timp ce „...«îngerașul» Vlăduț, dimpreună cu USR, chirăie că DNA i-a făcut dosar la comanda PSD. El și USR (USR pe care l-am votat la europarlamentarele din 2019), odinioară susținătorii în stradă, fără rezerve, ai DNA care îl urmărea pe Dragnea, acum înjurătorii DNA, când procurorul care-i anchetează pe el, Cîțu și Mihăilă e același -a dracului fatalitate!- din cazul Dragnea...”

Ah, deci matale te-ai iubit, așadar, la grămadă, cu USEREUL- amor în grup, să-i zicem! și nici ăia nu ți-au fost fideli! Mă ierți că-ți spun așa, fără menajamente, dar viața ta erotică e varză!

..................................................................................

Pe vremuri, când era mai tânăr, CTP-ul o iubea numai pe BLANȘETA, mașinuța lui cea veche, care însă, la un moment dat, l-a părăsit pentru un BMW mult mai viril, care știa cum să-i facă lichidul de frână să fiarbă în instalație și bujiile să se topească de încântare. Așa că, într-o dimineață, BLANȘETA a fugit cu ăla în lume, lăsându-l pe marele jurnalist devastat și fragil din punct de vedere sufletesc. Iar asta a declanșat suita eșecurilor sale...