O zi tristă: s-a stins, la vîrsta de 81 de ani, reputatul jurnalist Ilie Șerbănescu. Fostul meu șef de la Tineretul Liber, la începuturile mele în presă, acum trei decenii.

De fapt, ajunsesem la ziar, prin concurs, un pic înaintea lui, chestie de săptămîni, inițial șef fiind Aurel Perva (plecat la scurtă vreme dintre noi după un infarct pe stradă). A luat un ziar în derivă, din care ziariștii plecau pe capete, nu puțini în politică, și a făcut din el o publicație închegată, care știa ce vrea, cu accent pe economie și politică. Poate nițel neadecvat la numele ziarului, dar important era că TL devenise brusc o gazetă citită în mediile politice și economice. Era un om de o politețe desăvîrșită, glumeț, sarcastic, nu ridica vreodată tonul, iar pe post de animal de companie nu avea cîine, hamster sau pisică, ci un rățoi.

Noul patron al ziarului, George ”Gepa” Pădure, în stilul lui inconfundabil nu îi vorbea cu ”domnule”, nici pe nume nu îi spunea. Găsise o formulă proprie, ”Bre nea’ Ilie” și așa i-a rămas numele în redacție. De la Ilie Șerbănescu am învățat ceva foarte important, ținînd cont de exaltarea specifică vîrstei mele: moderația. Mi-a explicat că nu e nevoie să dai cu barda într-un puternic al zile, o înțepătură bine plasată de floretă poate fi la fel de eficientă. Erau anii nebuni ai presei, cînd vechiul trebuia aruncat la gunoi, dar noul nu îl prea știa nimeni.

Sub conducerea lui Bre nea’ Ilie ziarul a devenit respectat, dar nu a rupt la tiraj, fiind mai degrabă produs de nișă. Lui Pădure nu i-a plăcut, visa la succesul Evenimentului zilei, în consecință l-a adus ca director pe Ion Cristoiu, nea’ Ilie a plecat, formatul ziarului s-a schimbat radical, tirajul a crescut, dar învățăturile lui nea’ Ilie ne-au rămas. Pînă azi, aș spune. La un an după aducerea lui Ilie Șerbănescu a plecat și Ion Cristoiu, urmat la EVZ de jumătate din redacția TL. Patronul nu a avut niciodată parte de ziarul la care aspira; finalmente l-a preluat Sorin Vîntu, i-a schimbat numele, și așa s-a stins Tineretul Liber.

Bre nea’ Ilie a ajuns ministru al reformei, apoi s-a întors în presă – și bine a făcut! – și presă a făcut aproape pînă în ultima clipă a vieții. Dumnezeu să-l Odihnească, azi Raiul ziariștilor a mai făcut o achiziție de mare preț.

Inpolitics